Gabriel Dupu este unul dintre profesioniștii perfecționiști care a reușit să se dezvolte pe mai multe planuri: în afaceri, în muzică, în plan personal. A lansat pe piață și a transformat într-o marcă de succes echipamentele de construcții și aparatura de sunet, lumini și scenă Dupu, cunoscută acum nu numai în România, ci și peste hotare. A reînviat spiritul studenției sale într-o trupă îndrăgită de marele public, ATN, Anii Tinereții Noastre, acum parte a vieții muzicale românești. Are o familie frumoasă, unită, doi băieți care studiază la universități recunoscute, pentru a-și urma propriul drum în viață. Ai zice că nimic nu-l tulbură, însă Gabriel Dupu, patriot și susținător a tot ceea ce este românesc trăiește cu o mare durere în suflet: România ca nație nu este acolo unde ar merita să fie! Luptă în felul lui cu prostia, lăcomia și agresivitatea din țară, însă ceea ce îl macină este mafia din mai toate domeniile pentru care nu a găsit încă un antidot.

Cum a început povestea mărcii Dupu

În 1995, Gabriel Dupu era un tânăr absolvent de facultate cu visuri mari nevoit să-și părăsească țara pentru a-și căuta un suport material în Italia. Născut în Dorohoi, îndrăgostit de muzică și cu dorința de a se întoarce cât mai curând în țară pentru a-și clădi un viitor aici, a muncit printre străini, devenind destul de repede un om cunoscut și de încredere în Bel Paese, unde a lucrat mai întâi în construcții, pentru ca într-un timp relativ scurt să-și facă propria afacere în construcții.

“Acolo am avut norocul să am un văr, inginer constructor, care lucra deja în construcții și m-a luat imediat cu el. Mi-a și plăcut ceea ce făceam, am o îndemânare nativă în a face tot felul de lucruri. În scurt timp, am început să lucrăm pe cont propriu, să luăm propriile lucrări. Am sesizat atunci că zidarul și faianțarul înghițeau cel mai mult praf și făceau munca cea mai grea, dar banii cei mai mulți îi primeau instalatorii și electricienii, așa că ne-am orientat și spre acest domeniu al construcțiilor, am furat meserie cum se spune. Noi munceam două luni, instalatorii și electricienii vreo 5 zile, dar, ca și bani, ei luau, poate, chiar mai mult decât noi. Am învățat și partea de instalații electrice, sanitare și gaz și am început să facem și asta. Am făcut bani frumoși, pentru că am prins lucrări în zona oamenilor bine, a celor bogați, descendenți de regi, de principi, de aristrocrați, în zona selectă a orașului Torino unde, dacă la un om normal, de rând, te costa 5.000 de euro să faci o baie, aici era 15.000. Și asta și datorită faptului că acolo, zona fiind atât de selectă nu trebuia să știe nimeni că se muncește în blocul acela. Nu aveai voie să faci zgomot, totul se făcea în mare liniște, cu mare grijă. Imediat cărai gunoiul, îl aruncai pe geam direct în camion, totul trebuia făcut într-o astfel de manieră încât să nu deranjezi absolut deloc, din nici un punct de vedere. Locatarii ţin foarte mult la lucrurile acestea și noi ne-am pliat imediat pe aceste cerințe”, își amintește Gabriel Dupu, devenit pietrean prin căsătorie.

După o serie întreagă de lucrări în acea zonă selectă (cu mochetă roșie pe hol ca la Oscaruri și portărel la intrare), timp de 10 ani, ultimii doi doar vara, în 2003 și-a deschis propria lui firmă în România. Nu în Dorohoi, așa cum intenționa, ci la Zănești, de unde este soția sa, profesoară de fizică și apoi la Piatra-Neamț, pentru că la el acasă, în Dorohoi, lucrurile deveniseră ciudate și inaccesibile. Firmele recunoscute dădeau faliment rând pe rând și toate fabricile cunoscute cândva erau ruine cum vezi prin filmele de groază. Inițial a început tot cu lucrări de construcții, pentru cei plecați afară, dar personalul pe care-l găsea în țară pentru astfel de lucrări nu era ceea ce își dorea și a devenit o chestiune de onoare să renunțe la acest tip de contracte. În paralel începuse deja să lucreze în comerț, cu echipamente de construcții aduse din Italia. Un impact pozitiv deosebit în propria afacere din țară au avut-o Adrian și Dragoș Pavăl, deținătorii Dedeman, pe atunci și ei la început, crescând practic împreună în afaceri și devenind foarte buni prieteni, iar brandul Dupu a devenit unul de top în scurt timp.

“Am avut mare noroc că am cunoscut familia Dedeman, niște oameni foarte serioși. Eu am adus în România mărfuri și echipamente care nu se găseau la noi. Am lucrat împreună de la bun început, mai întâi cu banala lopată, banala roabă și mergând mereu pe alte produse care aveau mare căutare, pe alte concepte. Au căpătat încredere în mine și nu-i interesa prețul, îmi spuneau doar să le aduc marfă, pentru că știau că vin doar cu marfă de calitate și care, oricum, nu se găsea în România atunci. Între timp ne-am extins ca şi furnizori aducem din China, din Bosnia, din Austria, Turcia unde găsim oportunități. Am lucrat la început foarte mult cu Bucureștiul, trimiteam zilnic câte un TIR cu marfă în Capitală. Importam minim 15 tiruri de marfă lunar: schelărie, cofraje, echipamente necesare pentru șantier de la A la Z. Aveam camioanele de la Rifil care descărcau undeva foarte aproape de Torino, la Biella și pe retur încărcau şi ne aduceau marfa noastră. Era și perioada când totul se vindea. Toată lumea cumpăra orice, nimeni nu avea nimic, în 2003. Până în 2008-2009 când a ajuns criza și la noi, că la noi a ajuns ceva mai târziu, pe urmă au murit jumătate din firmele din țară, alții sunt datori și în ziua de azi din cauza lipsei de educație economică. Vine un om la mine: Dom’le mi-a dat banca 200.000 de euro vreau să-i cheltui! Eu nu vreau să ți-i iau, mai gândește-te! I-ați un buldoexcavator, cu ăsta faci treabă oriunde, i-ați schelă de asta, un mijloc de transport mai bun, investește în aia sau în aia, ce mergea atunci. Și încercam să-i dau sfaturi din experiența pe care o aveam. O lecție de viață pe care mi-o amintesc întotdeauna eu, apropo de meseriași, este de la o lucrare din Italia. Proprietarul stătea mereu între noi și de la o firmă italiană pe care o avea acolo la alte lucrări tot veneau la noi: dă-mi un ciocan, dă-mi o scară. Până i-a sărit omului muștarul: Măi, da voi chiar nu aveți nimic? Și ăștia care sunt din România vă dau tot, chiar așa? Și, practic, atunci asta mi s-a întipărit în minte: Când am nevoie de ceva mă duc și-mi cumpăr, nu cer împrumut de la nimeni nimic!”, povestește Dupu.

Familia Dedeman și tirul cu betoniere

Întâlnirea cu unul dintre frații Dedeman a fost una… de povestit nepoților. Trimis la Bacău, de către un colaborator din Italia, cu marfă la firma Vasion, este trimis de patron la o directoare care la orice marfă spunea că are și ea.

“Eu îi arătam Mercedes-ul și ea îmi arăta Trabantul, că are și ea! Zic: Nu ați înțeles de ce am venit eu la dv! Eu am venit să vă aduc în secolul în care trăim! … Da, bine! Hai că mai vedem, ne gândim, lăsați o carte de vizită. Și ieșind de acolo întâlnesc un cunoscut din Buhuși care aducea și el mărfuri, mobilier, din Germania și el zice: Ei, Vasion! Du-te la Dedeman că ei sunt serioși. Și m-am dus acolo, am vorbit cu unul dintre frații Pavăl, el a venit în curte, la marfă și-a început: Vreau 30 de astea, dar astea ce sunt? 200 vreau și din astea! Ai stoc? Hai, bun, ok! Adu-mi din astea și din alea! Fără să întrebe prețul, nimic. Ce înseamnă un om cu viziune, a văzut calitatea nu l-a mai interesat altceva! A doua zi am venit cu marfa și el m-a întrebat: Ce mai ai?… Am betoniere. Bun, adu-mi 4 betoniere din astea! I le aduc și plec către Zănești. Pe la Buhuși mă sună, se uitase între timp pe factură și zice: Măi, totuși, mi se pare prețul cam mare nu te superi dacă nu ți le vând într-un an, găsim noi o soluție. Zic: Da, nu-i nicio problemă. Ajung la Zănești, sună din nou: Câte betoniere mai ai?… 40, câte îmi rămăseseră dintr-un camion. Hai că trimit eu o mașină cu remorcă să le ia pe toate! Se bătea lumea în magazin de la ele. Tot atunci interacționez și eu cu angajatul unui colaborator, șoferul lor. Și îmi zice omul (și acum ne mai vedem și am rămas prieteni în continuare): Dar, chiar mă bucur că aveți marfă bună, că lucrați cu patronii mei! Sunt niște oameni foarte serioși, niște oameni extraordinari! Lucrez la dânsii de doi ani, mi-au luat haine, de încălțat. Au mare grijă de angajați!… cred că este singura dată în România când am auzit pe cineva vorbindu-și patronul de bine!”, își amintește acum amuzat episodul de atunci.

În acea perioadă de început să aduci marfă din străinătate era un adevărat chin: dura foarte mult să treci prin vămi, toată lumea aștepta șpagă pe traseu, trebuia să-ți cântărești foarte bine opțiunile și cât investești indirect pentru a aduce marfa în țară.

Muzica, mai întâi pentru suflet, apoi ca afacere

Pe lângă acest tip de produse, Gabriel Dupu a mai dezvoltat o serie de afaceri de nișă, de pildă în domeniul drag inimii sale încă din studenție, muzica, aducând în România, în ultimii ani, aparatură de ultimă generație în tot ceea ce înseamnă sunet, lumini, ecrane led și scenă pentru spectacole.

“La noi lumea este bolnavă de brand. Nu contează dacă e fake sau altceva, dar să scrie ceva acolo de care s-a auzit. Ori, noi mergem pe calitate și pe prețuri rezonabile, pentru că asta a fost întotdeauna conduita mea în afaceri. Ori aduc ceva bun, ori renunț. A trebuit să lupt cu ceea ce înseamnă brandul. Pe partea de materiale de construcții mi-am clădit propriul brand, astfel încât omul atunci când se duce în Dedeman și vede Dupu zice: Ok, îl știu, e marfă de calitate, o iau! Ani și ani, orice produs pe care l-am adus mai întâi l-am testat chiar noi pe șantier sau l-am dat la colaboratorii noștri să ne convingem de calitate. În general, produse care sunt identice la vedere nu sunt la fel la calitate. Și pe partea de sunet, lumini, ecrane led am căutat să aduc tot numai mărfuri de calitate, testate și la un preț de piață bun. Aceasta este linia pe care am mers întotdeauna și nu mă dezmint”, dezvăluie Gabriel Dupu.

Testând fiecare produs nou o perioadă de timp, înainte de a-l aduce pe piața din România, brandul Dupu și-a câștigat încrederea colaboratorilor și a clienților devenind o marcă de succes. De pildă, amplificatoarele de sunet, testate și aduse de la mărci care oferă produse de calitate, odată postate pe internet au iscat ceva discuții în mediul online, în special din zona lăutarilor care folosesc, de regulă, numai marca Dynacord. Deși, dacă vor să se audă vocea cum trebuie, în spate mai sunt nevoiți să mai folosească o altă boxă, un RCF sau altceva.

Produsele din domeniul muzical în general au un anumit specific chiar și pe partea de marketing. Clienții sunt doar din domeniul profesional și este suficient să știe că acel produs a fost achiziționat și testat deja de un alt profesionist, o persoană de încredere pentru ei. Prețul este un alt argument important, unii căutând mai mult după acest criteriu. Gabriel Dupu își amintește o întâmplare amuzantă legată de supremația celui mai mic preț în România. La un anunț pe un site de specialitate unde a pus un pachet de produse, la rubrica unde trebuia să treci un interval de prețuri, doar pentru a bifa și acea căsuță, a trecut 1.000 de lei, în ideea că negocierea se face direct cu cei interesați. A avut surpriza ca o persoană să îl sune și să îl întrebe: “Dom‘le, toate alea le vindeți cu 1.000 de lei?”… în condițiile în care acolo erau amplificatoare, sisteme de sunet de ultimă generație, EFECTIV UN ANUNŢ GENERIC. Ca să facă o glumă, a răspuns: “Da și mai dau și o masă la restaurant!”. Surpriza a continuat când a fost întrebat: “Da? Dar funcționează toate?” …“Chiar dacă nu funcționează, îți mai cumpăr un set Dynacord, pentru că din Dynacord folosesc cei care nu se prind”.

Produsele destinate sunetului, luminii și scenei în general au devenit o afacere de nișă ca o rezultantă a trupei ATN din Dorohoi, pe care Gabriel Dupu a reușit să o readucă pe scenă, în amintirea anilor de studenție. Sesizând absența de pe piața românească a produselor de calitate din acest domeniu, Gabriel Dupu a încercat să acopere această necesitate.

ATN – “Mariana” din nou pe scenă!

În 1979, 5 adolescenți din Dorohoi puneau bazele trupei de muzică folk-rock: Mirel Sacagiu (chitara, voce, leader), Asofronie Sandu (bass), Strugaru Ilie (chitara, voce), Gabriel Ciolan (voce), Adăscăliței Dumitru (tobe) și lansau câteva hituri rămase și acum în memoria publicului: Mariana, Cristina, Soare, Nori, Mașinuța, Scrisorile, Năluca albă, Zidul de foc, Lumini, Umbra ta, Tu doar tu, De s-a întâmplat vreodată ș.a. 38 de ani mai târziu, Gabriel Dupu, începe un nou proiect muzical cu acordul vechilor membri, la Piatra Neamț, pentru a readuce în atenția publicului muzica acelor ani frumoși, dar grei. Mihail Panainte, de la Extaz,  Cătălin Barna și Sorin Pavlidis, de la Los Anonimos, se alătură proiectului și formează noul ATN, care în 2020 a reuşit să imprime primul album.

Prima trupă, susținută de întreprinderea IJPIPS Dorohoi cu materiale și instrumente, a susținut numeroase concerte cu sălile arhipline și a urcat pe scena a numeroase concursuri și festivaluri. Lipsa instrumentelor profesioniste a fost acoperită de ingeniozitate: pe o stație Vermona, cu difuzoarele scoase, erau chitarele și vocile, iar pe 16 boxe Doina mergea bassul. În 1984, încep schimbările în trupă: pleacă Mitică Adăscăliței și vine la tobe Liviu Colescu, atunci un student de 20 de ani. Tot în acel an, trupa se reformează cu Sacagiu, chitară și voce, Asofronie Sandu (Foni), bass și Liviu Colescu, tobe.

Clubul Sindicatelor din Dorohoi preia sub tutelă trupa din 1984 și merg la numeroase spectacole, vara, pe terasă și în sala de spectacole a clubului.

În 1988, Liviu Colescu pleacă la Brăila și locul său este luat de Mircea Anichitoaie. Trupa își întrerupe activitatea la sfârșitul anului 1991, când Mirel Sacagiu pleacă definitiv în Israel, unde pune bazele unei noi trupe, cu același nume. O parte din melodii au continuat să se audă și în Dorohoi, dar mai ales în Iași, la întâlnirile studenților dorohoieni, datorită lui Gabriel Dupu. Prin trupă s-au perindat în timp mai multe nume cunoscute: dr. Lucian Martinovici, Otto Sacagiu, Liviu Ciulei, Ducu Colescu, Ion Leonte. Tot în anii ’80, ATN lansează trio-ul Galax care, pe lângă melodiile mai vechi și noi, cântă și preluări de la Semnal M, Compact, Iris și Holograf.

În 2017, Gabriel Dupu, începe noul proiect ATN, care a însemnat până acum imprimarea unor piese noi, dar și a unor vechi cântece ATN și prezența la câteva concerte zonale și festivaluri. Acum Anii Tinereții Noastre își trăiește a doua tinerețe.

Angela CROITORU