Tradiții. Sfântul Iuda Tadeul, ocrotitorul celor disperați

Sfântul Apostol Iuda Tadeu a fost rudă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos după trup, fiu al lui Iosif și frate bun al lui Iacob, fratele Domnului (Luca 6,16, Ioan 14,22 și Faptele Apostolilor 1,13). Din Sfânta Scriptură aflăm că Iuda Tadeu a fost mirele din Cana Galileei, la a cărui nuntă Hristos a săvârșit minunea schimbării apei în vin. Tradiția ne spune că Mântuitorul a fost prezent la nuntă datorită gradului de rudenie dintre Iisus Hristos și Iuda Tadeul. Sfântul Apostol Iuda Tadeul a ajutat la crearea Bisericii Creștine din Armenia, dar și din alte zone. El este considerat protectorul spiritual al Armeniei. Sfântul Iuda Tadeul a suferit la Beirut, în anul 65 d.H. Când a ajuns cu propovăduirea învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos în ținutul Muntelui Ararat, a fost prins de necredincioși. Păgânii l-au răstignit și l-au omorât cu săgeți. Alături de el a fost martirizat și Sfântul Apostol Simon Zilotul.

Rugăciunea Sfântului Apostol Iuda Tadeu

După martiriul său, pelerinii au venit și s-au rugat la mormântul său, mulți dintre ei cunoscând ajutorul Sfântului Apostol Iuda Tadeu. Rugăciunile către Sfântul Apostol Iuda Tadeu sunt deosebit de puternice. Din Rugăciunea către Sfântul Iuda reiese că este ocrotitorul celor aflați în pragul disperării: „Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe aceia care au pierdut orice speranță și se află în pragul disperării”. Tradiția păstrează amintirea faptului că Sfânta Lance cu care a fost străpuns în coastă Mântuitorul a fost adusă în Armenia de către Sfântul Apostol Iuda Tadeu.

Tradiții de Sf. Iuda, ruda Domnului

În Calendarul popular se spune că țăranii trebuie să țină ziua lui Iuda, deoarece acesta ține piciorul pe care e rezemat pământul. Oamenii credeau că, atunci când se va roade acel picior, pământul va cădea și lumea se va nimici. Această credință populară a fost culeasă de etnologii I. Mușlea și O. Bârlea. Alte credințe culese de Th Speranția spun că ziua lui Iuda se ține ca să nu se scufunde pământul. Prin unele sate se credea că Sf. Ap. Iuda ar fi fost frate cu Sf. Ilie, motiv pentru care ziua lui era respectată pentru ca oamenii să fie feriți de trăsnete. De asemenea, era ținut pentru paza câmpului, împotriva grindinei. Se spunea că Iuda este cel care stăpânește și poartă furtunile pe unde voiește și sloboade piatra asupra semănăturilor.

Superstiții de Sf. Ap. Iuda

Se spunea că Iuda a dat vărsatul (vărsatul de vânt) și se serbează ca să nu-l dea nouă și să nu zăcem. Sătenii munceau numai până la amiază, făcând clacă, adică lucrau numai pe mâncare și pe băutură, fără plată. Se ținea de țărani pentru a fi feriți de cutremure. În această zi se spăla vasul la fântână de trei-patru ori, spre a se îngroșa lanțul care ține legat pământul, ca să nu se cutremure. Se spunea că cine sapă în această zi se surpă locul unde a săpat. Iuda e rău de potop, de ploi multe, de surpături ale pământului. Iuda se ține ca nu cumva să vină fiarele sălbatice și să răpească vitele. Prin unele locuri se ținea pentru ca oamenii să fie feriți de moarte năprasnică și de trăsnete. E rău pentru sărituri și omoruri. Se spunea că cine sare de Iuda i se întâmplă rău. Bătrânii spuneau că cine n-a ținut această zi a fost lovit de nebuneală. Nu se lucra nimic în această zi pentru a nu se îmbolnăvi de boli diavolești, din care cauză se mai numește și zi diavolească.

Postul Sfinților Apostoli Petru şi Pavel

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel începe după Duminica Tuturor Sfinţilor, sărbătorită la o săptămână după Rusalii. În acest an Postul lui Sânpetru începe pe 20 iunie. Durata postului Sfinților Apostoli depinde de data în care este sărbătorit Paștele. Postul se încheie la praznicul Sfinților Apostoli Petru şi Pavel, pe 29 iunie. În unele sate din România se spunea că postul Sf. Apostoli Petru și Pavel apare, singular, ca o pedeapsă pentru oameni. În general, sărbătorile și posturile aferente sunt explicate ca venind în întâmpinarea oamenilor. Se povestește că Sf. Petru a fost acuzat odată că ar fi furat niște opinci de la un om. Apoi, căutând opincile, le-a găsit tot în traista păgubașului. Și de atunci a osândit pe oameni să postească postul Sfântului Petru, scria B.P.Hasdeu.

Cum se ținea altădată postul Sfinților Apostoli

Se credea că cine se scoală în fiecare zi din acest post ca să privească răsăritul constelației Cloșca nu va duce lipsă de nimica și-și va putea săvârși toate treburile, scria etnologul T. Pamfile. Prin multe dintre satele românești de altădată, postul Sfinților Apostoli se ținea pentru ca oamenii să fie feriți de foamete, grindină și să aibă sănătate ei și vitele din gospodărie. Femeile nu lucrau nimic în casă, deoarece în aceste zile se spunea că trec Frumoasele, care ar strâmba trupul femeii găsite lucrând. Femeile legau copilelor la grumaz usturoi sau pelin, sau le puneau la tălpi aceste plante, ca, trecând Frumoasele, să nu le poată face nimic. Prin satele de la munte era menționat în Gromovnic că gerul stă până în Postul Sânpetrului pe ape și dă bruma. Apoi se ridică și se duce cu totul. Era menționat că gerul se întoarce între Sântă-Mării, adică în perioada dintre Adormirea Maicii Domnului și Nașterea Sfintei Fecioare Maria (15 august-8 septembrie).

Filonul luptătorilor creștini din Carpați. Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a viețuit în perioada 1765-22 iunie 1834. El a fost Mitropolitul Țării Românești între anii 1823-1834. Întreaga viață și lucrare a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în slujba Bisericii a fost un exemplu de sfințenie și de iubire jertfelnică pentru cei pe care îi păstorea. De sprijinul său material au beneficiat numeroși săraci, văduve și orfani, oferindu-le hrană, adăpost și cărți de învățătură. La moartea sa au rămas o mulțime de cărți pregătite spre a fi oferite în dar școlarilor. Activitatea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în scaunul de mitropolit al Țării Românești a fost întreruptă de către administrația rusă instaurată în Principatele Române, fiind exilat timp de peste patru ani la Chișinău, Buzău și Căldărușani. Sfântul Ierarh Grigorie s-a îngrijit, în mod special, și de restaurarea catedralei mitropolitane din București, precum și de traducerea și tipărirea în limba română a Vieților Sfinților, pe care le considera „folositoare pentru formarea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor”. Pentru viața, activitatea și strădania sa duhovnicească, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în istoria Bisericii și a poporului român drept cel mai de seamă întâistătător al scaunului mitropoliei Țării Românești din secolul al XIX-lea, fiind cunoscut cu supranumele de „Dascălul”. Moaștele Sfântului Grigorie Dascălu se găsesc în prezent la Mănăstirea Căldărușani, unde el însuși a petrecut cinci ani, între 1818 și 1823.

END