
A renunțat la Drept pentru Medicină

„Eu am absolvit secția umană de la Colegiul Național Iași – Mihail Sadoveanu. Surprinzător, nu? Fusesem la informatică, apoi m-am transferat la mate-fizică, dar nu-mi plăcea fizica și în final m-am transferat la umană. Într-a XII-a vroiam să fac Drept. Dar, tata-i electrician, mama mea e vânzătoare la magazin, mi-am dat seama că nu vor putea să mă întrețină în barou, până când reușesc să mă pun pe picioare. Și atunci am zis Medicină! O am pe sora mea, ea a terminat Stomatologia, gândeam că o să mă poată sfătui, apoi că am putea lucra împreună într-un cabinet stomatologic. Ea profesează acum în Malaga, Spania. Ei, când i-am spus tatei că dau la Medicină, a râs, fiindcă mai erau vreo trei luni de școală și nu învățasem mai deloc. Am făcut pregătire doar la fizică și am intrat din primul an la Medicină dentară, pe loc fără taxă. Am făcut mai întâi Stomatologie, la Iași, iar la rezidențiat am dat pentru Chirurgie maxilo-facială. Între timp, am fost obligat să fac și a doua specializare, Medicină generală, că așa erau legile pentru cei care aleg Chirurgie maxilo-facială. Am întrerupt rezidențiatul pentru chirurgie, n-aveam cum să mă împart. În final l-am pierdut, fiindcă nu știam că nu pot îngheța mai mult de 2 ani. La examenul de rezidențiat pentru Medicină generală mi-am ales Urgența dintr-un singur principiu: era program 12 cu 24 de ore sau 24 cu 48 și asta mi-ar fi permis să practic și stomatologia. Pe urmă, mirajul uniformei roșii m-a prins și pe mine. A fost frumos în rezidențiat, mai ales că am învățat de la dr. Diana Cimpoeșu (n.n. – șefa UPU -SMURD Iași), de la dr. Cristina Stan – în cadrul Spitalului Județean Clinic de Urgențe Sfântul Spiridon Iași, dar și de la dr. Gabriel Olaru, de la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, unde am lucrat în 2019, șase luni cu contract. Dr. Gabriel Olaru este cel care a îndrăznit, ca să spun așa, să intre în echipa care asigura elicopterul SMURD după incidentul din iunie 2016, când în raionul Cantemir din Republica Moldova s-a prăbușit elicopterul și au murit toți cei 4 membri ai echipajului care asigura o misiune”.
„Acest spital merge pe un drum bun, la UPU este o echipă unită”

„Mie neplăcându-mi birocrația, am fost extrem de surprins de câte acte mi s-au cerut la angajare la spitalul din Piatra-Neamț, față de cel din Vaslui. Mi-au cerut și diplomă de bac, de parcă mi-ar fi dat cineva diplomă de licență fără cea de bac! Și certificat de integritate a trebuit să aduc, de s-au mirat și cei de la Poliție. Așa că după vreo două săptămâni și jumătate am reușit să adun toate actele cerute de cei de la Resurse Umane de la spitalul din Piatra-Neamț și m-am angajat aici, pe pandemie. Apoi, prin februarie 2021 s-au scos posturi la concurs în UPU, dar examenul nu se mai susținea și în final am ales să mă transfer de la Câmpulung la Piatra-Neamț. Am obținut avizul de la managerul de acolo, am vorbit și cu domnul Filimon, a fost și el de acord și am fost angajat aici, din aprilie 2021”.
Un pas pe care nu-l regretă, mai ales că și-a dorit mult și a fost primit de echipă. „Știam că la UPU Piatra-Neamț este nevoie de medici și mă bucur că sunt aici. Acest spital merge pe un drum bun, la UPU este o echipă unită, oamenii își văd de treabă, respectă programul, există înțelegere, nu sunt diferențe între medicii specialiști și medicii primari. Munca se împarte în mod egal între toți membrii echipei, iar dacă apare o urgență și trebuie să pleci, îți preia colegul pacienții. Este importantă această înțelegere și am rămas impresionat. Aici, echipa este mare, la Vaslui eram singur pe tura de noapte și mă ocupam și de stopurile cardio-respiratorii din spital. Colaborăm bine și cu secțiile, acum, după reluarea activității normale post-pandemie. Am venit aici pentru echipă și pentru șefa UPU, dr. Brândușa Pavlidis, un om pentru oameni, care ne sprijină foarte mult. Mi-e bine aici, îmi place mult orașul, mi-aș aduce și familia aici”.

Între UPU, stomatologie și un râvnit loc în echipa elicopterului SMURD

„Vreau să am clinica mea. În vară voi relua rezidențiatul în Chirurgie maxilo-facială. Îmi place mult și Urgența, pentru că niciodată nu știi exact la ce caz te duci. Eu am ales Urgența și pentru adrenalină. Am avut cazuri diverse: de la amputație de coapsă într-o combină de porumb, la spânzurați din dragoste în podul casei – copil de 14 ani, la copii înecați în fose septice, oameni înjunghiați, căzuți de pe bloc, accidente rutiere. Îmi place să cred că pe mine nu mă marchează. Altfel, ar însemna să trăiesc în umbra fiecărui caz și așa nu poți merge mai departe. La mine, nevoia de adrenalină compensează. Iar eu mă detașez atunci când îmi petrec timp cu fiul meu, are 8 ani. Din păcate, am foarte puțin timp pentru familie și din punctul ăsta de vedere n-aș mai alege medicina. Trebuie să faci multe sacrificii. Nici statutul de medic nu mai este ce-a fost. Dar, în mod real, nu există detașare. Probabil, în subconștient există un grad de afectare, dar la mine nu se manifestă”.






