Gazetarul şi omul de televiziune nemţean Traian SOCEA, căci despre domnia sa este vorba, retras la Calu Iapa, locul său de baştină, scrie proză. Şi o face în stilul său absolut personal, încântător. În 2019, când şi-a lansat volumul ’’ Incursiuni prin Regatul Natal- Calu Iapa, rememorări 1’’, am publicat o cronică entuziastă ( Fermecătorul povestitor regal de la Calu Iapa), dar nu ştiu cine m-a luat în serios, bănuindu-mă de prietenie cu autorul. Ceea ce, de ce nu?, este adevărat. Suspiciunile unor ’’consacraţi’’ nemţeni, nu prea lasă loc de întors prin zonă, asta fiind o altă discuţie.
Cartea este o bijuterie a ceea ce are mai natural în el acest personaj, care, peste un secol şi ceva, este o reincarnare a povestitorului Ion Creangă. Au aceeaşi genă, pe alte coordonate, desigur, dar cu aceeaşi forţă de a-şi cuceri imediat cititorul, cu acelaşi farmec al ţăranului român trecut prin şcoli şi lovit de fulgerul talentului de povestitor, care te face să râzi cu lacrimi şi cu sufletul deschis. Traian, la vârsta lui, numai bună de reiterat amintiri, a pus gazetăria în cui şi, ajuns un hâtru, a început să scrie proză. Şi are un condei rar.
ASRAN, revista Destine literare, care apare în America de Nord ( SUA şi Canada), în 50.000 de exemplare print, dar mai ales difuzată în variantă electronică, peste tot în lume unde sunt români, i-a oferit prozatorului Traian Socea un spaţiu generos, publicând un fragment consistent din carte. Cu promisiunea de a repeta această recunoaşte şi în numerele următoare. (Sunt convins că aşa cum chicoteam eu, singurel, citind această carte, o fac acum cititori români de peste tot, aducându-şi aminte de ţara lor).
Poate mă înşel eu, dar nu am cunoştinţă, la ora asta (este 21,45), dacă în România apare vre-o revistă literară, de cultură, de 250 de pagini, cu un sumar atât de bogat, atât de tentant şi atât de declarat patriotic. Am găsit acolo şi trimiteri la poetul Adrian Alui Gheorghe (într-un eseu despre Zoe Dumitrescu Buşulenga, maică la Văratic), am mai găsit cunoştinţe, prieteni, din literatura contemporană, ignoraţi în ţară. Dar apariţia lui Traian Socea, cu o scurtă biografie şi foto cu bărbiţă, m-a încântat.
N.A. Poate nu ştiaţi, dar cartea în discuţie, despre amintirile năstruşnicului şi zburdalnicului copil de la Calu Iapa a ajuns şi la Vatican, dar este o întâmplare despre care, sperăm, ne va povesti el, în volumul următor.
N.A.2. Ora 21,46 Desigur, la Neamţ apare eleganta revistă CONTA, de literatură & arte & atitudini, tot cam de 250 de pagini, dar asta americană de pe net ne-a sărit nouă în ochi, ne-a fost mai la îndemână, e mai colorată.
Cristian TIMOFTE
2 comentarii
Felicitări și spor în tot ceea ce faceți, domnule Socea!
Cu deosebită considerație,
Costel Socea
FELICITĂRI..FELICITĂRI D.LE TRAIAN SOCEA. NE SURPRINZI DE FIECARE DATĂ PLĂCUT AȘA CUM O FĂCEAI ÎNCĂ DIN TINEREȚE. CU MULTĂ PROFUNZIME ȘI PROFESIONALISM CU ZÎMBETUL TĂU ȘMECHERESC ÎN COLȚUL GURII . AȘA TE ȘTIU DE PESTE 35 DE ANI. ȘI AȘA AS VRE SĂ RĂMÎI. CU DRAG GIGI LUCA