Zilele din ajunul Ispasului erau marcate în calendarul popular de o serie de practici, care aveau rolul de a proteja împotriva „fermecătoarelor care iau mana laptelui şi a câmpurilor”. În acest scop, se împodobeau porţile gospodăriilor, staulele şi adăpătorile vitelor cu mănunchiuri de leuștean. Un alt obicei străvechi era sunatul din bucium de către păstori. Aceștia, cu o zi-două înainte de Ispas sunau din bucium la lăsarea serii, pentru a alunga duhurile rele. Să ne amintim că ciobanii de altădată sărbătoreau de Ispas Paştele cailor sau Joia iepelor.
Ajunul Ispasului este o sărbătoare marcată în Calendarul creștin-ortodox, dar și în calendarul popular. Această sărbătoare este amplasată cu o săptămână mai devreme de marea sărbătoare aRusaliilor. În lumea satului de altădată, această perioadă acumula o mare cantitate de sacralitate. Tradițiile străvechi, de la daci, se împleteau cu noua credință ortodoxă. Amintim despre culegerea plantelor de leac, despre focurile care apar deasupra comorilor în această perioadă.
Moșii de Ispas
Acești Moși se țin în sâmbăta dinaintea sărbătorii Înălțării Domnului. În această zi se împart de pomană îndeosebi plăcinte, lapte, pâine, ceapă verde şi rachiu, iar ciobanii dau şi primesc miei şi caş. De Ispas, femeile cu rude care au decedat în anul respectiv, trebuiau să dea de pomană celor săraci băutură, azime și ceapă verde. Se spunea că în ziua sărbătorii de Înălțare, sufletele celor morți se înalță la cer și pentru a putea străbate acest lung drum au nevoie de merinde. Astfel, în noaptea premergătoare „Ispasului” se culegeau plante cu proprietăţi vindecătoare: alun, leuştean, nuc, paltin. Cu acestea se împodobea casa, gospodăria şi mormintele, erau purtate în sân sau se încingeau cu ele. În unele zone, ziua de „Ispas” era considerată şi o sărbătoare a câmpului, a holdelor şi a fânului.
Cum te protejează Bălțatele din Ajunul Ispasului
Această sărbătoare era ținută de străbunici în două etape. Fie în segmente de zi diferite, fie în zile diferite, alternând. Această sărbătoare, Bălțatele, era ținută în ajunul Ispasului, miercuri. De aici a apărut și denumirea de Miercurea Bălțatelor. Se serba jumătate de zi pentru primejdii. Unii serbau până la amiază, iar alții după amiază, scria etnologul Th. Speranția. Bălțatele se țineau pentru că, înainte de Ispas, în săptămâna înainte de Moșii de Vară, se mânca miercuri și vineri, carne, iar în următoarea, se mânca de post. Bălțatele mai erau denumite și Pestrițele. Prin unele sate, Bălțatele se serbau două zile, primăvara. Țăranii munceau în prima zi dimineața până la prânz, restul sărbătoreau, și a doua zi făceau invers, dimineața sărbătoreau, iar după masă munceau. Un alt obicei al zilei era să se pască vitele prin holde, ca să fie frumoase. Prin multe sate, în Ajunul Ispasului se tăia leuștean, se punea prin case, pe la porți și pe la ferestre, contra strigoilor. Se înfrumusețau casele cu flori, se băteau vacile cu leuștean și li se dădea să mănânce anumite flori, ca să nu le atace strigoile. Se cântă cu buciumele, pentru ca fermecătoarele să nu ia laptele vitelor și mana câmpurilor, scria etnologul A. Fochi, fost cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor.
Superstiții de Bălțate
În zilele noastre, când aproape s-au pierdut toate obiceiurile și tradițiile care aduceau sporul, belșugul casei și care protejau oamenii de „ghinioane”, fiind trecute de „specialiști” la categoria superstiții, orășenii de astăzi plătesc bani grei persoanelor „specialiste” în I Ching, Feng Shui și yoga abundenței. Am uitat foarte ușor obiceiurile noastre care ne ofereau ajutor pentru sporul casei și protecție, și care rivalizau cu „specialitățile” asiatice. Dar, cel mai important, în aceste obiceiuri exista și regula rugăciunilor către Sfânta Fecioară Maria. Aspect care nu există la obiceiurile de import chinezești și indiene.
Se credea că, dacă muncești de Bălțate toată ziua, se poate întâmpla să bată piatra holdele sau acel om să se pocească, ori cineva din familia lui. Bălțatele se țineau și pentru ca gospodăriile sau stânele să fie ferite de lupi sau de alte animale sălbatice. Femeile nu lucrau de Bălțate, ci numai culegeau buruieni. Femeile se duceau să doarmă la umbra unui frasin de Bălțate, pentru a avea sănătate. Obiceiul era ca ele să aibă o strachină cu trei turte. Dacă la trezire, femeia găsea frunze verzi pe lângă ea, era semn că va trăi ani mulți. În noaptea spre Ispas, se culegeau flori de alun, care înfloreauși se scuturau în această noapte. Se spunea că aceste flori sunt bune de leac și de dragoste. Femeile fermecătoare umblau în dimineața Bălțatelor să ia sporul câmpului și laptele vitelor. Se spunea că în noaptea de Ispas înflorește feriga. Aceasta era păstrată în general, la grindă. Se spune că în noaptea de Sânziene, feriga înflorește, făcând o floare albă (se știe că feriga nu înflorește niciodată). Credința este că, cine o găsește, va avea noroc toată viața. Acolo mai erau păstrate plantele și obiectele care, conform concepției tradiționale, încorporează sporul și prosperitatea casei: mătrăguna, floarea de ferigă, iarba fiarelor, pelinul. Oare cât mai costă acum un specialist în „ierburi pentru aducerea belșugului”? Bătrânii noștri le culegeau gratis de pe câmp.
Pregătirea Sărbătorii Înălțării Domnului (Ispasul)
Credința populară că în noaptea de dinainte de Ispas ar apărea strigoii provine din vechime. Oamenii spuneau că, odată cu Domnul, se înalţă la cer şi sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată încoace şi că mereu există pericolul ca unii să rătăcească drumul! De aceea, gospodinele pregătesc bucate pe care le dau de pomană pentru sufletele celor duşi, care, ştiu ele din bătrâni, au nevoie de merinde, să nu se întoarcă din cale şi să devină strigoi. În seara dinaintea Ispasului se taie leuștean, se pune prin case, pe la porți și ferestre contra strigoilor; se împodobesc casele cu flori, se bat vitele cu leuștean și li se dă să mănânce anumite flori ca să nu le „strice” strigoii.
Superstiții din alte credințe: Feng Shui
Știința Feng Shui este considerată ca având izvorul în strânsa dependență a poporului chinez față de pământ, recoltă și climă. Bunăstarea era inseparabilă de productivitatea pământului și de schimbarea anotimpurilor. Feng Shui a fost, de asemenea, utilizat pentru „ghicirea”-descoperirea locurilor potrivite pentru cimitire, pentru că se credea că averile celor în viață erau profund influențate de bunăstarea strămoșilor. Oare, nu seamănă această descriere a Feng Shui cu tot ceea ce definim generic „tradiții și obiceiuri românești”? Paparudele, Caloianul, Sânzienele, Sân-Dumitru, Sân-Ilie, Joile Mari bat la scor orice știință a prosperității și frumuseții de oriunde.
În Feng Shui, bogăția poate veni sub multe forme, nu doar sub aspectul bogăției financiare. Bogăția și prosperitatea includ abundența în prietenii, noroc, oportunități și multe altele. Lucrul frumos despre Feng Shui este că, atunci când lucrezi cu bogăție, atragi tot felul de abundență. Și în schimb, poți oferi recunoștință pentru toată prosperitatea pe care o primești. De exemplu, pentru crearea unui colț al bogăției în Feng Shui se utilizează culoarea violet (accesorii, vopsea sau mobilier vopsit în această culoare). Tot aici se folosesc plante de apartament verzi. Colțul bogăției trebuie să aibă și elemente de apă pentru a hrăni bogăția. Un alt aspect care trebuie luat în considerare în Feng Shui este folosirea cristalelor. Pentru colțul bogăției, citrinul este un cristal preferat, deoarece se spune că atrage bogăția. Acest cuarț vibrant, cu tonuri aurii, nu numai că atrage bogăția, ci ajută la reînnoirea prosperității. Este unul dintre singurele cristale care se pot curăța de la sine, deoarece nu acumulează energiile negative. La rândul său, citrinul „încurajează” bogăția să curgă în viața oamenilor.
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 492, săptămâna 3 – 9 iunie.
