În mod normal, ar trebui să ne baricadăm. Mental. Vine apocalipsa rotativei, dar și cea a alegerilor când vom fi bombardați cu machete, simulări și chiuituri, bașca concerte prin serbări câmpenești, în speranța unei ștampile vânjoase în pătrățelul care trebuie. Va trebui să suportăm tirade imbecile despre drumuri, proiecte și schimbare venite de la tot felul de inși aruncați, chipurile, în lupta electorală, unde majoritatea „fură curent“ la adăpostul unor cotizații generoase, menite să le asigure o respirație relaxată vreme de un mandat.
Un joc aiurea, dacă vreți, între unii care mint de îngheață apele și alții care stau în apa respectivă, poate, poate s-o încălzi în vreun fel. Aiurea. Nici vorbă de așa ceva.
Pentru o parte din noi care urmărim fenomenul, apare curiozitatea – oare cu ce o să iasă la interval un cutare? Că de autostrăzi s-a zis, de spitale… geme neuronul, asfalt s-a cam pus, proiectele îs greu de explicat, ca să nu mai vorbim de inutilitatea unui astel de emisii, în vreme ce partidul se ocupă de totul din spate. Și aici îmi aduc aminte de un distins parlamentar, acum în rezervă, care la un miting electoral s-a apucat să le spună bancuri alegătorilor, de s-o crăcănat auditoriul de râs, iar la momentul ștampilei l-au votat cu entuziasm, câștigând relaxat colegiul și implicit fotoliul verde din Dealul Mitropoliei.
Așa că, reiau întrebarea, retorică altfel, cu ce se va ieși în fața organelor de simț ale celor ce aleg?
Sigur, se fac măsurători sociale. Dă-i cu sondaje, dă-i cu interviuri. Pentru ce? Rezultatele reale oricum nu se dau publicității decât în măsura în care importanța acestora depășește interesul publicului pentru homarii de lapte și obezitatea prepelițelor virgine. Să fim serioși! Bani aruncați de pomană. Majoritatea actorilor din viitoarea confruntare electorală este cunoscută cam câte parale face sau a făcut.
Mă gândesc dacă n-ar fi mai nimerit să o ținem în rotative, pentru că o altă majoritate n-are nici măcar perspective aritmetice, că de ideologie… Cel de sus cu mila. Formula imorală a unei alianțe între o formațiune de centru stânga și una de centru dreapta dovedește originea comună, cântată prin secolul XIX. Cum era aia cu doi brazi dintr-o tulpină? Puneți în locul tulpinei partidul unic și actuala formulă de la timona patriei este mult mai prietenoasă, mai cu seamă cănd se afimă cu seninătate… „atât s-a putut“ pentru orice oiște proptită-n gard, plus alta care mă scoate din sărite „a furat dar a și făcut“.
Cel mai nimerit, și nu e glumă, pentru cei care fac joc de gleznă în anticamera alegerilor, ar fi să se gândească cu aplicație la cei ce aleg, care nu-și mai pun întrebarea pe cine să voteze, ci dacă merită să mergi la vot. Vă convine sau nu, asta e realitatea, stimată clasă politică. Aveți o credibilitate care tinde spre zero, pe fondul unui autism social folosit ca scut pentru întrebările celor mulți. Și sunt la fel de multe.
Pe mai încolo. (GD Patraucean)
