Post și Rugăciune

Postul Sfintelor Paști începe pe 15 martie și se încheie la 1 mai. Potrivit rânduielilor bisericești, acest post amintește de suferințele lui Hristos pe cruce. Astfel că, în această perioadă petrecerile sunt interzise. Postul Mare este împărțit în două perioade: Postul Păresimilor, care ține până în Duminica de Florii și Postul Paștelui, reprezentat de ultima săptămână, respectiv Săptămâna Mare.

În Vechiul Testament descoperim că poporul lui Dumnezeu deseori postea și se ruga în vremuri de pocăință, dar și în vremuri de mare suferință. Iosafat a făcut acest lucru atunci când mai multe triburi au amenințat că vor cuceri pe Iuda. Armata cotropitoare era numeroasă și doar un miracol putea să-i salveze.

Iosafat a conștientizat că poporul său trebuie să se întoarcă la Dumnezeu (2 Cronici 18-19). Deci, regele a declarat post și a condus poporul în rugăciune, spunând: „Doamne… nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre tine”. Dumnezeu a îngăduit apariția multor religii și a mai multor discipline spirituale care să ajute oamenii să se apropie de El. Postul și rugăciunea se regăsesc în fiecare dintre religii, precum și în fiecare dintre școlile spirituale benefice.

Cum postesc credincioșii altor religii

Postul în budism: În budism se consideră, atât în cazul laicilor, cât şi al monahilor, că postul nu este indispensabil iluminării. Dar ajută foarte mult la purificarea şi disciplinarea trupului şi a gândurilor. Două condiții esențiale pentru a rezista acestei forme de elevare spirituală. În această religie, practica postului este diferită, atât în cazul monahilor, cât şi al laicilor. De asemenea, postul diferă de la o şcoală budistă la alta. Unii dintre credincioși sunt vegetarieni, alţii consumă carne. Laicii postesc două, şase sau mai multe zile pe lună. Unii călugări nu postesc niciodată, alţii practică un post foarte riguros. Acesta durează 18 zile, perioadă în care călugării consumă doar puțină pâine uscată și puțină apă. Se recomandă ca acest post să fie făcut doar sub supravegherea unui maestru.

Postul în catolicism: Este mai blând decât cel ortodox. În general, perioadele de post de peste an impuse de religia catolică sunt similare cu cele ortodoxe. Postul practicat de catolici este, însă, unul mai uşor decât cel ortodox. Pe perioada postului, catolicilor le este interzis doar consumul de carne. Au, însă, voie să consume peşte şi alte animale cu sânge rece, precum amfibieni sau reptile, dar şi ouă sau produse lactate.

Ramadanul, postul islamului: Arabii au cel puțin trei forme de post. Ramadanul, cel mai cunoscut de către occidentali, este și postul cel mai important. În religia lor, Ramadamul constituie unul dintre cei cinci „stâlpi“ ai religiei islamice. Mai este denumit postul „de pocăinţă“ şi postul benevol. Acest post de treizeci de zile este obligatoriu pentru toţi musulmanii, bărbaţi şi femei. Ramadanul este ținut de către cei care au trecut de vârsta pubertăţii şi sunt sănătoşi mintal, astfel încât să şi-l poată asuma conştient. În acest post, musulmanul care posteşte, nu are voie să consume nici un fel de alimente sau băuturi, inclusiv apă. De asemenea, nu trebuie să fumeze, să folosească parfumuri sau să întreţină relaţii sexuale.

Postul lutheran: Martin Luther credea că un creştin poate alege individual să ţină post ca un exerciţiu spiritual. De asemenea, acest inițiator de religie a lăsat la latitudinea credincioșilor săi perioada şi restricţiile alimentare. Adepții acestiei religii au respins regulile de dietă impuse de canoanele catolice. Tradiția postului este păstrată în prezent de bisericile luterane şi reformate, care, deși nu impun perioade de post colectiv, încurajează postul individual.

Posturile hinduşilor: În hinduism există mai multe forme de post. Există practica postului din anumite zile ale lunii, prin care credincioșii își purifică mintea. În funcție de zeitatea în care cred, hindușii au rânduite zile de post speciale. Adepții lui Shiva postesc lunea, cei ai lui Brihaspati, joia, cei ai lui Vishnu, vinerea, precum și multe alte zile de post. În perioada marilor pelerinaje, hindușii se abţin de la anumite alimente şi plăceri lumeşti, practicând, în schimb, abstinenţa, tăcerea, meditaţia, lectura textelor sacre. În hinduism este un post special al soției pentru soţul său, al mamei pentru fiu, al sorei pentru frate.

„Postul altruist“ are la origine o legendă. Se spunea că rugăciunea soţiei credincioase este mai puternică chiar decât zeul morţii, Yama. Acest post total este ţinut de către soţii pentru ca zeii să îi ocrotească şi să le dăruiască soţilor lor viaţă îndelungată, fericire şi bunăstare.

Tradiții vindecătoare de Sfântul Alexie

Cei care voiau să aibă putere în tămăduirea bolilor trebuiau să urmărească ”soborul şerpilor” şi, prin forţă şi vicleșug, să le ia piatra scumpă pe care o aceștia o poartă în guşă.

În data de 17 martie, Calendarul creștin ortodox prăznuiește pe Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu. Tradiția ne amintește că Sfântul Alexie s-a născut în veacul al V-lea d.H., drept urmare a rugăciunilor fierbinți făcute de către părinții săi. Miracolul nașterii lui Alexie a anunțat lumii că, acest copil deosebit, este iubit de Dumnezeu și va realiza multe miracole în viața lui. În tradiția populară, bătrânii amintesc de Alexie ca fiind cel care ar încălzi și deschide Pământul pentru a slobozi vietățile care au iernat. Tot acum, pământul se deschide și pentru șerpi, care cunosc cea de-a doua mare sărbătoare.

Credințe care protejau împotriva șerpilor

Din vechime se știa că, dacă vrei să fii protejat împotriva șerpilor în anul ce vine, trebuia să nu le rostești numele, să nu te gândești la ei, să nu pui mâna pe instrumente ce amintesc de șerpi, prin formă, în ziua lui Alexie. Indiferent de dăunătorii de care voiau să se protejeze, oamenii își tămâiau gospodăriile și dădeau ocolul acesteia sunând dintr-un clopoțel sau zornăind un lanț de fier. Se credea că astfel să ridică o barieră de netrecut pentru eventualii dăunători. Femeile duceau mămăligă și sare pe câmp, ceea ce ar însemna că le duce mâncare „juvinilor“, pentru a nu se apropia de case. Se face într-o groapă ori gârlă un foc mare, se duce într-un hârb apă și o bucățică de mămăligă, să aibă șerpii ce bea și ce mânca, ca să nu iasă din acea groapă.

Alexie, norocul pescarilor

Tot în categoria începuturilor putem include și Ziua Peștelui. Sfântul Alexie era considerat în tradiția populară cel care dădea drumul peștilor din apele subterane, dar și cel care poate aduce pescarilor recunoscători plase pline cu pește. Se spunea că în această zi se zbat peștii pentru întâia oară în apă. De aceea pescarii trebuiau să postească, pentru a avea noroc la pește. Una dintre superstițiile pescarilor era să doarmă de Alexie, ca să prindă pește tot anul. Ziua lui Alexie se ținea în unele sate doar de către oamenii care prindeau pește. Se spunea că acei dintre pescari care nu i-au respectat ziua, nu vor avea noroc la pește, iar cei ce l-au respectat pe Sfântul Alexie, vor prinde mult pește. În această zi, pescarii prindeau câte un pește din râu, îi rupeau coada și-i dădeau drumul înapoi, spre a fi pește mult în râu.