Model de restaurare a unui obiectiv de patrimoniu. Casa Joseph Zoller din Iași

“Restaurarea monumentelor istorice este un act de dragoste, o dragoste pentru moștenirea noastră culturală și o dragoste pentru oamenii care au construit aceste structuri magnifice” – John Ruskin

De asemenea dragoste a avut parte și monumentul istoric, Casa Joseph Zoller, de pe strada Elena Doamna din Iași, întrucât în 2013 este recuperată de actualul proprietar, avocat Poroșnicu Gianina Vera.

Dorința de a readuce la viață imobilul care a îmbogățit cu prezența sa „Strada Albă”, așa cum era numit bulevardul înainte de 1910, se reflectă nu doar în demersurile efectuate în vederea restaurării, ci și în interesul arătat de către proprietară în ceea ce privește cercetarea istorică, documentară și arhivistică, pentru a afla cât mai multe informații despre trecutul casei.

Casa Joseph Zoller este construită în perioada 1912-1915 de către industriașul evreu Joseph Zoller, în stilul neoclassic francez, caracterizat prin simetrie, proporție și armonie.

În spatele casei se afla și fabrica de bomboane a acestuia, care avea trei ateliere în care lucrau 25 de angajați.

Doar Casa Zoller, dintre toate monumentele istorice situate în aceeași zonă, a fost restaurată. Aceasta se află pe un sit istoric rezidențial, iar în vecinătatea sa se află alte 3 monumente istorice.

În dreapta regăsim fosta garnizoană germană, în stânga se află casa cu cerdac din secolul al XVIII-lea, iar la capătul străzii ”Elena Doamna“ este blocul cubist.

Istoria casei este una fascinantă și datorită personalităților secolului trecut, care au pășit pragul acesteia. Este vorba despre Regina Maria, care a vizitat Casa Joseph Zoller în timpul Primului Război Mondial, pe durata refugiului de la Iași.

Tot în acea perioadă, imobilul a găzduit personalități precum Marchizul Hubert de Belloy, acesta făcând parte din misiunea militară franceză. Franța trimisese în România în anul 1916, 4 ofițeri și 31 de subofițeri de marină pentru a ajuta la operațiunile de pe Dunăre. Marchizul a locuit în Casa Zoller în acea perioadă, împreună cu soția sa, Clara Elena Bibescu.

Joseph Zoller se stinge din viață la data de 2 noiembrie 1924, la doar 49 de ani, din cauza leucemiei.

Actualul proprietar a descoperit mormântul industriașului la cimitirul evreiesc din Iași, iar mormântul Adelei Zoller, al soției acestuia, l-a descoperit la unul din cimitirele evreiești din București. Aceasta s-a stins din viață la începutul anilor ‘50, supraviețuind cu aproape un sfert de veac mai mult decât Joseph.

Astăzi, Casa Joseph Zoller este singurul monument de patrimoniu privat din Iași, fiind restaurat de către doamna avocat Poroșnicu Gianina Vera, reprezentând de asemenea și sediul cabinetului de avocatură al acesteia.

Procesul de restaurare a fost unul dificil, s-a extins între anii 2013 și 2016 și a fost realizat cu strictețe după schițele originale aflate la Arhivele Naționale Iași. Însă acest lucru avea să merite, efortul depus în restaurarea casei fiind recunoscut de către istorici și de către autorități. Casa a fost inclusă de Primăria Iași în albumul cu cele mai deosebite obiective turistice din Iași.

Restaurarea Casei Joseph Zoller a însemnat nu doar un mod de a menține în viață amintirea industriașului și a istoriei casei, ci a fost și un prilej de reconectare cu descendenții familiei Zoller.

Urmașii primului proprietar au aflat despre casă, iar unul dintre strănepoți, a venit special din Israel pentru a întâlni actuala proprietară a imobilului, cea care a luptat pentru salvarea monumentului istoric de la degradare. Acesta face parte din a cincea generație și este strănepotul fiului Isidor.

După descoperirea mormintelor soților Zoller, a urmat și descoperirea unui alt nepot de sânge al lui Joseph. Acesta se numește Doru Mihail Margulies și este Doctor în Finanțe, fiind stabilit în Milano. Acesta i-a dăruit proprietarei actuale o păpușă îmbrăcată precum mama sa, Elsa Zoller, fiica industriașului.

Mărturiile casei au fost conservate în procesul de restaurare, arhitecții și proprietara au constatat că s-au păstrat în timp elemente autentice ale casei. Tavanul avea picturi deosebite, ușile erau construite din lemn masiv și erau înalte, iar marchiza de la intrarea principală este cea originală. Alături de acestea, au fost descoperite și alte elemente originale, precum ferestrele și o parte din gardul casei.

Odată ce pășești în curtea casei, ești transpus în epoca Belle Epoque, perioadă a prosperității și a înfloririi culturale și artistice, fiind recunoscută datorită predominanței bunului gust în ceea ce privește elementele arhitecturale și a luxului dus până la opulență.

Specific stilului neoclasic, exteriorul casei atrage atenția prin liniile geometrice precise, precum și prin coloanele corintice și fațada plană și lungă inspirată din stilul roman.

Culoarea care predomină curtea casei este albul imaculat, dat de piatra albă, de munte, sfărâmată mărunt, aceasta fiind adusă din carierele de piatră din Grecia.

La lăsarea nopții, sunt luminate ferestrele, ancadramentele și intrările principale, folosindu-se lumina rece pentru a pune în evidență eleganța clădirii.

Ușile casei sunt din eucalipt, încercându-se pe cât de mult posibil, reproducerea celor originale din stejar.

Materialele care au predominat în realizarea interiorului sunt cele naturale, piatra, lemnul și bronzul.

Casa scării are o înălțime de peste 12 metri și este din bronz masiv lucrat manual, salonul mare al casei are o înălțime considerabilă față de celelalte camere ale casei, iar salonul de luat masa găzduiește portretele de familie ale proprietarei.

Mobilierul și elementele de decor ale casei sunt aduse din țări precum Italia, Germania și Austria.

Eleganța încăperilor este dată și de draperiile realizate din catifea grea și mătase, acestea având aceleași nuanțe de crem, în ton cu travertinul care plachează podeaua.

Mânerele ușilor de la intrare și a celor din interior sunt aurii, alături de întrerupătoarele și candelabrele din casă. Tot aurie este și placa de marcare a monumentului istoric.

În mediul casei este adăpostită cu mândrie o fotografie unicat a lui Mihai Eminescu, aceasta aflându-se în colecția personală a avocatei Gianina Poroșnicu. Fotografia a ajuns în colecția sa în 2020, fiind vorba despre o imagine realizată în atelierul lui Nestor Heck din Iași, când poetul avea vârsta de 34 de ani.

Decorul este îmbogățit și de porțelanuri manufacturate, colecția proprietarei numărând 50 de piese, fiecare piesă fiind comandată în Italia, la Fabrica de Artă Tiche, custodele unora dintre cele mai vechi tehnici de prelucrare a porțelanului din Europa.

Informații despre monumentul istoric Casa Joseph Zoller 1912 sunt puse la dispoziția trecătorilor și celor curioși cu privire la istoria casei, la infochioșcul de la poartă, care spune povestea imobilului și a străzii, iar pe data de 1 Decembrie și 24 Ianuarie, de aici vor putea fi auzite Imnul României, respectiv Hora Unirii, interpretate de Corul Academic al Filarmonicii Moldova Iași.

Bibliografie: John Ruskin, „The Seven Lamps of Architecture”, porosnicugianina.ro, agerpres.ro, glaremagazine.ro, svnews.ro