De 47 de ani, este fiica orașului de sub Cetate, cu doar 4 ani absență motivată, pentru studiile superioare de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Litere, promoția 1997. De atunci, profesează în învățământul nemțean și, din 2012 până în prezent, este directorul liceului ”Vasile Conta” din Târgu Neamț. Un dialog cu prof. Karina Cojocariu scoate la iveală o personalitate puternică.
– Sunteți percepută ca unul dintre cei mai „productivi” directori de școli din județul Neamț pentru că ați reușit să faceți din Liceul ”Vasile Conta” unul dintre cele mai prestigioase școli din județ? Cum ați reușit?
Cuvântul „productiv” v-a inspirat, probabil, din domeniul inițial al liceului: profilul economic. Există, așa cum ați anticipat, o explicație pragmatică ce se referă la faptul că în 2007, anul înființării învățământului liceal, toate specializările/calificările propuse în oferta educațională au fost supuse procesului de autorizare/acreditare ARACIP, prin comparație cu celelalte instituții de învățământ care au dobândit acreditare pentru toate domeniile existente, în virtutea legii. Pentru liceul nostru, aceste demers a implicat ani de muncă laborioasă și de efort conjugat, în același timp, constituind o rampă de lansare pentru o instituție aflată la început de drum. De asemenea, aș explica cuvântul „productivitate” prin cele două direcții pe care le-am adoptat în stilul de conducere: strategia managerială și politica de marketing. „Conta” e pentru toți cei care îi trec pragul, actul de naștere al propriei identități: elevii își descoperă vocația, profesorii își desăvârșesc menirea. Pentru mine, LVC înseamnă ființă, putință și recunoștință. Ființă, pentru că trăiesc cea mai mare parte din zi într-o familie primitoare cu care împărtășesc succesul și eșecul, deopotrivă. Putință, pentru că aleg să-mi depășesc limitele, să răspund provocărilor de orice fel, să cercetez și să mă adaptez oricărei situații. Recunoștință, pentru că încrederea, respectul elevilor, părinților și colegilor vin să potențeze efortul și implicarea mea.
– Care au fost principalele probleme cu care v-ați confruntat în toți acești ani?
Problemele majore au vizat procesul de adaptare la nou, schimbarea mentalității, renunțarea la vechi obiceiuri, lipsa de încredere în sistem, rezistența la reformă, blocaje de comunicare, precum și convingerile sau credințele eronate despre școală. Cu multă răbdare, cu dialog constant și apelând la expertiza specialiștilor, am reușit să ne conturăm propria identitate, la care încă lucrăm. Educația e un proces permanent care începe la o vârstă fragedă, pe băncile școlii, și care nu se termină niciodată. Să coordonezi un astfel de proces implică asumare publică, condiționată de o pregătire teoretică vastă, experiență aplicată, psihologie parentală, infantilă și adultă, adaptabilitate, disponibilitate și multă determinare.
– Sunteți și fina primarului Daniel Harpa. Cât de avantajos sau dezavantajos este faptul că sunteți fina primarului?
În niciun caz nu putem aborda din această perspectivă relațiile de familie și de prietenie. Nadia și Daniel Harpa sunt prietenii mei, încă din copilărie, iar din anul 2000 sunt părinții mei spirituali, pe care-i respect, prețuiesc și iubesc necondiționat. Această prietenie a fost și este o constantă în viața mea, iar funcțiile din viața profesională au stimulat relația noastră de comunicare, pe alocuri efervescentă, dar constructivă. Încă de la începutul mandatului meu de director, primarul orașului Târgu-Neamț a fost un partener și un colaborator al școlii, echidistant, obiectiv, care nu a prioritizat instituția în defavoarea celorlalte.
„Eu fac politică încă din 2012, politică educațională”
– Ce vă mai doriți pentru Liceul „Vasile Conta”? Ce obiective aveți pentru următorii ani?
În primul rând, menținerea relațiilor de colaborare, înțelegere și prietenie cu toți elevii, părinții și colegii mei. Starea de bine, liniștea și confortul emoțional sunt o prioritate. Trebuie să ne simțim bine în organizație, să venim cu bucurie la școală, să zâmbim, să ne sprijinim reciproc, iar cafeaua de la pauză să fie un moment așteptat și binemeritat. Cât despre planurile de dezvoltare instituțională, diversificarea ofertei educaționale, accesarea fondurilor europene prin proiecte de tip Erasmus, supraetajarea clădirii principale, care va conduce la programul de studiu de la ora 8:00 la 16:00, dezvoltarea resursei umane, sunt câteva din proiectele pe termen scurt și lung ale echipei noastre. Cât timp voi reuși să mă reinventez și să dezvolt planul meu de management, CONTAți pe mine!
– Sunteți percepută de către unele persoane ca un director sever, care pune accent pe disciplină, rigurozitate, seriozitate și foarte multă muncă.
Destinul egoist și norocul împărțit inegal m-au aruncat de mică într-un context nesigur din care am ieșit învingătoare doar pentru că seriozitatea, sobrietatea și autodisciplina au devenit prioritare în formarea mea. Nevoită să mă descurc singură și să iau decizii importante la vârsta la care alții încă se mai jucau cu păpușile, personalitatea mea a suferit o avansată maturizare, clamată de majoritatea cunoscuților și care a venit cu o ușoară modificare a feminității. Funcția de director e un proiect în care îmi consum constructiv energia și îmi conserv principiile de viață. Colegii din echipa de succes de la ”Conta” au posibilitatea de-a alege, în funcție de context, fie directorul principial, fie leaderul empatic, fie prietenul loial. Elevii sunt cei care mă cunosc și mă recunosc de după bariere, ei simțind și explicând corect, sincer și obiectiv fiece atitudine, regulă sau îndemn al meu. Voi împărtăși cu cititorii dv. percepția rimată a elevei Luisa Blehan, din clasa a XII-a, profil pedagogic: „Portretul directorului exemplar,/ Pentru care cuvintele-ar fi în zadar,/ Neputincioase fiind să redea/ Demnitatea și dăruirea sa./ Definiția omului determinat,/ Drept, serios, moral, calculat./ Dascălul ideal, creativ, onest,/ Atât de special și, totuși, modest./ Doamnă integră și dedicată,/ Ce n-ar putea fi niciodată schimbată./ Indiferent de situație sau de scenariu,/ Aceeași: profesor, Karina Ingrid Cojocariu.
– V-a tentat vreodată să intrați în politică? Sau vi s-a propus să candidați la vreo funcție din partea unui partid politic?
Dar eu fac „politică” încă din 2012, politică educațională, nu?! Cu toate că nu sunt politician, familia consideră că am abilitățile necesare. Prietenii întotdeauna mă îndeamnă să candidez la o funcție publică. În timp, numele meu a fost vehiculat în anumite cercuri, oficial, însă, nu am primit nicio propunere în acest sens.
– Ce pasiuni are Karina Cojocariu? Ce-i place să facă în puținul timp liber pe care-l are?
Iubesc arta, de orice fel. Merg la teatru și la operă, cât pot de des. Îmi place să contemplu o pictură, o sculptură, ador cinematografia. Iar dacă pe fundal răsună acorduri de pian, vioară sau acordeon, și cu un subiect incitant de lectură, e tot ce mi-aș putea dori. Deopotrivă, descopăr frumuseți nebănuite și-ntr-o păpădie, sau într-o pânză de păianjen. Nu în ultimul rând, ador călătoriile cu tematică.
– Cea mai mare calitate, dar și cel mai mare defect al dv?
Puterea de a-i ierta pe cei care îmi zădărnicesc încrederea și acceptarea lor așa cum sunt. Târziu am înțeles că oamenii sunt duplicitari, că există o mare prăpastie între ceea ce sunt și ceea ce vor să pară și că trădarea e direct proporțională cu zâmbetul larg de pe fața lor. Cu cât sunt mai aproape de tine, cu atât te abandonează mai ușor. Ambiția. Trebuie temperată și moderată după tipologia umană, după contextul profesional și cel familial. În orice dorință, balanța trebuie echilibrată. Orice dezechilibru dăunează universului tău interior și exterior.
A consemnat Ciprian Traian STURZU
