Cel mai bun absolvent al Școlii Gimnaziale „Elena Cuza” Piatra-Neamț este Ianis Alungulesei, cu media 9,95. Deși nu a țintit să fie de 10 pe linie, crede că un pic de neatenție la un test la fizică în clasa a VI-a și trecerea la învățământul online în pandemie l-au destabilizat un pic, atunci, la început.
Recunoaște, acum când cei doi ani cu restricții au trecut, că a fost destul de dificil să învețe de acasă, dar în cele din urmă s-a adaptat.
„Online-ul m-a speriat puțin la început, fiindcă nu mă mai puteam întâlni cu colegii mei. Această perioadă ne-a luat unul din cele mai importante lucruri pe care le facem la școală – socializarea. Așa înveți! Apoi ne-am găsit un mod de a socializa – tot în online, dar a trebuit să ne adaptăm. Apoi a fost bine, nu mă mai trezeam devreme să merg la școală. Însă acumulasem ceva goluri dintr-a VI-a, pe care în schimb le-am recuperat împreună cu profesorii, în următorul an, când au reluat anumite lecții”.
Nu a fost singurul test pe care Ianis a trebuit să-l treacă în perioada gimnaziului: a avut câte un diriginte în fiecare an, după ce unii au ieșit la pensie, dar „asta ne-a făcut mai rezistenți mai uniți”, a mers cu clasa într-o singură excursie, în clasa a V-a, pe urmă nu s-au mai putut organiza din cauza restricțiilor, dar a recuperat cu banchetul de final de gimnaziu.
Elevul Şcolii „Elena Cuza” încă din clasa pregătitoare, își amintește cu drag de învățătoarea lui, omul care l-a făcut să înțeleagă lumea și să învețe cu drag.
„Am avut parte de o doamnă învățătoare foarte bună și foarte îngăduitoare. Doamna învățătoare Margareta Chele ne-a ajutat să învățăm cu drag. În fiecare săptămână mergeam în excursie pe dealurile din jurul orașului și acolo ne explica multe, despre copaci, despre mediul înconjurător, despre fenomene meteo. Am rămas cu ea în suflet”.
Elev de 10, Ianis spune că nu s-a privat de nimic din care copii de aceeași vârstă se bucură.
„Eu chiar am avut o grămadă de timp liber. Cât a fost de învățat am învățat, când am vrut să fac ceva pentru mine, am făcut, adică inclusiv să ies afară, la joacă, să mă văd cu prietenii. Pasiunea mea este sportul. Am făcut 6 ani tenis la Clubul Ceahlăul, până a început pandemia, apoi am învățat pentru evaluare națională și nu am mai reluat. Îmi place să merg cu bicicleta, îmi place să urmăresc cursele de mașini – păcat că în România nu mai sunt concursuri de nivel înalt. Joc fotbal acasă cu vecinii, cu fratele meu mai mic – are 13 ani și vrea să devină arhitect. Cel mai frumos ne distrăm la țară, la bunici, când ne întâlnim toți verișorii la Poiana Largului”.
A copilărit frumos, cu vacanțe petrecute la bunici, la Poiana Largului, unde a învățat și să facă fân. Sportiv și prietenos, Ianis a descoperit tehnologia odată cu școala online.
„Am fost și împinși oarecum spre device-uri din cauza online-ului. Îmi place tehnologia fiindcă mă ajută în viața de zi cu zi. Primul meu telefon, cu butoane, pe la 6-7 ani mi l-au luat părinții, ca să ținem legătura cât eram la școală. N-avea jocuri sau nu știam eu să le caut, știam doar să-l deschid, să fac apelul și să-l închid. Apoi am primit cadou de ziua mea, pe la 10-11 ani, unul modern și următorul, performant, mi l-am luat acum doi ani din banii mei pe care i-am strâns”.
După 8 ani de școală și examene, Ianis crede că nu este greu să fii un elev bun, chiar și fără pregătire suplimentară. Cariera pe care și-o dorește îl obligă să meargă mai departe la un liceu bun și pentru asta are nevoie de medii mari.
„Am făcut pregătire la română, mai intensificat după vacanța de primăvară. La simulare nu am avut notă mare la matematică, așa că am făcut pregătire la ambele materii de examen. Într-adevăr, a fost mai ușoară evaluarea națională decât simularea. La examen, la matematică, dacă faci primele două subiecte, grilele, complet, ai asigurată nota 7. Dacă faci câte ceva și la subiectul III, mai câștigi puncte. La română nu a fost greu: au fost câteva exerciții de finețe, dar textele puteau fi cu ușurință asociate cu cele studiate, dacă înțelegeai acele texte la prima vedere și fără să fi citit multe cărți. Puteai găsi ușor o valoare comună din textul dat – prietenia dintre om și animal, de exemplu – în Cireșarii, cum am ales eu”.
Ianis vrea să devină medic, este visul său de mic.
„Eu îmi doresc dintotdeauna să fiu medic chirurg. Știu că e o profesie foarte grea, dar mă pasionează, chiar dacă sistemul nostru poate nu e așa cum ni-l dorim. Cred că, dacă faci ceea ce-ți place – așa cum eu asta mi-am dorit toată viața, că nu alegi doar pentru bani sau pentru condiții -, nu cred că sunt obstacole, «simple focuri», care să mă oprească”. (C. IORDACHE)
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 544, săptămâna 14 – 21 iulie.
