Cel mai recent film al regizorului Cristian Mungiu va avea o proiecție de gală la Cinema Mon Amour din Piatra-Neamț, miercuri, 15 iunie, de la ora 19. Multipremiatul regizor va fi însoțit de directorul de imagine al filmului, pietreanul Tudor Vladmir Panduru. Plecat la colindat prin țară cu filmul care a avut premiera mondială la Festivalul de la Cannes, pe 21 mai, este de așteptat ca tandemul anunțat să se bucure de o primire în stilul consacrat și personalizat al lui Victor Purice. Numai participarea publicului n-o poate influența decisiv. Însă îi dăm o mână de ajutor.
Cu R.M.N., Cristian Mungiu a ajuns pentru a patra oară în competiția oficială a celebrului festivalul, unde pe lângă premii pentru regie și scenariu a câștigat Palme d’Or pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, în 2007. La o numărătoare rapidă, îi ies peste 40 de premii și 60 de nominalizări adunate în carieră, până acum.
Punctul de plecare, de inspirație a filmului este incidentul xenofob de la Ditrău din 2020, cu muncitorii orginari din Sri Lanka de la o fabrică de pâine. Trimiterea din titlu la imagistica medicală e cum nu se poate mai directă. Tumora relevată este lesne de intuit: xenofobia. „Povestioara asta dintr-un sat transilvănean are capacitatea de a vorbi grozav de bine despre lumea de azi şi despre Europa în special, dar în particular şi despre firea umană. Despre felul în care ne raportăm la nişte angoase pe care le resimţim care nu au direct un obiect, dar care au nevoie întotdeauna de un vinovat. Cel mai simplu vinovat este ultimul sosit şi care nu seamănă cu tine”, spunea Cristian Mungiu despre R.M.N. într-u interviu pentru RFI România. Cronicile elogioase și entuziasmante care au însoțit filmul după premieră sunt imposibil de rezumat sau de trecut în revistă. Dar, deloc întâmplător, am ales un comentariu de puternică esență pietreană. Vine de la Ana Maria Onisei care consideră R.M.N. drept cel mai poetic film al lui Mungiu, un film „de o poezie viscerală în vânt și tăișul unor momente, dar și de o blândețe rară în muzicalitatea și grația altora”.
Câteva cuvinte de inimă și din inimă i se cuvin realizatorului imaginii. Scumpul nostru Tudorică, laureat al Galei Premiilor Gopo 2022 pentru imaginea semnată la Manor House/ Malmkrog (regia Cristi Puiu) nu e la prima colaborare cu Mungiu. Au făcut echipă și la Bacalaureat (2016), un alt film de succes și răspremiat. Iar în acest an a avut o dublă participare la Cannes întrucât a semnat imaginea pentru Metronom, filmul lui Alexandru Belc, câștigător al premiului pentru regie la secțiunea Un Certain Regard de la primul lungmetraj artistic. Altfel, Belc e nimeni altul decât realizatorul documentarului Cinema, mon amour (2015), încununat cu un Gopo în anul următor. Ce mică și totodată mare e câteodată lumea asta, nu? (Viorel COSMA)
