“Mesagerul de Neamț” își propune să prezinte săptămânal câte o secție a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț. Demersul vine în ideea în care considerăm că este momentul unei apropieri între cei care produc actul medical și beneficiari. Se vorbește foarte mult despre spital, dar de multe ori doar la nivelul instituției sau al Consiliului Județean. De aceea încercăm, în măsura în care există deschidere, un dialog cu șefii de secție, cei care gestionează direct activitatea medicală. Primul pas îl facem cu secția Interne, interlocutor fiind dr. Cristina Iacob-Atănăsoaie.
*****************
– Primul pas ar fi să prezentați secția.
Secția Medicină Internă este una din cele mai mari secții ale spitalului, are 65 de paturi, din care 5 pentru compartimentul Gastroenterologie. Suntem 6 medici primari și doi gastroenterologi, din care unul este specialist, angajat de la începutul anului 2021. În echipă avem 28 de asistente medicale și 17 infirmiere și îngrijitoare, personal suficient. Aici ne ocupăm de tot ce înseamnă afecțiuni ale organelor interne, toracale și abdominale, iar munca noastră e ca a unui detectiv, pentru că pacientul vine cu tot felul de simptome și noi trebuie să căutăm afecțiunea pe care o are ca să-I îndrumăm spre tratamentul cel mai potrivit pentru el. Sunt pacienți pe care îi trimitem la Chirurgie dacă găsim afecțiuni care pot fi rezolvate chirurgical, la Oncologie sunt tot mai mulți. Pentru a afla ce afecțiune are, folosim toate mijloacele de care dispunem și stăm bine la acest capitol. Dar, în primul rând ne folosim de simțul și flerul clinic al nostru, de ceea ce am învățat în anii de practică medicală pe care-i avem în spate.
– De la ridicarea stării de alertă și revenirea la normalitate, ce cazuri au explodat?
Știm că bolnavii cronici s-au ferit, în pandemie, să vină la medicii din spital și acum avem foarte mulți pacienți cu complicații grave, multe tumori descoperite în fază avansată. Deși nici acum oamenii nu prea vin la consult, am ajuns să internăm din UPU. Înainte, holurile secției erau pline de pacienți cu bilete de trimitere de la medicii de familie. Acum vin în ambulator și preferă să le recomandăm ce au de făcut, dacă le spunem că trebuie să se interneze sunt foarte suspicioși și întreabă dacă mai avem Covid. Plus că încrederea în personalul medical a scăzut mult în cei doi ani de pandemie și acum muncim mult mai mult.
– Și reușiți?
Foarte, foarte greu. Prin comunicare, cu aparținătorii. Asta pandemia ne-a învățat, să comunicăm unii cu alții. Totuși, fiindcă încă sunt mult limitate vizitele la pacienți, nu mai e ce-a fost înainte, avem un telefon special pentru aparținători, un număr de mobil afișat la intrarea în pavilion, la care poate suna ruda pacientului. Avem și un registru în care scriem aceste convorbiri, tocmai pentru că au fost cazuri în care ei au reclamat că nu știau nimic de rudele internate. Chiar s-au adunat foarte multe apeluri în cele două luni de când l-am înființat. Răspunde asistenta și ori ea, ori medicul curant dă detalii familiei sau ducem telefonul la pacient.
– Ce fel de pacienți îngrijește personalul medical de aici?
Hepatici, în primul rând, pentru că alcoolul și virusurile hepatitice au făcut ravagii în țara noastră în ultimii 30 de ani. Acum, hepatita C are tratament și sperăm că peste 20-30 de ani colegii noștri mai tineri nu se vor mai confrunta cu decompensarea cirozei cu virus C. Este tratamentul nou cu interferon, acum toți bolnavii au acces la acest tratament. Sunt luați în evidență de colegele noastre gastroenteroloage, ele încep demersurile pentru dosarul care ajunge spre aprobare la CAS. Apoi, avem boli pulmonare obstructive, pneumonii – formele grave, afecțiuni intestinale, de colecist, unele afecțiuni renale. Cu Covid mai internăm – știți că garda pe Infecțioase nu mai există și noi facem internările noaptea și în week-end, dar sunt puțini cei cu afectare pulmonară și cu alte afecțiuni, nu prea mai sunt cazuri grave. Avem și pacienți tineri, chiar și de 18 ani, de regulă vin cu intoxicații medicamentoase, tentative de suicid. Avem și oameni vârstnici, chiar eu am avut o pacientă de 102 ani – record de vârstă, iar vara asta a fost internată o femeie de 99 de ani – externată după ce i-am rezolvat infecția pulmonară.
– Medicamentele necesare există?
Vedeți, una e socoteala de acasă și alta cea din târg. Nu este vina conducerii că medicamentele s-au scumpit foarte mult. Bani s-au dat. Dar, problema este la achiziții și la prețuri. Înțeleg că unele medicamente nu mai există în piață fiindcă producătorii nu au materia primă, din import. N-avem glucoză! La alte medicamente nu s-au prezentat firme la licitație, probabil din cauză că solicităm cantități mici, ori a prețurilor foarte mici, nu știu. Oricum, legea achizițiilor ar trebui schimbată, nu se poate doar cu prețul mic! Dacă există medicamente la furnizori, conducerea spitalului să le poată cumpăra necondiționat de prețul cel mai mic și să poată dovedi asta… Or, acum, faci licitația pe SEAP, cîștigă furnizorul cu cel mai mic preț și-ți dă medicamente de proastă calitate sau când să ți le furnizeze zice că n-are pe stoc ori câștigă o firmă cu sediul într-un apartament și subcontractează. E o situație la nivel national. N-avem medicamente pentru hepaticii afectați de consumul de alcool, sunt foarte mulți, consumul pe spital e mare, pentru că împărțim și cu Psihiatria, unde se folosesc în doze mai mari decât la noi. Au dispărut în ultimele două săptămâni și protectoarele gastrice sub formă de tablete și le folosim pe cele injectabile care sunt mai scumpe și se termină mai repede. Nu avem un diuretic esenţial și banal, se numește furosemid, care este și medicament de urgență în criza hipertensivă, și-atunci fiecare se descurcă cum poate. Lipsesc antibiotice, la modul că începem tratamentul și după 3 zile constatăm că nu mai găsim în farmacie antibioticul respectiv. Vin în cantități mici, sunt și foarte scumpe. Lipsesc medicamentele pentru infecțiile nosocomiale, pentru enterocolita cu Clostridium difficile. Vancomicina și metronidazolul lipsesc din piață, iar metronidazolul este singurul țintit pe această infecție și ar fi o speranță aici, am putea primi la farmacie o donație, un aparat de încapsulat pentru pulbere și asta ar fi o rezolvare.
– Pare că lipsesc pastile de bază, cum vă descurcați?
Au început să dispară dinaintea pandemiei. Mă obligați să spun un lucru de care n-aș vorbi, dar să știți că multe medicamente le cumpărăm noi, medicii, din banii noștri. Sunt și aparținători care înțeleg și ajută, dar nu toți își permit. Problema e că am avut zile disperate, când condica era cu minus la multe medicamente și nu știu care poate fi soluția. La farmaciile deschise există, e un paradox și mi s-a dat odată o explicație cum că se aprovizionează cu cantități mai mici, de oriunde găsesc. Suntem în fiecare zi frustrați! Avem cu ce diagnostica pacientul, dar n-avem cu ce-l trata și ajungem în situația ca în Comisia medicamentul să negociem între noi care și cât folosim, pentru că, totuși, bugetul este limitat. Dar problema trebuie reglementată de sus, de la Ministerul Sănătății.
– Cu ce alte probleme vă confruntați?
Neîncrederea pacienților. În cei doi ani cât am fost spital Covid, asta ne-a cam distrus. Pacienții s-au dus la spitalele mai mici, din jur, care astfel s-au dezvoltat și au acum capacitatea de a prelua foarte mulți pacienți, care nu sunt foarte gravi, cei gravi vin la noi, costurile de tratament sunt enorme. Tarifele la serviciile medicale au rămas aceleași de câțiva ani, dar consumurile au crescut, noi având și cazuri foarte grave. În secția noastră realizăm contractul cu CAS, dar bugetul este insuficient și cât de repede va trebui renegociat contractul – la modul real. Avem lunar între 150-170 de pacienți, noi avem contract de 160 pacienți, iar numărul va crește în perioada următoare, ca în fiecare an.
– Cu aparatura medicală cum stau lucrurile?
Avem în secție un ecograf performant din 2017 și un endoscop din 2018 – endoscopul e „copilul meu”, ca să zic așa. Avem cu ce ne face treaba, endoscopia ne ajută în a face biopsii de mucoasă gastrică și colon în diagnosticarea cancerului. Colaborăm foarte bine și cu Laboratorul de imagistică pentru CT și RMN.Colaborăm foarte bine cu laboratorul spitalului, chiar dacă mai există sincope în asigurarea reactivilor.
– Se fac intervenții noi? Ce v-ați propus, ca proaspăt medic șef de secție, din vară?
Înainte de asta, am reușit să mai aduc un medic gastroenterolog, dr. Elena Chelaru, care o ajută mult pe dr. Angela Hulub. Îmi doresc și cât de curând vom începe cu colegele mele endoscopie intervențională, adică bandarea varicelor esofagiene, procedură pentru care pacienții merg la clinici private, de regulă. Pentru asta avem nevoie doar de curaj și poate cele două doamne doctorițe să facă un scurt stagiu de pregătire într-un centru universitar. Este timp până la sfârșitul anului, pentru că vom avea nevoie de kit-uri, sunt foarte costisitoare, e kit-ul și pacientul și atunci vor fi incluse în bugetul spitalului pe 2023. Al doilea proiect al meu este transplantul de materii fecale la pacienții suprainfectați cu Clostridium difficile și refractari la tratament. Constă efectiv în a lua materii fecale de la rude și a le introduce cu ajutorul endoscopului în colonul pacientului, pentru a suplini cu bacterii bune. Este o procedură care salvează vieți. Cred că pacienții Spitalului Județean Neamț merită o astfel de intervenție, mai ales că nu necesită cheltuieli în plus. Sunt două proiecte noi și de aceea spun că trebuie renegociat contractul cu CAS, pentru că sunt bani în plus care intră în spital. (A consemnat Cristina IORDACHE)
**********
COLECTIV MEDICINĂ INTERNĂ
- Cristina Iacob-Atănăsoaie, medic primar șef secție
- George Marian Bararu, medic primar
- Paula Burcă, medic primar
- Aida Oana Andrițoi, medic primar
- Ana-Maria Georgiana Nastase, medic primar
- Daniela Dascălu, medic primar
- Ana Angela Hulub, medic primar gastroenterologie
- Alexandra Chelaru, medic specialist gastroenterologie
- asistent șef Simona Irimia
