
„Coreenii te fac să te simţi foarte bine în compania lor”
– Când ai fost pentru prima oară în Coreea?

– La ce nivel de vorbire a limbii coreene eşti?
Mi-aş dori să vorbesc fluent, dar în acest moment sunt la un nivel intermediar spre avansat. Este nevoie de mult exercițiu şi în România nu este posibil acest lucru. Dar după cei trei ani pe care-i voi sta în Coreea sper să ajung la nivelul avansat.
– Cum ai ajuns să stai alături de ambasadorul Republicii Coreea în România şi de soţia sa, să le fii şi translator?
În primul rând îi sunt recunoscătoare domnului primar Daniel Harpa că mi-a oferit această oportunitate. Practic, am avut rolul de a face legătura dintre oraşul Târgu Neamţ şi reprezentanții de frunte ai Republicii Coreea. Ca cetăţean al oraşului am dorit să arătăm coreenilor că sunt persoane interesate de cultura lor. Le-am povestit un pic despre experienţele mele din Coreea şi le-am mulţumit pentru bursele pe care le oferă studenţilor români. Domnul ambasador a fost foarte suprins de faptul că există la Târgu Neamţ o tânără care vorbeşte limba coreeană a fost o persoană foarte deschisă față de mine. A apreciat fiecare expresie, chiar dacă am avut emoţii, m-a încurajat să vorbesc și mai bine limba coreeană. Mi-a spus că dacă vom mai avea şansa să ne întâlnim, este oricând deschis să discutăm.
“Scopul meu este să mă întorc în ţară şi să pun în aplicare tot ceea ce am învăţat în Coreea”
– Spune-ne, te rog, cum ai ajuns să înveţi limba coreeană?

– Ce au spus părinţii tăi de alegerea ta?
La început au fost liniştiţi, pentru că studiam și engleza. Dar m-au susţinut în deciziile mele şi acum cred că încep să-şi culeagă şi roadele. Pentru ei contează cel mai mult să fiu fericită, pentru că sunt singurul lor copil. Chiar dacă sunt mai mult plecată aici este casa mea.
– Ce îţi place, ce te-a impresionat cel mai mult în Coreea şi la coreeni?

– Până unde vrei să ajungi în carieră? Ce planuri ai pentru viitorul tău profesional?
Prin prisma studiilor, am multe oportunităţi profesionale. Cea mai mare provocare ar fi să lucrez într-o ambasadă sau la guvern. Dar mai am posibilitatea să predau la o universitate sau să mă integrez la o multinaţională coreeană. Sincer, pe mine mă atrag mai mult universitatea şi mediul diplomatic.
– Ce pasiuni mai ai?
Cititul. Din liceu citeam foarte mult. Îmi doresc foarte mult să citesc o carte în limba coreeană cap-coadă. Mă pasionează foarte mult istoria şi în principal relaţiile dintre cele două Corei, care, după cum bine ştiţi, sunt despărţite. De altfel şi lucrările mele de licenţă şi de dizertaţie au fost despre cele două Corei şi relaţiile dintre ele.
„Românii nu au cultura muncii”
– Este grea limba coreeană?

– Iei în calcul sau te-ar tenta să rămâi definitiv în Coreea, dacă ţi s-ar propune un job bun şi stabil?
O întrebare foarte grea. Pentru că nu ştiu ce-mi oferă viitorul şi încerc să mă gândesc mai mult la prezent. Scopul meu este să mă întorc în ţară şi să pun în aplicare tot ceea ce am învăţat în Coreea. Mi s-ar părea o pierdere să nu aplic în România ce am învăţat acolo.
– Ce ar trebuie să înveţe românii de la coreeni?
Să facă autostrăzi în primul rând. Românii nu au cultura muncii, să se concentreze pe rezultat şi să facă o muncă de calitate. Coreenii muncesc foarte mult noaptea. Autostrăzile, străzile în general se construiesc noaptea, atunci când nu este trafic şi nu deranjează pe nimeni. Chiar mi s-a întâmplat ca a doua zi când m-am trezit în camera din cămin să constat că strada era asfaltată, aceeaşi stradă care cu o zi înainte nu avea asfalt. La ei totul e pe secţiuni. Nu demolează, ci dau totul jos pe rând. O clădire de 8 etaje a dispărut în trei săptămâni, nu a deranjat pe nimeni, nu au mutat bordurile sau trecerea de pietoni, nu s-a făcut praf sau moloz. Pur şi simplu clădirea a dispărut treptat. Conducătorii coreeni fac treabă pentru că poporul le cere asta. Ăsta e felul lor de a fi. Dacă conducătorii nu duc un proiect până la capăt, poporul se răzvrăteşte. Cer foarte multe de la clasa politică, au cerinţe şi pretenţii multe. Poporul coreean este foarte cunoscut pentru proteste. Dacă nu sunt mulţumiţi de ceva, imediat fac proteste. Am fost impresionată că la un protest la care au stat o zi întreagă la final când au plecat au strâns totul din urma lor, au măturat şi au spălat. Am fost şi eu acolo şi am văzut asta. Nu am văzut nicio firmă de salubritate să vină pe acolo după protest să facă curăţenie. Aici intervine şi educaţia.
“Oraşul Târgu Neamţ este pe drumul cel bun”
– Coreeni au ceva de învăţat de la noi în vreun domeniu?

– Presupun că vii destul de rar acasă. Cum ţi se pare că arată oraşul Târgu Neamţ de la an la an?
Când stăteam în Cluj veneam acasă de trei ori pe an. Cât timp am lipsit, aproape un an, s-au făcut multe lucruri. Au apărut supermarket-uri şi nu mai e nevoie să mergi la Piatra Neamţ, au fost asfaltate multe străzi şi centrul oraşului s-a schimbat. Iar faptul că la Târgu Neamţ a venit în vizită ambasadorul Republicii Coreea în România a adus oraşului un plus de imagine şi ne-am făcut cunoscuţi. Oraşul Târgu Neamţ este pe drumul cel bun.
– Cum se spune în limba coreeană mulţumesc?
– Kamsahamnida.
– Kamsahamnida, Ana!
A consemnat Ciprian Traian STURZU
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 494, săptămâna 17 – 23 iunie.







2 comentarii
wow!!! felicitari tinerei!…totusi…scopu`si durata?? dlor poli…tichieni,ha qwe?
Succes in continuare.Sunt surprinsă plăcut că perseverezi pe acest drum.Si eu apreciez mult poporul coreean.Din filmele vizionate am aflat istoria lor,am văzut că multe invenții de care habar nu aveam au fost ale unui sclav prin sec xv erau mai tari decât China și Japonia. Am fost impresionată de munca lor pentru a mari suprafețele agricole,lupta pentru supraviețuire.Tainele ceramicii au fost foarte bine scoase în evidență.Toate produsele pe care le achizitonez (electronice)caut marca lor.Sa-ti indeplinesti visul și să profiți de șansa de a cunoaște acest popor educat,muncitor,inteligent etc.