Cheile Bicazului reprezintă, fără îndoială, unul din cele mai spectaculoase locuri din județul Neamț, o atracție atât pentru nemțeni, cât mai ales pentru turiști. Frumusețea și sălbăticia canionului săpat de apă în stâncă nu are margini, iar unul din cele mai interesante obiective, ce atrage privirea ca un magnet este Stânca Altarului, cunoscută și sub numele de Piatra Ucigașă. Este un masiv stâncos cu o altitudine de peste 1.100 de metri ce se înalță semeț peste Chei și legendele spun că ar fi fost locul unde dacii liberi țineau ceremonii de cult. Vârful stâncii este străjuit de mult timp de o imensă cruce ce nu poate fi ratată de cei ce trec prin Chei. Acolo, la cruce, este arborat și stindardul național. Poate nu sunt puțini cei care se întreabă cine a avut dorința, dar mai ales puterea de a urca într-o zonă dificilă și periculoasă pentru a arbora drapelul, în condițiile în care pentru a ajunge în vârf sunt necesare câteva condiții obligatorii, o condiție fizică de invidiat, o echipă de nădejde și cunoașterea tehnicilor de alpinism. Este foarte probabil că nu mulți cunosc faptul că de acest lucru se ocupă neîncetat, cu răbdare și determinare, Nicu Ciorbea din Ticoș-Floarea. Născut și crescut la poalele muntelui, este hotărât și și-a făcut un țel din a așeza drapelul național în vârful Stâncii Altarului și apoi de a avea grijă ca el să-l înlocuiască când este distrus de intemperii sau de răuvoitori. Pentru că, da, efortul lui este subminat și periodic stindardul dispare sau este distrus, terfelit de persoane necunoscute. Nu se știe cine face acest lucru, dar putem presupune că nu sunt responsabili nici ucrainenii și, cel mai probabil, nici rușii. Cert este că atunci când este sesizată lipsa tricolorului de pe creastă, Nicu Ciorbea adună amicii și o ia de la capăt, cu îngăduința și determinarea unui muntean adevărat.
Drapel arborat în Chei doar la Centenar
Prima inițiativă de a arbora tricolorul pe Stânca Altarului a fost în 2018, anul Centenarului, când Consiliul Județean Neamț a achiziționat materiale, între care și un catarg de vreo 6 metri, din fibră, ce putea rezista la intemperii și vânt. Pentru montare a fost nevoie de profesioniști și au fost aleși jandarmii montani, instruiți în tehnici de alpinism. Unul dintre aceștia a fost Nicu Ciorbea, jandarm montan cu experiență.
”Împreună cu alți colegi am urcat pe Stânca Altarului. Am mers greu pentru că aveam și catargul ce era dificil de manevrat din cauza lungimii. Am căutat locul propice, l-am instalat foarte bine și nu era pericol să se smulgă sau să fie dat jos de vânt. S-a făcut și ceremonia, s-a filmat cu o dronă, apoi am coborât. În stradă, la baza stâncii, sunt niște căbănuțe. Era acolo o persoană și ne-a întrebat ce am făcut sus și am povestit cum am arborat drapelul. Ne-a spus că nu e bine acolo, că asta o să provoace, din nou, intrigă între români și maghiari, sau ceva de genul acesta. Nu au fost alte discuții, noi am luat mașina și ne-am întors la post. Nu știu dacă a durat mai bine de o lună și aud de la unul dintre colegi că drapelul nu mai este”, spune Nicu Ciorbea. Între altele, trebuie spus că la Centenar a fost singura dată când oficialii s-au implicat în arborarea drapelului în Cheile Bicazului.
”Cât o să mai pot, o să încerc să repun drapelul pe Stânca Altarului”
A fost anunțată Jandarmeria Neamț și Consiliul Județean. S-a decis formarea unei echipe care să urce în vârf de munte pentru a vedea ce s-a întâmplat. ”Sus am constatat că lipsea catargul cu totul, chiar dacă fusese foarte bine instalat. Nu era nimic nici pe platou, nici în împrejurimi. Dar, noi când am urcat, am mai luat un drapel de la primărie, gândind că dacă nu îl găsim pe celălalt, să arborăm altul. Ne-am ambiționat și am pus drapelul chiar pe vârful crucii care dăinuie. L-am instalat cum am putut, dar bine, să nu se înfășoare sau se rupă din cauza vântului”, spune Nicu Ciorbea.
Anul trecut, după ce s-a pensionat și a ieșit din jandarmerie, a luat legătura cu foștii colegi și au mers cu toții sus. Nu neapărat din plăcere, ci pentru că drapelul instalat a doua oară pe crucea de pe Stânca Altarului dispăruse din nou. ”Am luat o prăjină mai mare, am urcat sus, chiar pe crucea ce e făcută pe un schelet din țeavă. Am ascuțit prăjina și am băgat-o pe o țeavă, în vârf, iar catargul era la vreo 2-3 metri în sus față de cruce, se vede și acum. A rezistat pentru că a fost și iarnă și nu s-a aventurat nimeni pe creastă. Deocamdată încă e acolo, dar se deschide sezonul și s-ar putea să dispară, deși nu știu câți au curajul să urce chiar până sus pe cruce”, a mai adăugat Nicu Ciorbea. Întrebat fiind cine ar fi putea fi responsabil de faptul că în mod regulat steagul dispare din vârful stâncii, în condițiile în care nu este doborât de vânt, viscol sau intemperii, Ciorbea spune simplu și concis: ”cei care urăsc drapelul românesc”.
A pune stindardul național în vârful celui mai înalt punct din Cheile Bicazului nu este o treabă de amator. Este nevoie de o echipă de câțiva oameni pentru că este o porțiune de vreo 30 de metri de perete de stâncă unde se face cățărare. Trebuie echipament de alpinism și cunoașterea tehnicilor pentru că o singură greșeală poate fi ultima. Plus condiție fizică și o determinare ce nu poate fi măsurată în cuvinte. ”Cât o să mai pot, o să încerc să repun drapelul pe Stânca Altarului. Vorbesc cu colegii mei care nu mă refuză și, atunci când sunt în timpul liber, vin de câte ori este nevoie”, adaugă Nicu Ciorbea. Trebuie punctat faptul că toate ascensiunile au fost doar la inițiativa și efortul acestui grup înflăcărat, fără să simtă nevoia de a face public acest lucru. Pentru că patriotismul nu se afișează, nu se clamează, ci se simte.
“«Pantofarii» vor să urce muntele în șlapi”
Un alt resort care îl trimite pe Nicu Ciorbea în vârf de munte este plăcerea de a sta cât mai mult în natură. Cochetează cu sportul care dă adrenalină, face schi, dar și alpinism. Tehnicile le-a cizelat după intrarea în jandarmerie, ce a avut loc în 1994, când a fost recrutat din sursă externă. Nu i-a displăcut sistemul pentru că făcuse și armata la grăniceri, era familiarizat. Timp de mai bine de un deceniu a lucrat la Gheorgheni. Apoi a ajuns la Jandarmeria Neamț. La înființarea Jandarmeriei Montane, o structură care îi venea ”mănușă”, nu a ratat ocazia de a face ce-i place, iar în vara lui 2005 a trecut la acest compartiment. Cursurile de la Centrul de pregătire și perfecționare jandarmi Sinaia i-au fost de foarte mare folos și a desăvârșit tehnici de cățărare, alpinism, schi, salvare din avalanșă. ”Am avut diverse misiuni, am urcat la cabana Dochia la 12 noaptea în urma unui scandal când un teribilist a agresat cabanierul. Am făcut o oră și jumătate până sus, prin Jgheabul cu Hotar. Era băut și a fost nevoie să doarmă, timp în care i-a trecut teribilismul, apoi l-am dus la Poliția Bicaz”, rememorează Nicu Ciorbea.
Între activitățile jandarmilor montani se numără și monitorizarea traficului turiștilor pe Ceahlău și nu de multe ori s-a întâmplat ca militarii să dea de unii care voiau să ajungă la Dochia echipați de bulevard. ”Pe cei neechipați noi îi numim «pantofari», vin mai ales vara. Unii vor să urce muntele în șlapi, alții cu adidași, dar au fost și cazuri când au venit cu troler în loc de rucsac sau cu casetofoane din acelea mari, sau boxe imense. Nu putem să le interzicem, doar le atragem atenția și facem recomandări. Între cei ce se numesc turiști, vezi de toate”, adaugă Ciorbea. A ieșit din jandarmerie anul trecut, prin pensionare. Viața sportivă nu a ținut exclusiv de sistemul în care a lucrat așa că, în continuare, este foarte activ. Este membru al Asociației sportive ”Lupii Albi”, a pasionaților de fotbal, iar muntele îi este în sânge. Și-a atras în această direcție și cei doi copii, băiatul de 16 ani și fiica de 14 ani. Acum are mai mult timp liber pe care îl dedică în cea mai mare parte familiei, dar și pasiunilor sale. Ar vrea să vadă țara despre care spune că are locuri minunate ce nu trebuie ratate. Și-ar dori să ajungă în Delta Dunării, dar și pe litoral, unde trag mai mult copiii. Totuși, de fiecare dată simte chemarea muntelui.
Gabi SOFRONIA