Ana Ungureanu, „coreeanca” de la Târgu Neamț

În timpul vizitei în Neamț a ambasadorului Republicii Coreea în România, Excelenţa Sa Kim Yong Ho, o fată tânără atrăgea atenția tuturor celor care au asistat la eveniment. Dezinvoltă, sigură pe ea, atentă, zâmbitoare, a asigurat serviciile de translator pe toată durata vizitei. Iar cuvintele de apreciere venite din partea oaspeților arată că a făcut-o bine, chiar dacă recunoaște că, în acest moment, tinde spre nivelul avansați în vorbirea limbii coreene. Tânăra este din Târgu Neamț, are de 24 de ani, a absolvit Colegiul Naţional “Ştefan cel Mare” și a studiat limba şi literatura coreeană la Facultatea de Litere de la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj. În acest moment  termină primul master în comunicare societate şi mass-media la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul aceleaşi universităţi clujene şi va continua un al doilea master în ştiinţe politice de data aceasta în Coreea, din luna septembrie a acestui an, beneficiind de o bursă a guvernului coreean la Academia de Studii Coreene-Seongnam. Ca un amănunt de culoare, Ana Ungureanu este singurul copil al familiei, iar tatăl său este şoferul primarului Daniel Harpa.

„Coreenii te fac să te simţi foarte bine în compania lor”

– Când ai fost pentru prima oară în Coreea?

Am fost în 2019 într-o tabără de iarnă la Universitatea Sungkyunkwan din Seoul, apoi am mai fost într-o tabără de vară la Academia de Studii Coreene, Seongnam şi în primul an de master de la “Babeş-Bolyai” am fost în Coreea timp de un an ca studentă de schimb la Universitatea Dongguk din Seoul. Impresionată de limba și cultura coreeană, mi-am dorit să studiez în continuare şi am aplicat la bursa lor guvernamentală unde am fost selectată. Pe cale de consecință, voi studia timp de trei ani în Coreea,  în primul an voi studia limba coreeană intensiv şi în ceilaţi doi ani voi face un master în ştiinţe politice.

– La ce nivel de vorbire a limbii coreene eşti?

Mi-aş dori să vorbesc fluent, dar în acest moment sunt la un nivel intermediar spre avansat. Este nevoie de mult exercițiu şi în România nu  este posibil acest lucru. Dar după cei trei ani pe care-i voi sta în Coreea sper să ajung la nivelul avansat.

– Cum ai ajuns să stai alături de ambasadorul Republicii Coreea în România şi de soţia sa, să le fii şi translator?

În primul rând îi sunt recunoscătoare domnului primar Daniel Harpa că mi-a oferit această oportunitate. Practic, am avut rolul de a face legătura dintre oraşul Târgu Neamţ şi reprezentanții de frunte ai Republicii Coreea. Ca cetăţean al oraşului am dorit să arătăm coreenilor că sunt persoane interesate de cultura lor. Le-am povestit un pic despre experienţele mele din Coreea şi le-am mulţumit pentru bursele pe care le oferă studenţilor români. Domnul ambasador a fost foarte suprins de faptul că există la Târgu Neamţ o tânără care vorbeşte limba coreeană a fost o persoană foarte deschisă față de mine. A apreciat fiecare expresie, chiar dacă am avut emoţii, m-a încurajat să vorbesc și mai bine limba coreeană. Mi-a spus că dacă vom mai avea şansa să ne întâlnim, este oricând deschis să discutăm.

“Scopul meu este să mă întorc în ţară şi să pun în aplicare tot ceea ce am învăţat în Coreea”

– Spune-ne, te rog, cum ai ajuns să înveţi limba coreeană?

Limba coreeană am început să o învăţ din liceu, prin clasa a X-a sau a XI-a. Totul a început ca un hobby. Am învăţat singură de pe internet şi ţin minte că în timpul orelor eu exersam coreeana pe caietele de limba română. La începutul anilor 2010 Coreea a investit mult în filme şi seriale coreene, ca mod de promovare şi a oferit gratuit emisiuni şi filme celor de la TVR. În perioada aceea mă uitam foarte des la seriale coreene şi mi-a plăcut mult cultura lor şi faptul că sunt nişte oameni foarte politicoşi. Coreenii te fac să te simţi foarte bine în compania lor. Atunci mi-am dat seama că am auz pentru această limbă şi m-am apucat să învăţ alfabetul şi apoi gramatica. Am intrat la facultate cu nota 9,70 la limba coreeană. În doi ani, datorită profesorilor coreeni şi români, în special a profesorului Kwak Dong-hun, am reuşit să învăţ limba coreeană destul de bine.

– Ce au spus părinţii tăi de alegerea ta?

La început au fost liniştiţi, pentru că studiam și engleza. Dar m-au susţinut în deciziile mele şi acum cred că încep să-şi culeagă şi roadele. Pentru ei contează cel mai mult să fiu fericită, pentru că sunt singurul lor copil. Chiar dacă sunt mai mult plecată aici este casa mea.

– Ce îţi place, ce te-a impresionat cel mai mult în Coreea şi la coreeni?

Sunt foarte politicoşi şi te simţi important şi apreciat în orice situaţie. Orice lucru cât de mic, dar bine făcut, ei îl apreciază imediat și îţi sar imediat în ajutor. Al doilea lucru care îmi place este mâncarea coreeană. De câte ori mergi într-un restaurant coreean te simți o persoană foarte importantă. Sunt foarte ospitalieri şi într-o astfel de ţară vrei oricând să te mai întorci.

– Până unde vrei să ajungi în carieră? Ce planuri ai pentru viitorul tău profesional?

Prin prisma studiilor, am multe oportunităţi profesionale. Cea mai mare provocare ar fi să lucrez într-o ambasadă sau la guvern. Dar mai am posibilitatea să predau la o universitate sau să mă integrez la o multinaţională coreeană. Sincer, pe mine mă atrag mai mult universitatea şi mediul diplomatic.

– Ce pasiuni mai ai?

Cititul. Din liceu citeam foarte mult. Îmi doresc foarte mult să citesc o carte în limba coreeană cap-coadă. Mă pasionează foarte mult istoria şi în principal relaţiile dintre cele două Corei, care, după cum bine ştiţi, sunt despărţite. De altfel şi lucrările mele de licenţă şi de dizertaţie au fost despre cele două Corei şi relaţiile dintre ele.

„Românii nu au cultura muncii”

– Este grea limba coreeană?

Nu pot spune că e foarte grea. Mai degrabă pot spune că mai grele sunt limbile chineză şi japoneză. Coreeana are 24 de caractere şi acestea se pot învăţa foarte uşor. Aceste caractere se pun în blocuri de silabe, minim două caractere, maxim trei caractere într-o silabă. Şi acele silabe formează cuvinte şi cuvintele propoziţii. Propoziţia în limba coreeană se termină în verb. Mai greu este cu vocabularul. Gramatica nu este foarte grea. Sunt foarte multe cuvinte care seamănă între ele şi-mi dau de furcă.

– Iei în calcul sau te-ar tenta să rămâi definitiv în Coreea, dacă ţi s-ar propune un job bun şi stabil?

O întrebare foarte grea. Pentru că nu ştiu ce-mi oferă viitorul şi încerc să mă gândesc mai mult la prezent. Scopul meu este să mă întorc în ţară şi să pun în aplicare tot ceea ce am învăţat în Coreea. Mi s-ar părea o pierdere să nu aplic în România ce am învăţat acolo.

– Ce ar trebuie să înveţe românii de la coreeni?

Să facă autostrăzi în primul rând. Românii nu au cultura muncii, să se concentreze pe rezultat şi să facă o muncă de calitate. Coreenii muncesc foarte mult noaptea. Autostrăzile, străzile în general se construiesc noaptea, atunci când nu este trafic şi nu deranjează pe nimeni. Chiar mi s-a întâmplat ca a doua zi când m-am trezit în camera din cămin să constat că strada era asfaltată, aceeaşi stradă care cu o zi înainte nu avea asfalt. La ei totul e pe secţiuni. Nu demolează, ci dau totul jos pe rând. O clădire de 8 etaje a dispărut în trei săptămâni, nu a deranjat pe nimeni, nu au mutat bordurile sau trecerea de pietoni, nu s-a făcut praf sau moloz. Pur şi simplu clădirea a dispărut treptat. Conducătorii coreeni fac treabă pentru că poporul le cere asta. Ăsta e felul lor de a fi. Dacă conducătorii nu duc un proiect până la capăt, poporul se răzvrăteşte. Cer foarte multe de la clasa politică, au cerinţe şi pretenţii multe. Poporul coreean este foarte cunoscut pentru proteste. Dacă nu sunt mulţumiţi de ceva, imediat fac proteste. Am fost impresionată că la un protest la care au stat o zi întreagă la final când au plecat au strâns totul din urma lor, au măturat şi au spălat. Am fost şi eu acolo şi am văzut asta. Nu am văzut nicio firmă de salubritate să vină pe acolo după protest să facă curăţenie. Aici intervine şi educaţia.

“Oraşul Târgu Neamţ este pe drumul cel bun”

– Coreeni au ceva de învăţat de la noi în vreun domeniu?

Râde. O întrebare deosebit de grea. Noi nu suntem aşa competitivi ca ei. Ei sunt foarte competitivi unii cu alţii, în special pentru job-uri. Dar poate şi asta aduce performanţa. Noi suntem mai înţelegători şi poate ar trebui să fie şi ei la fel. Dar cred că, dacă ar fi fost şi ei înţelegători, poate nu ar fi ajuns până la acest nivel de dezvoltare şi educaţie.

– Presupun că vii destul de rar acasă. Cum ţi se pare că arată oraşul Târgu Neamţ de la an la an?

Când stăteam în Cluj veneam acasă de trei ori pe an. Cât timp am lipsit, aproape un an, s-au făcut multe lucruri. Au apărut supermarket-uri şi nu mai e nevoie să mergi la Piatra Neamţ, au fost asfaltate multe străzi şi centrul oraşului s-a schimbat. Iar faptul că la Târgu Neamţ a venit în vizită ambasadorul Republicii Coreea în România a adus oraşului un plus de imagine şi ne-am făcut cunoscuţi. Oraşul Târgu Neamţ este pe drumul cel bun.

– Cum se spune în limba coreeană mulţumesc?

– Kamsahamnida.

– Kamsahamnida, Ana!

A consemnat Ciprian Traian STURZU

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 494, săptămâna 17 – 23 iunie.