Sală a fost plină la conferința prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan de la Piatra-Neamț, invitat special la Târgul de carte Libris, ediția a XII-a. Tineri și mai puțin tineri au venit la conferința „Puterea gândului” și la lansarea celui mai citit și tradus volum al său „Inteligența materiei”, ajunsă la 41 de ani de la publicare. În prefața prelegerii au spus câteva cuvinte Mihai Apopii, președintele Camerei de Comerț și Industrie Neamț, organizatorul Libris și prof. Vasile Dâncu, cel care l-a însoțit pe îndrăgitul profesor. La finalul conferinței ce a durat un pic peste o oră, scena Casei de Cultură a devenit neîncăpătoare pentru toți cei care au dorit un autograf de la îndrăgitul profesor și medic neurolog și psihiatru. Dumitru Constantin Dulcan a conferențiat folosind cuvinte simple și explicând unii termeni, astfel ca toți cei prezenți să înțeleagă mesajul său. Am cules câteva fragmente, pe care vi le pezentăm.
„Ce este gândul? Este emanația creierului, dar nu în sensul că vine simplu din creier. În intimitatea lucrurilor, nu există substanță solidă, există doar o energie și o informație. Informația dă formă energiei. Dacă aș exprima în termeni științifici, aș spune că informația este modularea semnalelor purtătoare de informație a energiei. Important este că ultima secvență a existenței noastre este de ordin energetic și nu solid. Noi suntem condensări de energie! Și dacă vrem să fim foarte științifici, vom spune că suntem condensări de lumină!”.
(…)
„Cel care a dat numele fizicii cuantice este fizicianul Max Planck, cel care a spus în 1944: ca om care toată viața mea m-am ocupat de cel mai concret dintre lucruri, materia, pot să afirm că universul există pentru că la baza lui există atomul, care la rândul său este întreținut de o mare minte, o minte a materiei sau o inteligență. Cu alte cuvinte, tot ceea ce există are la bază o conștiință primordială. Conștiința este, dacă vreți, o voce a divinului, a universului. Universul nu este decât o structură inteligentă, altfel n-ar avea explicație de ce iarba crește. Vorbesc acum în numele astrofizicii. În momentul prim al universului a fost o inteligență. Acestei inteligențe, acestei minți, acestei conștiințe primordiale îi datorăm conștiința universului, n-avem altă explicație. Astrofizicienii spun că înainte de momentul t 0 sau timpul Planck nu ar fi existat spațiu, timp, decât această singură minte. Vă aduceți aminte Eminescu cum traduce din Vede: Dar deodat-un punct se mișcă… cel întâi şi singur. Iată-l/Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl…/Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,/E stăpânul fără margini peste marginile lumii (n.n. – Scrisoarea I). Ei, în acel punct care dă mișcare universului, începutului, este această conștiință primordială. Conștiința noastră nu este decât un ram al conștiinței cosmice”.(…)
„Gândul este o forță, cea mai puternică forță din univers, pentru că este un gând creator. În clipa de față, avem aparatura necesară cu care poți să vezi ce se întâmplă în creierul nostru când gândim. S-a constatat că cei care aveau o gândire favorabilă din punctul de vedere al armoniei sociale activau o anumită zonă din creier, iar ceilalți activau o altă zonă din creier. Constatăm că se petrece în creier o selecție între bine și rău. Dacă gândesc frumos, o anumită zonă din creier reproduce ceea ce gândesc – partea frontală stânga, dacă gândesc indiferent, se activează zona frontală dreapta și cu o viteză de 4 ori mai lentă este adusă în lumina conștiinței. Asta ne spune nouă că creierul însuși refuză acele gânduri, acele sentimente, acele idei care sunt nefavorabile sănătății. Gândul are o frecvență, se propagă în spațiu, atunci când întâlnește acele creiere care sunt axate pe aceeași lungime de undă le influențează și revine. De aceea, gândul e ca un spic de grâu – bun sau rău, în momentul când îl emitem, el se propagă în spațiu, întâlnește creierele care sunt pe aceeași lungime de undă și se întoarce. Cu alte cuvinte, tot ceea ce gândim noi asta ni se întâmplă și nouă. Indiferent dacă verbalizăm 
sau nu un gând și rămâne doar în mintea noastră, în momentul în care gândim bine răspândim în jurul nostru sentimentul de bine, când gândim rău deranjăm universul. Dacă port în mintea mea un gând, cu timpul subconștientul îl preia. Subconștientul n-are raționament, ce-i dai, aceea ia. Dacă gândești insistent la un lucru, poți să fii ateu, poți să fii ce vrei – universul găsește soluția ca să-ți îndeplinească acea dorință. Cum? Este trecută în subconștient! Subconștientul meu are inteligență infinită, inteligența universului este subconștientul meu. Acel ceva preia informația din subconștient și o traduce în realitate. Dar trebuie să gândești dorința în toate amănuntele ei și nu spune nu și mulțumește!”.
Cristina IORDACHE
