Un pas important în cariera didactică este examenul de definitivat, care odată promovat, permite dreptul de a profesa și obținerea gradelor. Este un examen complex, cu portofoliu, două inspecții, cu probă scrisă din specialitate și metodică de patru ore, la care puțini sunt profesorii din județul Neamț care reușesc nota maximă. De fapt, în fiecare an sunt doar doi-trei, din o sută și ceva de candidați. Examenul din acest an a fost promovat cu 10 de doi profesori de desen cu foarte puțină vechime în învățământ. Oana Gavriliu are 51 de ani și predă de doi ani, o jumătate de normă la Liceul cu Program Sportiv Piatra-Neamț și restul la școlile gimnaziale 2 și 8. Florin Corodescu are 27 de ani, este din Roman, are doar un an la catedră și predă la școlile gimnaziale din Sagna, Gâdinți și la Școala Profesională Adjudeni. Amândoi vorbesc de seriozitatea cu care s-au pregătit pentru examenul de intrare în profesie, dar și de pasiunile care i-au făcut să aleagă catedra.

„Am simțit o bucurie mare! Apoi am reflectat un pic”

– Cât de greu este să iei 10 la definitivat?

A fost mult de învățat, câteva sute de pagini, cred, de educație plastică, de istoria artei, plus metodică. Dar eu mă rugam să iau, nu mă interesa nota. Am învățat cât de bine am putut. În ziua afișării, am tot intrat pe site, dar nu apăreau. La un moment dat, am primit mesaj: „Bravo!”. Era de la doamna director de la Adjudeni, așa am aflat că am luat 10. Am simțit o bucurie foarte mare! Apoi am reflectat un pic.

– Mulți profesori se plâng că nu le ajung 4 ore la scris.

La titularizare n-au fost suficiente. Am dat anul trecut, am luat 8,80. Acum m-am încadrat. Am incercat să învăț rational. Dar am învățat până în ultima zi. La titularizare, fiind prima dată, nu prea știam cum să abordez, deşi am scris 13 pagini la titularizare.

– Deci e mai dur examenul de titularizare?

Chiar mă gândeam, după ce am dat examenul, că n-aș vrea să repet toată treaba asta la anul. Pe măsură ce învățam, descopeream că mai am ceva de învățat și asta, și aia, tot apăreau lucruri noi. Unele chestii le-am învățat pentru titularizare, dar nu le-am înțeles logic.

– Și după titularizare, unde ai predat?

Am luat 4 ore la Gâdinți unde mergeam două zile pe săptămână, alte 2 zile la Sagna și două la Adjudeni. Fac naveta cu mașina mea, nu-i mare distanța. Dar m-am adaptat la școlile la care sunt acum și o perioadă aș vrea să performez aici, cu elevii pe care îi am. Mă înțeleg bine și cu colegii profesori, cu directorii și cumva e ok. Mi-a fost un pic frică, la început, dar copiii au tot vorbit de mine, în cancelarie se vorbea de mine și am fost bine primit, m-am acomodat. Am și ajutat cu ce am putut școlile: am pictat pereții interiori, împreună cu copiii și a avut impact. Cred că o să am de pictat în continuare, că m-au solicitat.

– De ce profesor?

După ce am absolvit Arte, specializarea grafică la Iași, am terminat masterul în 2020. Venise pandemia și m-am gândit că în meseria mea – ilustrator de cărți pentru copii – ar fi trebuit să colaborez cu niște edituri, dar pandemia mi-a cam încurcat planurile. Am revenit acasă și am găsit șansa să predau. N-am avut așteptări mari, auzeam colegi de-ai mei cum se plângeau de sistem, de elevi, de salariu. Dar, am fost surprins: salariul e suficient, pentru început, puțin peste 2.500, că nici cheltuieli prea mari n-am, colegii sunt în regulă, mă înțeleg foarte bine cu elevii.

– Cum ai reușit?

Pur și simplu am comunicat cu ei și am încercat lucrurile pe care ar vrea ei să le facă. Am venit cu joculețe la oră, cu metode alternative. Mi-am amintit cum eram eu în clasele 5-8. Eu eram pasionat de desen și cumva orele de desen mi-au omorât pasiunea, nu mai desenam cu plăcere.

– De unde pasiunea pentru desen?

Eram mic, îmi plăceau niște desene animate și-l rugam pe tata să mi le reproducă. El a avut talent, dar nu l-a cultivat. Apoi, când el nu mai avea timp de desene pentru mine, am început eu să desenez. Lui îi datorez ceea ce sunt, pentru că el m-a inspirat și m-a sprijinit mereu, el m-a dus la Clubul copiilor. Acolo l-am descoperit pe prof. Cristinel Prisacaru, un alt om care m-a inspirat. M-am pregătit, în clasa a X-a m-am transferat de la „Petru Poni” la LPS ca să am mai mult timp pentru desen și după liceu a trebuit să muncesc un an ca să-mi strâng bani de facultate. Am fost admis și am avut bursă toată facultatea. Acum, că am luat și definitivatul, cred că rămân o perioadă în învățământ. Am început și un proiect cu elevii: concursul „Mesajul meu antidrog” la care am câștigat locul I naţional. Rămân și pentru că am văzut la elevii mei o dorință de a le fi în continuare profesor.

A consemnat Cristina IORDACHE