A treia joi după Paște sau Joia Mânioasă a avut o semnificație importantă în tradiția populară, fiind considerată o zi de protecție împotriva intemperiilor și a ghinionului. În această zi, oamenii erau sfătuiți să nu lucreze și să evite activitățile, care ar putea atrage ghinionul, cum ar fi certurile sau făcutul de zgomot.

Joia Mânioasă era o sărbătoare tradițională importantă pentru locuitorii satelor de altădată. Aceasta era celebrată în a treia joi după Paște. Anul acesta Joia Mânioasă cade în data de 4 mai. În această zi, oamenii păstrează obiceiuri și tradiții vechi, care sunt menite să aducă bunăstare, sănătate și fertilitate în anul care vine. În plus, se spunea că a treia joi după Paște avea și puterea de a-l feri pe om de farmece și de vrăji, ceea ce accentua și mai mult importanța acestei zile în tradiția populară. În tradiția populară, se crede că Joia Mânioasă are puterea de a feri oamenii de trăsnete, grindină și vifor, precum și de vrăji și deochi. De aceea, mulți oameni evită să lucreze în această zi, crezând că vor atrage ghinionul și paguba.

Joia Mânioasă în Neamț

În Neamț, Joia Mânioasă este o zi importantă în tradiția populară, fiind asociată cu obiceiuri și superstiții specifice. Păstrarea obiceiului de a nu lucra: În multe sate din Neamț, oamenii nu lucrau în Joia Mânioasă, deoarece se credea că această zi este una de ghinion și poate atrage probleme sau nenorociri. Prin multe sate de la munte, credincioșii mergeau la biserică în Joia Mânioasă, pentru a se ruga și a fi feriți de rele. În unele biserici, se oficiau slujbe speciale pentru această zi. În multe sate, se practica obiceiul de a da de pomană alimente în Joia Mânioasă. Oamenii aduceau la biserică produsele pentru a fi sfințite, apoi le împărțeau pentru a avea belșug și prosperitate în anul ce urmează. În unele biserici, se sfințea apa în Joia Mânioasă, iar oamenii o luau acasă. Agheasma din această zi era considerată bună pentru protecția împotriva relelor și a bolilor.

Superstiții legate de ploaie

În multe sate, se crede că dacă plouă în Joia Mânioasă, va fi un an cu multă ploaie și cu belșug, în timp ce dacă este o zi însorită, poate fi un an cu secetă și cu probleme în agricultură. În unele sate, se practică obiceiul tăierii vălăturilor (un fel de plante erbacee) în Joia Mânioasă. Se credea că această plantă are proprietăți vindecătoare și poate proteja oamenii de boli și de farmece. Paparudele sunt un obicei specific acestei zile. Fetele și femeile se îmbrăcau în costume tradiționale și dansau în jurul unui măr sau a unui pârâu, pentru a aduce ploaia și fertilitatea în anul care vine. Gospodarii care primeau jocul Paparudelor și le răsplăteau erau considerați norocoși, în timp ce cei care nu primeau jocul erau certați că vor avea ghinion în restul anului.

Todorusele sau Strodul Rusalelor

Strodul Rusalelor era una dintre sărbătorile tradiționale importante din calendarul popular românesc. Potrivit etnologului A. Fochi, aceasta era sărbătorită în miercurea care cădea în săptămâna din mijlocul distanței dintre Paști și Rusalii. Anul acesta cade miercuri, 9 mai. În fiecare an, între Paște și Rusalii trec 48 de zile, iar mijlocul perioadei cade întotdeauna în aceeași zi cu Praznicul Înjumătățirii. Prima zi importantă a sărbătorii era Todorusele sau Todorusalele, în care acestea primeau de la Caii Sântoaderului cheile puterii pentru anotimpul care urma. Această sărbătoare era plasată înaintea Rusaliilor pentru a pregăti oamenii, astfel încât să se poată feri de ele. Se credea că duhurile pot ologi oamenii prin trecerea deasupra lor în această zi și că plantele de leac pot fi afectate. De aceea, se recomanda culegerea plantelor considerate cu puteri asupra duhurilor rele, cum ar fi pelinul, frăsinica sau dumbrăvița, înainte de răsăritul soarelui.

Inițierea în Ceata călușarilor

În unele zone, de Todoruse se începea formarea Cetei călușarilor.  Aceștia erau considerați singurii specializați în lupta împotriva duhurilor rele. Inițierea flăcăilor care urmau să intre în Ceata călușarilor debuta cu o perioadă de pregătire în care aceștia învățau dansurile și cântecele tradiționale ale călușarilor, precum și istoria și semnificația acestora. De asemenea, băiatul trebuie să respecte anumite reguli și tradiții, cum ar fi abstinența de la anumite alimente și băuturi. Un alt obicei legat de această sărbătoare era stratul de Rusalii, menit să protejeze oamenii de vântul puternic al Rusaliilor. Se spunea că acest vânt avea puterea să ridice de la sol pe cel care lucrează în această zi și să-l lase jos, lovindu-l de tot ce întâlnește în drumul său. În unele zone, se punea pelin pe paturi pentru a se asigura sănătatea în următorul an. De asemenea, această sărbătoare marca începutul sezonului de vară și aducea cu sine multe alte tradiții și obiceiuri locale

Superstiții de Stratul Rusaliilor

În tradiția populară, Stratul Rusaliilor, sărbătorit în a patra miercuri după Paști, este considerată o zi cu puternică încărcătură spirituală și cu superstiții specifice. În această zi, fetele obișnuiau să-și spele părul cu rouă, crezând că astfel le va crește mai bogat. De asemenea, se spunea că nici păsările nu-și fac cuib astăzi, deci oamenii ar trebui să evite să lucreze și să se protejeze împotriva Rusaliilor. În multe sate, doar femeile lucrau în această zi, iar lucrul era permis doar până la prânz. Cei care continuau să lucreze își puneau pelin la brâu sau în sân, crezând că astfel vor fi feriți de duhurile rele ale Rusaliilor. La fel, țăranii își ungeau animalele cu usturoi, pentru a le proteja, dar le scoateau la arat numai cu teamă, deoarece se credea că astfel se îmbolnăvesc. Pelinul era o plantă magică în tradiția de Stratul Rusaliilor. Se strângea dimineața devreme, până nu răsărea soarele, și se punea la brâu sau la uși, ferestre, coșare și juguri, pentru a proteja casa și animalele de duhurile rele. De asemenea, se punea pe așternuturi, pentru a alunga puricii.

Magia de Stratul Rusaliilor

În această zi era permisă culegerea plantelor de leac. Femeile se trezeau dis-de-dimineață, se spălau și se îmbrăcau în haine curate. Apoi, până a nu răsări soarele, se duceau și strângeau buruieni de leac, pentru că după această zi „le pișcă ielele” și nu mai sunt bune, conform etnologului Th. Speranția. În aceeași zi se culegea pelin. Acesta se purta la brâu pentru a se apăra de iele. Feciorii și fetele când se întâlneau se băteau cu pelin. Se obișnuia să se pună pelin în băutură, oamenii crezând că vor fi feriți de iele și de duhuri rele. Bolnavii erau luați de mâini, de picioare, cap și culcați afară în câmp, între florile numite frăsinică, pentru a se vindeca. Se culegea mușețel pentru leacuri. Agheasma făcută în această zi era considerată vindecătoare de boli grele.