Opinia Mesagerului / Victorie prin neprezentarea... bunului simț

Sfârșitul de săptămână a fost al fotbalului, dar nu a ceea ce se petrece pe dreptunghiul cu iarbă , ci în jurul acestuia. Primul eveniment, destul de șocant, l‐a avut protagonist pe fostul selecționer Victor Pițurcă ori Satana, cum era alintat de cârcotași, care a fost reținut de organe (scuzați de pardon) pentru un presupus business oneros cu MApN‐ul mioritic, la mijloc fiind o șpagă de juma de miliard de lei vechi, adică o chestie românească 100%. Între timp a fost eliberat din beciul DNA-ului, omul neavând nici în clin nici în mânecă cu mânărelile sistemului. Cel puțin asta a declarat la ieșire, fără să arate vreo revoltă sau un „lasă că văd ei! “. Al doilea s‐a petrecut la Sf. Gheorghe, pe stadionul celor de la Sepsi, care primeau vizita Craiovei lui Mititelu, într-un meci de etapă. O brigadă de olteni (sau cel puțin așa susțineau) izolată într-una din peluze și‐a adus aminte de geopolitică și a lansat în văzduhul respirat de către etnici maghiari șlagăre specifice, care la refren conțineau manopera de pe plăcuțele suedeze adresată gazdelor. În conformitate cu regulamentele UEFA, FIFA și care or mai fi, arbitrul Chivulete a suspendat meciul zece minute în speranța că bimbașa galerie se va lăsa de geopolitică și sexologie, fapt care nu s‐a întâmplat, dicția impecabilă fiind lesne de auzit și‐n sufrageriile din vecinătate. În consecință, același Chivulete termină meciul conform scriptelor în vigoare, Sepsi urmând să câștige partida cu 3‐0 la masa verde, decizie mai mult decât certă în opinia colectivă. Și de aici a început circul. Voci grele s‐au dat în stambă, Mititelu, patronul lui Sepsi, primarul din Sf. Gheorghe, editorialiști, analiști și MM Stoica au colorat semnificativ peisajul mediatic, consecințele fiind o ceață totală în care fiecare are dreptatea lui și nimeni n‐a făcut nimic.

Totuși câteva aspecte sunt fără echivoc. Dacă e să judecăm evenimentul în sine, scandările cu tentă xenofobă au existat. La fel de bine se știe și că peluza nu este un spațiu rezervat melomanilor și inocenților, astfel de manifestări fiind destul de previzibile. Comisia de Disciplină va judeca acest lucru, iar aspectele circumstanțiale care apar tot mai des nu fac altceva decât să acopere faptul în sine pentru cei curioși. Pe de altă parte, este dovedit, un conflict cu nuanțe xenofobe are tendința de a se amplifica direct proporțional cu îndepărtarea de miezul evenimentului, astfel că sunt așteptate exprimări publice tip Șoșoacă sau Simion, tribunul nefiind contemporan în fizic. Deci, show garantat de neurmărit, căci gura lumii‐i slobodă.

Evenimentul în sine tușează, însă, un aspect destul de sensibil, cel al naționalismului. Dinu Săraru ne recomanda să fim naționaliști în sensul în care să ne mândrim cu ceea ce suntem, aidoma francezilor, englezilor, ungurilor, americanilor etc. Știm foarte bine, manifestările din media diferitelor țări unde performerii români s‐au impus. Amintiți‐vă de reacția celor de la Charlie Hebdo când Halep a triumfat la Roland Garros sau de campaniile denigratoare la adresa Craiovei pe vremea când juca cu cei de la Bordeaux și câte și mai câte. Am tăcut, le‐am înghițit, mai degrabă ca să fie bine, să nu fie rău, în virtutea unui bun simț patriotic care se baza pe certitudinea că valoarea nu are nevoie de „pețeală“ pentru a fi remarcată. Și au fost valori, slavă Domnului. Pe de altă parte, naționalismul este condamnat, granița dintre cel promovat de Dinu Săraru și cel înfierat este extrem de fragilă și din cauză că se ignoră primul articol din Constituția României. Președintele Băsescu le‐a arătat etnicilor maghiari cărticica cu tricolor și nu le‐a convenit, asta după ce au existat zeci de evenimente etnice care au ignorat pur şi simplu acest articol și au dus la tulburări ale opiniei publice. Așa că, evenimentul Sepsi se poate clasa repejor în categoria manifestărilor interetnice, clasa exprimărilor vocale fără consecințe fizice, știut fiind că mamiferul care latră nu mușcă, ceea ce este perfect natural, fiindu‐i imposibil să facă două manopere simultan. În rest, unde‐i lege, nu‐i tocmeală. Hai, Rapidu`!

Pe mai încolo. (GD Patraucean)