Interviu cu preot prof. dr. Mihai Capşa-Togan
În ultimii ani, nunțile tradiționale au fost înlocuite de evenimentele moderne în care mirii își pot organiza petrecerea cu cât mai multe elemente legate de experiențele lor personale și pasiunile lor. Este adevărat, o nuntă clasică pune accent pe tradiții și obiceiuri, în timp ce una modernă acordă atenție atmosferei generale și modului în care se simt invitații, fiecare are frumusețea ei. Tocmai din acest motiv mirilor le este dificil să aleagă între cele două concepte, mai ales că este vorba despre un eveniment unic în viață. Chiar dacă evenimentele tradiționale rămân o constantă în viața noastră, multe dintre tinere visează să pășească spre altar la brațul tatălui, iar acolo să fie încredințată cu dragoste alesului său. Petrecerile tematice, inspirate din filmele americane, schimbă modul în care privesc viitorii miri cea mai importantă zi din viața lor. Așadar, în zilele noastre observăm tot mai des petreceri tematice pe plajă sau pe malul unui lac, aranjamente de flori inedite, decorațiuni supradimensionate ori locații luxoase dedicate nunților exclusiviste. Candy bar, fântână de ciocolată, cocktail bar, tort pentru nuntă extravagant sau meniu personalizat, astfel de elemente nu au cum să lipsească de la o nuntă modernă. Dar, care sunt tradițiile și obiceiurile care fac nunțile un moment unic, în special în zona Moldovei, am încercat să aflăm de la preotul prof. dr. Mihai Capșa-Togan.
– Pe vremuri exista obiceiul ca, înainte de a merge la biserică mirii să-şi ceară iertare de la părinţi. Se mai păstrează acest obicei? Are el aceeaşi semnificaţie cu iertarea pe care şi-o cere fiecare creştin de la cei dragi înainte de a merge la biserică pentru a se ruga?
Zona Moldovei este cea care şi-a conservat cel mai bine tradiţiile în ce priveşte ritualul organizării petrecerii de nuntă. Asta nu înseamnă că noile obiceiuri matrimoniale nu au pătruns şi aici. După doi ani de pandemie, timp în care petrecerile de toate felurile au fost interzise, cea mai afectată a fost “industria” de evenimente, vorbim aici de nunţi, botezuri… Dacă pe vremuri pregătirile pentru o nuntă erau foarte complexe, iar nunţile durau câteva zile, în ziua de azi, chiar dacă obiceiurile nu mai sunt respectate în totalitate, ele fac totuşi parte din tradiţie. Nunţile cu tradiţii le mai regăsim în special pe la sate, oraşele preluând multe din lumea modernă, cea a timpului nostru. Unul dintre aceste obiceiuri care se păstrează în Moldova începe cu respectul faţă de părinţi, tinerii miri fiind cei care în ziua nunţii merg în faţa celor care le-au dat viaţă şi îşi cer iertare pentru cele „greşite cu voie şi fără voie”, altfel obiceiul fiind unul profund religios.
– Un alt obicei premergător mersului la biserică era acela în care mireasa aduce apă de la râu şi stropeşte invitaţii cu ea folosind busuioc. Care ar fi semnificaţia acesteia şi cât de des se mai practică?
Tot caracteristic zonei Moldovei este şi obiceiul dusului la apă al miresei. Este o tradiţie pe care o regăsim pe tot teritoriul regiunii, unde mireasa merge la cea mai apropiată sursă de apă, de obicei o fântână, şi umple o găleată sau un alt vas împodobite de jur împrejur cu busuioc. Cu mănunchiul de busuioc sunt stropiţi apoi invitaţii. În zona de Nord a Moldovei sunt stropite doar fetele, semnificaţia obiceiului fiind aceea că se vor căsători mai repede. În partea Vrancei, vasul cu apă adus de la fântână este aruncat de mireasă peste casa părintească.
– Care ar fi semnificaţia florilor care se pun în piept nuntaşilor, unele mai deosebite pentru naşi şi părinţi?
Acest obicei din Moldova, des întâlnit, punerea de flori în piept este pentru ca personajele principale, mirii, naşii, socrii, domnişoarele de onoare şi cavalerii să fie diferenţiaţi de ceilalţi participanţi la nuntă după mărimea florii din piept. La sate, se mai păstrează tradiţia purtării de către naşi a unor ştergare populare, aşezate pe umeri, iar mirilor le sunt prinse în piept bancnote, pentru a arăta prosperitatea în cuplu. Diferenţele între aceste ritualuri sunt de la zonă la zonă. În zona Câmpulungului Moldovenesc, soacra mică aruncă asupra tinerilor ce pleacă la cununie grâu, sare şi zahăr. La Bacău, mirii au grijă ca la plecare să-şi pună bani în pantofi, ca să fie bogaţi în noua casă. În mai multe sate botoşănene, mireasa îndeplineşte un ritual complex la plecarea din casa părinţilor, pentru a-şi asigura un viitor propice în gospodărie: se aşează pe perne şi în braţele mamei sale, pentru ca să-i fie tot moale şi îşi pune în sân o oglindă ca să aibă prunci frumoşi. „În zona Neamţului şi Vrancei, se crede că tinerii nu trebuie să privească în urmă când pleacă la cununie, pentru că altfel se despart”, descrie Silvia Ciubotaru câteva tradiţii de nuntă în lucrarea “Ritualuri nupţiale din Moldova”.
– De ce merg mirii la biserică înaintea nunţii?
Adesea, pregătirea pentru nuntă este o pregătire pur materială, pur omenească; după ce s-au stabilit datele financiare cu privire la susținerea și desfășurarea nunții, în grabă se stabilește și ora săvârșirii slujbei Cununiei. Mentalitatea referitoare la căsătorie și la viața de cuplu se face simțită și-n trăirea momentului unic pentru o familie: nașterea ei ca „biserică-mireasă” a lui Hristos. Iubirea care-i unește pe miri trebuie completată de iubirea lor față de Dumnezeu, care-i face să-și pună problema mântuirii, într-un mod foarte concret. Căutarea și alegerea mirelui sau a miresei se face ca și unirea lor: „în Hristos și în Biserică”. Pregătirea mirilor pentru nuntă ar trebui să vizeze prioritar viața duhovnicească, pentru că ei nu se vor uni într-un trup decât numai în măsura în care se vor uni, prin împărtășire, cu și în Trupul lui Hristos. Aceasta necesită rugăciune și post, câteva zile sau o săptămână înaintea nunții și pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie, prin Spovedanie. Ar fi bine ca la această pregătire să participe și nașii, chiar și părinții, pentru că „rugăciunile părinților întăresc temeliile caselor copiilor”. Astfel pregătiți, mirii vor putea participa la Dumnezeiasca Liturghie, fiind primii care răspund chemării euharistice: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați-vă”, împărtășindu-se.
– În timpul slujbei, atât mirele cât şi mireasa poartă pe cap o tiară. Care este semnificaţia acesteia?
Taina Cununiei este acea sfântă slujbă în cadrul căreia omul este încununat cu mărire și cu cinste, este ridicat la rangul de împărat al întregii făpturi și devine, cu adevărat, om deplin. Referindu-se la cei doi miri, cea de-a treia rugăciune de la Cununie cere Domnului următoarele: “Unește-i pe dânșii într-un gând; încununează-i într-un trup; dăruiește-le lor roada pântecelui, dobândire de prunci buni.” Părintele Dumitru Stăniloae, vorbind despre unirea celor doi într-un trup, anume că abia acum omul este cu adevărat deplin, spune: „Nici un gând contrar celuilalt nu-și face loc în legătura lor. Prin aceasta, unirea lor e ca o cunună de mărire și de cinste.” Psalmul 8, vorbind despre om, spune: „Ce este omul ca-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.” (Psalmul 8, 4-6) Inițial, „psalmul 8 se cânta atunci când avea loc punerea cununilor”, însă, în timp, acesta a fost înlocuit de frumoasa cântare: „Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii.” Mărirea este ceva dumnezeiesc, ceva sfânt, ceva de dorit. Evdochimov, observa faptul că „în Evanghelie, mărirea desăvârșește orice operă în Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt.”
– Care ar fi alte tradiţii şi obiceiuri specifice Moldovei, care nu se regăsesc în alte regiuni sau se regăsesc într-o altă formă?
În zona de sud a Moldovei se păstrează şi obiceiul bradului împodobit, care dăinuieşte şi în alte colţuri ale ţării. Dacă în Vrancea bradul este pus în ziua nunţii la poarta mirilor, ca semn că acolo locuieşte un cuplu tânăr, în alte părţi ale Moldovei bradul este purtat în fruntea alaiului de nuntă. Tradiţia românească spune că bradul de nuntă simbolizează vigoarea bărbatului şi viaţa îmbelşugată a tinerilor căsătoriţi. Petrecerea de nuntă este diferită de la zonă la zonă. Astfel, dacă în Bucovina nunta începe cu o horă, iar din program nu lipsesc dansuri precum ciobănaşul, polobocul, trandafirul, cumătriţa sau mocănească, în sudul Moldovei nunta debutează cu dansul miresei, de obicei pe o melodie de vals sau o muzică lentă. În preajma miezului nopţii, mireasa este furată sau răpită pentru scurt timp de un grup de tineri aflaţi la nuntă. Mirelui i se cere să-şi răscumpere soţia, lucru pe care îl face oferind în schimb bani, băuturi alcoolice sau ceea ce a negociat cu “hoţii”. Apoi, trebuie să amintim despre “jucatul găinii” care este un alt obicei care încă se mai păstrează, în special la sat, unde o bucătăreasă sau participantă la nuntă dansează în faţa naşului cu o găină gătită şi împodobită. Naşul este de altfel şi beneficiarul delicateţei, dar numai după ce va mulţumi dansatoarea găinii cu banii ceruţi de ea.
A consemnat Angela CROITORU
