În ultimul an, la Mănăstirea Văratec s-au implementat două proiecte de restaurare a unor obiective importante din componența ansamblului monahal, respectiv Biserica „Schimbarea la față” și Biserica „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”. La cel din urmă lăcaș de cult, pentru că este monument istoric și pentru că se impuneau intervenții la fundații, a fost necesară și o săpătură arheologică preventivă. Cu acest prilej au fost făcute o serie de descoperiri care pun într-o nouă lumină istoria acestei biserici.
Cercetările s-au desfășurat sub egida Complexului Muzeal Național Neamț și se alătură altor investigații similare organizate în acest an de specialiștii muzeului la diverse monumente istorice din județul Neamț.
Avem un an încărcat pentru ceea ce înseamnă cercetările arheologice preventive, la diverse obiective de investiții. Faptul că județul Neamț atrage tot mai multe fonduri se observă și în creșterea exponențială a numărului de proiecte de infrastructură sau care se desfășoară la monumente istorice. Din acest motiv, colegii arheologi din instituție lucrează intensiv pentru a ne onora obligațiile față de toți beneficiarii cu care avem încheiate contracte, a declarat dr. Dorin-Ciprian Nicola, managerul Complexului Muzeal Național Neamț.
Săpăturile arheologice de la Mănăstirea Văratec au permis dezvelirea a peste 70 de morminte, care fac parte din primul cimitir al ansamblului monahal. În 1844, când a fost construită Biserica „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, o parte din vechile morminte au fost relocate, dar cimitirul a continuat să funcționeze până aproape de anul 1890. Cea mai bună mărturie în aceste sens este tocmai mormântul Veronicăi Micle, decedată în anul 1889.
Echipa de arheologi, coordonată de dr. Vasile Diaconu, de la Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț, a obținut o serie de date științifice foarte importante. Complexele funerare, reprezentând înhumări și reînhumări, au fost identificate în tot perimetrul bisericii. În inventarul multor morminte s-au găsit, conform tradiției monahale, cărămizi inscripționate, care conțin numele defunctului și anul decesului, ceea ce constituie o sursă documentară foarte prețioasă. De asemenea, tot din perimetrul cercetat provin și câteva monede, care îi vor ajuta pe arheologi să dateze destul de precis unele morminte. Printre vestigiile descoperite se numără și două cruciulițe de lemn, o cățuie de lut, dar și obiecte de port.
Surpriza săpăturilor de la Văratec nu o constituie resturile primului cimitir al mănăstirii, ci descoperirea unor vestigii vechi de aproape 8000 de ani, reprezentând fragmente ceramice și unelte de piatră neolitice. Dacă ne referim la spațiul funerar modern, merită să amintim că unele dintre morminte s-au păstrat foarte bine, fiind conservat inclusiv lemnul sicrielor. Existența unui număr mare de reînhumări ne arată că acest cimitir a fost totuși intens utilizat. Printre descoperirile mai spectaculoase aș aminti o sticluță care conținea în interior un document pe hârtie și care a fost depusă la baza fundației altarului, două cruciulițe de lemn, dar și un număr semnificativ de cărămizi cu inscripții. Toate acestea ne oferă informații extrem de importante despre obiceiurile funerare din mediul monahal, pe care intenționăm să le completăm și cu studii interdisciplinare, a declarat dr. Vasile Diaconu, responsabilul științific al săpăturilor.
Până în acest an, Mănăstirea Văratec nu a beneficiat de investigații arheologice consistente, însă acestea aduc semnificative noutăți. Cu siguranță, după studiul antropologic al scheletelor și după o prelucrare atentă a informațiilor științifice, o serie întreagă de enigme ale trecutului vor fi elucidate.
M.N.