Relatarea unei vizite făcute de doamna Carmen Uscatu, venită în numele unei fundații care a construit deja un spital și care , alături de colegi, a venit să-și ofere ajutorul pentru refacerea secției ATI de la Piatra Nemț. Cu talent și spirit de observație, a făcut o radiografie a ceea ce a observat în curtea spitalului și din discuțiile cu oficialii, în special cu Ionel Arsene.”Ne-am trezit la 05:00, am plecat la 6:00 din București. Drumul pe autostrada București – Piatra Neamț e pitoresc, pe alături e sălbăticie, dar am ajuns cu bine la 11:30 la Spitalul Județean din Piatra Neamț. Unul dintre cele mai moderne spitale de stat din România, dat în folosință cam în același an în care eu m-am născut. Un spital în care, din grija politicienilor, s-au făcut investiții constante, un spital în care, ca în toate spitalele de stat, grija pentru pacient și abordarea holistică a dus la rezultate cu adevărat relevante pentru medicina românească.
Mda. Să ne revenim. Ceea ce apreciez când intru în curtea oricărui spital de stat din România e că există o biserică bine întreținută. E singura clădire care nu e lăsată în grija Domnului. Și e bine că e așa, căci atunci când vii la un spital, aproape sigur ai nevoie de reculegere. Pentru că ceea ce ți se întâmplă acolo, într-un salon de spital, e un ABUZ. Începând cu condițiile deplorabile, cu toaleta la comun și continuând cu lipsa medicamentelor, lipsa protocoalelor, personal insuficient, lipsa circuitelor medicale și prezența infecțiilor nosocomiale. La toate acestea când se adaugă și ghinionul și apare câte un incendiu în secția de terapie intensivă oamenii mor cu zile pe patul de spital.
Da, biserica e cea care mi-a atras atenția când am intrat în curtea Spitalului Județean din Piatra Neamț. Întreținută și la înălțime. La propriu. Multe scări pe care trebuie să le urci. Mă gândesc cât de accesibilă e pacienților aflați într-un cărucior cu rotile. Dar poate n-am văzut eu detaliile.
Apoi mi-au atras atenția toate clădirile aflate în stare deplorabilă. Clădiri de spital. Una singură era nouă. A unei clinici private. La etajul unu al clinicii private se află un bloc operator bine dotat dar abandonat din 2016, care e al spitalului de stat. Da, un proiect în care s-au băgat mulți bani, din banii noștri, și care nu salvează vieți. Bani îngropați. De cine? Nu știm. Dar ar fi bine să aflăm.
Mi-a mai atras atenția domnul Ionel. Ionel Arsene. Cel care a făcut apel la clasa politică “să nu folosească acest eveniment tragic (incendiul din secția ATI) în interes politic sau electoral”. A venit la întâlnire și a încercat să se remarce în toate discuțiile. Eu îmi doresc de la politicieni să se remarce prin proiectele implementate. Și prin susținerea proiectelor societății civile. Căci, iată, știm ce facem. Și ne bazăm pe echipe de profesioniști căci singurul nostru interes e să-i ajutăm pe cei aflați în dificultate și să fim transparenți cu donatorii. Lucruri simple dar nu la îndemâna oricui.
Una peste alta, vrem să credem că după discuțiile avute astăzi cu managementul spitalului, cu reprezentanți ai DSP, ISU, cu medici, vom reuși să facem, cu ajutorul vostru, al doilea spital modular, la Piatra Neamț. Pentru că inima acestui spital de 800 de paturi a ars. Pentru că niște semeni ai noștri nu au avut nicio șansă când au călcat pragul acestui spital. Pentru că fără o secție de terapie intensivă acest spital nu mai poate salva vieți.
Am citit astăzi în ochii medicilor prezenți la întâlnire multă speranță. Speranța că le putem fi alături ca ei să își poată salva pacienții.
Mulțumim de încredere. Și de susținere.” (M.N.)
