Inspector școlar Mihaela Aldea, după 10 ani în care a condus Școala Gimnazială „Gheorghe Nicolau” Români

Interviu cu Inspector școlar Mihaela Aldea

 – Zece ani la conducerea școlii, este un timp îndelungat. Cu ce dorințe ați început și ce ați cules?

Ca fiică a satului, responsabilitatea a fost percepută mult mai intens. În februarie 2013, în Români funcționau o școală cu personalitate juridică, trei școli gimnaziale și o școală primară, cu peste 500 de elevi, dar, între timp, efectivele de elevi s-au redus foarte mult. Mulți dintre colegii de cancelarie mi-au fost profesori, angajarea mea fiind motivată și de acest context. Prima dorință a fost schimbarea, păstrând, însă, ceea ce era bun. Mi-am dorit să readuc școala în centrul comunității, să elimin fenomenul segregării de imagine între școala rurală și cea urbană, să ridic standardul calității actului educațional. Rezultatele au fost cu suișuri și coborâșuri, cu mulțumiri și îndoieli, cu împliniri și eșecuri, cu bucurii și dezamăgiri. Împlinirile sunt multe și se văd.

– Care sunt cele mai consistente urme lăsate pentru școală și pentru comunitate?

Când vorbim despre un manager, autoritatea este definitorie, însă cred că trebuie să vină la pachet și cu partea umană. Nu mi-a plăcut tipologia de manager dezinteresat, autosuficient, care tratează funcția ca pe o proprietate personală, în care, fie lasă lucrurile la voia întâmplării, dând o falsă impresie de director bun, permisiv, fie merge în extrema cealaltă – intolerant, dominant, duplicitar, etc.

Când mă refer la ”urme”, prima dată aș aduce în discuție creșterea calității actului educațional, implicit dezvoltarea resurselor umane și materiale. Foarte mulți elevi de-ai noștri au finalizat sau frecventează cursurile unor instituții de prestigiu, foarte mulți colegi au urmat cursuri de formare și perfecționare. Implicarea școlii în numeroase proiecte a făcut ca încă din anul 2014-2015 să fim o unitate de învățământ vizibilă la nivel județean. Acum avem în derulare proiecte foarte importante: „Reabilitarea, modernizarea, extinderea și dotarea Școlii Gimnaziale „Gheorghe Nicolau” Români”, în valoare de aproximativ 4,5 milioane de lei, implementat de  Primăria și Consiliul local Români, Proiectul “Zest4Edu-O nouă perspectivă în educație”, pentru incluziunea socială a elevilor și accesul la educație de calitate, ”Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar”, în valoare de circa 140.000 euro, proiecte pe care le-am inițiat sau m-am implicat foarte mult.

– Cine v-a ajutat, cine v-a fost cel mai aproape în acești ani?

Nu pot să nu mă gândesc la ceea ce spunea doamna Ileana Vulpescu, pe care am avut șansa să o cunosc personal, cum că „la orice trebuie să ai noroc în viață, dar mai ales la oameni”. Și am avut. Dincolo de rapoarte, statistici, managementul este și despre oameni. În primul rând vreau să le mulțumesc cadrelor didactice, care mi-au fost mentori în Școala Români, atât ca elevă, ca profesor, dar și ca director. Aș aminti aici pe doamna învățătoare Floricica Idiceanu, pe doamna profesoară de limba română Ilinca Borș, pe domnii profesori Nicolae Șerban și Constantin Borș, pe doamna profesoară Maria Andrian, pe domnul profesor Nicolae Andreș și lista ar putea continua. Revenind la prezent, mă gândesc la faptul că nu a fost și nu este ușor să-ți creionezi o echipă, mai ales dacă vrei să fii un director implicat. Se vorbește tot mai mult de starea de bine, dar această stare de bine trebuie creată de toți membrii comunității școlare. Dacă doar avem așteptări de la ceilalți, dacă stăm tot timpul cu ochiul să observăm greșeala celuilalt, atunci nu putem avea pretenția că binele va coborî precum în basme. M-am orientat, mereu, spre colegii care au dorit să facă parte din proiectele pe care le-am propus. Prima dată trebuie să fiu recunoscătoare echipei, colegilor mei. Apoi mi-au fost aproape elevii și părinții acestora, care au crezut și cred în școală și în mine. Adaug aici partenerii educaționali, plecând de la Inspectoratul Școlar Județean, continuând cu autoritățile locale și celelalte instituții din comunitate. Și pentru că vorbim despre OAMENI, mi s-a dovedit faptul că, în conștiința unora, chiar rămânem pentru totdeauna, prin faptele noastre. La începutul acestui an școlar, 2022-2023, când la o activitate a fost invitată și doamna inspector școlar general, prof. Florentina Luca-Moise, și mi s-a propus să fac parte din echipa de inspectori școlari, am crezut că este o glumă. A fost o surpriză, dar acum fac parte din echipa dumneaei. Și așa am învățat diferența dintre loialitate și obediență. Sprijinul necondiționat a fost dat, însă, și de familie, care a înțeles faptul că, de cele mai multe ori, școala este prioritară.

– V-ați schimbat definiția directorului de școală, în acești ani?

Cu siguranță! Am înțeles că „nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa” (Ferdinand I). Competența de a vedea școala ca pe o comunitate închegată a trebuit să mi-o formez pe parcursul mai multor ani. Am început să stau mai mult în cancelarie, să discut și să implic mai mult părinții, să ascult și să învăț mai mult de la elevii mei, să comunic mai mult cu colegii, să dezvolt și să întrețin un climat de colaborare deschis, corect și transparent. Am făcut și greșeli, multe, pe care mi le-am asumat, învățând din ele.

– Ce nu ați mai face și ce ați repeta?

Deși altruismul mă caracterizează, am experimentat situații în care feedback-ul primit nu a corespuns unei empatii reale. Am învățat că, uneori, trebuie să acord sprijin doar celor care îl solicită și au nevoie de el. Am acordat încredere prea ușor, iar acest lucru s-a dovedit ulterior a fi mai puțin productiv. Managerul trebuie să fie un lider.

A consemnat Cristina IORDACHE