În cartierul Mărăței, unde oamenii se străduiesc să amenajeze mici spații verzi printre blocuri, există, ca peste tot, centrale termice dezafectate. Cea mai cunoscută este ”ciuperca”, un reper încă valabil pentru cine nu știe să se orienteze în cartier. Ciuperca este securizată, în sensul că nu se poate ajunge în interior, dar a devenit un loc numai bun de folosit ca WC public, prin părțile mai puțin expuse, sau ‐ paradoxal ‐ de declarat iubirea. Pe unul din pereți un optimist a scris mare, cu vopsea roșie, ”Știam că va fi bine, iubirea mea!”. Cu virgulă, cu semnul exclamării și cu inimioara aferentă.
În afară de ”ciupercă” mai este o singură centrală, în apropierea Alimentarei 28, care este folosită ca depozit de piese de schimb pentru celelalte centrale, care încă mai funcționează. În ziua documentării noastre, în fața acestei centrale era o mașină cu remorcă (NT‐03‐ MEC), în care niște muncitori încărcau diverse piese, sub supravegherea atentă a unui șef de la Locativserv. Până la urmă este un lucru bun că o clădire cu statutul de fostă centrală are, totuși, o destinație. Însă dispoziția șefului s‐a schimbat brusc când i‐am cerut permisiunea să facem câteva poze și, chiar dacă am obținut acceptul primarului Dragoș Chitic, omul s‐a declarat, în continuare, împotriva ideii, invocând riscul de a ne răni. În interior, însă, nu era niciun pericol vizibil, iar piesele pe care muncitorii le încărcau în remorcă erau scoase dintr‐un fel de boxe ”securizate”, astfel încât temerile șefului erau, aparent, nejustificate.
”Cu niște spații de parcare, tot încasa primăria niște bani” Pe strada Progresului, la mică distanță de centrala folosită ca depozit, este una din care n‐au mai rămas decât stâlpii de susținere, planșeul și acoperișul. În partea dreaptă a intrării principale există un fel de nișă, cu 3 pereți în picioare, suficient de ferită ca să fie folosită în scopuri ”fiziologice”. O doamnă care‐și plimba câinele, ne‐a abordat plină de speranță când a văzut că facem fotografii. A crezut, inițial, că putem lua decizii în privința scheletului clădirii. Apoi i s‐a părut util și demersul de a atrage atenția asupra situației, printr‐un articol de ziar: ”Fie vorba între noi, cred că este un interes undeva, că la noi asta se poartă. Centrala este așa de foarte mulți ani. Acum este curățel, dar după nișa asta este WC public. Îi mai dau câte 5 lei omului care curăță pe stradă să strângă și de acolo. Nu vă spun de câte ori am făcut eu curățenie. În partea cealaltă, unde au fost ramele pentru containere erau saltele, tot felul de cârpe, și dormeau amărâții ăștia care n‐au unde sta. Dumnezeu să mă ierte, dar nici măcar nu poți spune că e un adăpost ăsta, fără pereți. Într‐o vreme se urcau cumva în pod mi‐au zis vecinii, că pe mine nu mă preocupă neapărat, mie mi‐ar plăcea să nu mai văd mizeria asta. Cu ceva ani în urmă a vrut un domn de la Asociația nevăzătorilor să facă un sediu aici, dar probabil că n‐a «cotizat» pe măsură, ca să zic așa. Măcar să fi făcut niște spații de parcare, și tot încasa primăria niște bani, decât s‐o lase așa să fie mizeria asta, e ceva înspăimântător. M‐aș bucura foarte mult să se găsească o soluție, să se facă ceva”.
De la asociația de proprietari am aflat că centrala aparține primăriei, iar contractul cu Asociația nevăzătorilor a picat, pentru că lucrările nu s‐au făcut în termenul legal. Și de atunci, adică de ani buni, nimeni nu a încercat să dea o utilitate acestui imobil.
În capătul cartierului dinspre sediul Serviciului Județean de Ambulanță, mai există o centrală abandonată, cea mai ”utilată” și mai locuită dintre toate. Reperul pentru a ajunge la imobil este un autoturism Dacia, lăsat de câțiva ani pe un loc de parcare din stația de taxiuri de la Piața Mărăței. Dovada cea mai clară că mașina n‐a mai fost folosită de mult timp este un copăcel care crește între roțile din față. Prima stradă la dreapta, de la autoturismul epavă, duce exact la centrală. În interior mai sunt cazane și țevi, dar și semne evidente că imobilul e locuit. În fața unui bloc din apropiere erau 3 femei care nu‐şi mai aminteau nici ce număr are centrala, nici anul în care a fost scoasă din uz. ”Dorm țiganii, dorm boschetarii, mai bine s‐o închirieze cuiva, se adună boschetarii din tot cartierul ăsta acolo”, ne‐a spus cea mai în vârstă dintre ele. ”Nu ne deranjează, nu fac scandal, nu fură, cred că se adună numai noaptea, că ziua nu‐i vedem, 
ziua umblă să caute de mâncare. Doar trece poliția mereu, dar ei nu sunt aici când vine poliția. Anul trecut s‐a făcut curat, dar, dacă ei se adună acolo și stau, iar au făcut mizerie. Au furat tot ce s‐a putut vinde, mai sunt niște cazane pe care nu le‐au putut lua că‐s prea grele, și a rămas așa…Centrala e a primăriei, nu știu de ce nu face ceva cu ea, că se poate face ceva în spațiul ăsta. În Dărmănești s‐au deschis magazine Profi în fostele centrale, s‐au mai schimbat lucrurile. La noi aici e mai în dos așa, și n‐a mai venit nimeni de la primărie să mai facă o bancă, să aibă unde sta un bătrân, dacă e bolnav și are nevoie să‐și tragă sufletul când se duce să ia o pâine. Nu se mai ocupă nimeni, au crescut bălăriile printre blocuri până la ferestrele de la parter, n‐a venit nimeni să cosească. În spatele blocului am dat eu cu hârlețul că erau niște urzici mari ca mine. Dacă ar fi alegeri peste o săptămână, ar fi numai oameni cu motocositoare pe aici. Avem primar, dar primarul este numai pe centru și la 1 Mai, că acolo am înțeles că locuiește. Dacă dați la ziar poate vede și primarul cum arată mândria cartierului Mărăței”.
Cristina Mircea
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 444, săptămâna 11-17 iunie 2020.
