Oana Gavriliu – profesor de 10 la definitivat

Un pas important în cariera didactică este examenul de definitivat, care odată promovat, permite dreptul de a profesa și obținerea gradelor. Este un examen complex, cu portofoliu, două inspecții, cu probă scrisă din specialitate și metodică de patru ore, la care puțini sunt profesorii din județul Neamț care reușesc nota maximă. De fapt, în fiecare an sunt doar doi-trei, din o sută și ceva de candidați. Examenul din acest an a fost promovat cu 10 de doi profesori de desen cu foarte puțină vechime în învățământ. Oana Gavriliu are 51 de ani și predă de doi ani, o jumătate de normă la Liceul cu Program Sportiv Piatra-Neamț și restul la școlile gimnaziale 2 și 8. Florin Corodescu are 27 de ani, este din Roman, are doar un an la catedră și predă la școlile gimnaziale din Sagna, Gâdinți și la Școala Profesională Adjudeni. Amândoi vorbesc de seriozitatea cu care s-au pregătit pentru examenul de intrare în profesie, dar și de pasiunile care i-au făcut să aleagă catedra.

Pictorii spuneau „un inginer care pictează”, inginerii că „Oana este pictor”

– Oana Gavriliu, ai absolvit Facultatea de Textile Iași, știu că pictezi, acum ești profesor definitiv cu 10, un traseu cam sinuos, nu?

Am calificare de inginer confecții tricotaje, da. N-am putut să intru în învățământ că nu erau posturi. Apoi am făcut masteratul în Arte, dar tot nu se putea intra în învățământ decât pe un post în care aveai specializarea de bază, cum eram eu inginer. Pe urmă m-am lămurit că nu-i chiar așa, dar m-am lămurit în 2020 de-abia. Atunci am dat examen de suplinitor, am luat 10, am luat postul de la LPS. Inițial am vrut să dau examen pentru necalificați și atunci mi s-a spus că pot da pe specializare, că sunt calificată. Probabil pentru că nu făcusem ciclul Bologna, ci studii de lungă durată, cum era înainte și aveam masteratul. Anul trecut am dat titularizarea, cu 9,85 și acum am dat definitivatul, ca să pot urca în grad.

Am intrat în învățământ pentru că tocmai terminasem un proiect european cu asociația „Educație și viitor”, de formare profesională. Eu am și un masterat pe resurse umane, din 2008, am lucrat și ca lector vreo 10 ani la Centrul de formare profesională a șomerilor. Acum eram iar șomer și nu prea aveam unde să merg. Am încercat să trăiesc din artă, dar pentru mine a fost imposibil, n-am reușit. Și mi-am zis să dau examen în învățământ ca suplinitor necalificat, pe orice, când am avut surpriza să aflu că pot da pe educație plastică, deci calificat.

– Cum ți s-a părut acest examen?

Am luat subiectele din anii anteriori, de pe site-ul național și am învățat de pe ele. Nu pot spune că a fost mai greu decât la titularizarea de anul trecut, sunt doar două subiecte la definitivat – metodică și specialitate. Mi s-a părut mai simplu definitivatul fiindcă a fost mai puțin de scris, am dat 15 pagini după 3 ore și jumătate și am plecat. Anul trecut am scris 20 de pagini în 4 ore. Marele avantaj a fost că eu scriam în timp ce învățam și a fost ca un exercițiu, să mă pot încadra, să-mi fixez noțiunile. Iar acest 10 a venit ca un cadou de ziua mea, eu fiind născută pe 28 iulie.

– Ai perspective și pentru grad.

Acum aș putea să mă înscriu pentru grad, dar mi-au ajuns emoțiile și stresul de până acum. Plus că eu nu prea cred în stabilitatea unui post în învățământ, câtă vreme atunci când lucram la Șomaj și mi se spunea că am post stabil, au venit restucturările în 2010 și am rămas fără postul stabil. Acum, în învățământ, mie nu mi se pare nimic stabil. Am continuitate pe post, dar e post pe jumătate de normă la LPS. Până acum mi-am completat norma cu ore la Școala gimnazială nr. 2 – structura Văleni, la Școala gimnazială nr. 8. Așa am descoperit, datorită elevilor de la Văleni, că ei pot fi creativi dacă chiar vor. De pildă, copiii de-a V-a desenau mereu și un curcubeu pe foaie, alături de tema respectivă – ceea ce nu făceau copiii de la celelalte școli – și asta probabil din nevoia acelor copii de a fi luați în seamă și a fi admirați de ceilalți, de a-și crește stima de sine. Am predat și la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” în primul an, dar pe discipline tehnice, în domeniul meu de inginer textil. Acum, voi vedea ce ore voi mai găsi pentru completare.

– Ce loc ocupă arta în viața ta?

După șocul din 2010, am decis să fac master pe grafică și din 2012 am fost admisă la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, în ideea că este loc în lume pentru încă un pictor. Am învățat bine, am avut 10 la lucrarea de diplomă. În baza acestui master am putut și participa la examenul din 2020 din învățământ. Eu pictam din 2000, am avut expoziții vreo câțiva ani, am avut și recenzii în presă. Eram privită de pictori ca un inginer care pictează, iar inginerii spuneau că Oana e pictor. Cert este că în toți acești ani am avut multe expoziții personale, iar din 2014 am aplicat pentru membru UAT, am fost admisă în 2015 ca membru stagiar și membru titular din 2017. Sunt anumite cerințe, îți trebuie un dosar impresionant, expoziții personale – comisia de evaluare de la București are 19 membri. Am fost admisă la filiala de grafică, pentru care am aplicat. Ulterior, în Piatra-Neamț am mai avut lucrări în cadrul unor expoziții colective. În schimb, am multe participări internaționale, în expoziții care au un preț, ca să zic așa: lucrarea selectată rămâne în expoziție, ca donație. Am lucrări în expoziții de gravură din Japonia, Mexic, Africa de Sud, Bulgaria, Slovacia – practic un portofoliu personal, dar prea puțin folositor. De pildă, acum recent s-a deschis o expoziție în Mexic unde expun o lucrare mică, de 18 pe 18, am văzut filmarea pe internet și numele meu pe afiș, dar cam atât. Sunt foarte mulți artiști în lume, în acest moment și e foarte greu să te afirmi. Mai ales că, din punctul meu de vedere, arta plastică este mai mult o istorie a evoluției gândirii, decât a tehnicii în sine. Deocamdată, rămân profesor de desen, e din familie: mama mea a fost profesor de muzică la Școala gimnazială nr. 3 Piatra-Neamț.

A consemnat Cristina IORDACHE