Legenda longevivului (sau veteranului) târg de carte de la Piatra-Neamț a scris săptămâna trecută încă o pagină. Pentru bogăția de evenimente și personalizarea cel puțin a editurilor prezente (în număr de 16), ar merita inventată specializarea de cronicar de târguri de carte. La drept vorbind, fără nicio exagerare, am putea să îi spunem festival de carte. Unul pe care instantaneu să îl dedicăm încăpățânării cu care știe toată lumea cine îl duce mai departe. Nu doar din acest motiv, președintele Mihai Apopii de la CCI Neamț binemerită în primul rând o reverență din partea publicului dependent de carte. Este exact acel public care înțelege din prima o zicere, de fapt o dedicație inconfundabilă, marca Varujan Vosganian: „Înălțimea teancului de cărți citite să fie mai mare ca a scaunului pe care stai”.
Din ediția LIBRIS 2023 (14 – 17 septembrie), în deplină și conștientă subiectivitate, una cu expunere garantată la interpretări, am ales trei întâmplări sclipitoare, cuvântul „întâmplare” plasându-l mai degrabă undeva pe sensul dezvoltat de marele și unicul Adrian Păunescu.
Prima, în ordine cronologică, aproape sudată de festivitatea de deschidere, a fost conferința susținută de Excelența Sa, domnul profesor Alexandru Mironov. Vechea legătură specială cu Piatra-Neamț, prietenii aparte de aici și slăbiciunea, dacă nu cultul pentru Liceul „Petru Rareș” sunt de notorietate. Domnul profesor are puterea și carisma de a transforma până și o simplă plimbare prin orașul nostru într-un eveniment.
Odată ce l-ai pornit, cum ar veni, conferința sau prelegerea te captivează, te cuprinde, te consumă, te provoacă, te educă. Tema anunțată, Proiectul Milenium, a fost întrecută de expunere. Lumea pe care credem că o cunoaștem, nu doar că nu stă în loc, dar se mișcă în coordonate pe care dacă nu le înțelegi, ești pierdut, nu contezi. Dintr-odată, ca un exemplu, poți avea privilegiul să pricepi pe viu că geopolitica nu e despre geopolitica asta clamată inflaționist, ci despre istorie, adaptare, transformare și progres, despre resurse și soluții. După ce îl asculți pe domnul profesor, altfel înțelegi însemnătatea globală a Indiei, o cale ferată strategică de-a latul Africii ori cursa spațială deja începută și care se va solda cu împărțirea Lunii pe zone de exploatare. Totul se înscrie perfect spiritului (sau ofertei) din conferința sa de acum câțiva ani, tot de la târgul de carte: Ziua de dincolo de mâine pe planeta mea favorită. (Acolo se înscria și proiectul cu rețeaua școlilor montane din România, cu sediul la Piatra-Neamț. N-a avut trecere la „savanții” locali. Mai încercăm. Dacă nu, Suceava scrie pe ideea domnului profesor.)
Seara primei zilei avea să aducă o adevărată revărsare de Varujan Vosganian, în fața unui public restrâns, dar consistent. Cel mai mare politician dintre scriitori și cel mai mare scriitor dintre politicieni, cum suna o prezentare de odinioară, s-a achitat cu dăruire și provocator de tema asumată. E calificat ca puțini alții să vorbească despre dimensiunea culturală a tranziției. Ajutat nu de talentul, cât de capacitatea de orator, te plimbă de-a lungul, de-a latul și de-a înaltul culturii și civilizației fără însă a te face să te simți mic, micuț și tot mai mic. Dimpotrivă, îi ești recunoscător fiindcă te îmbogățește și îți îndreaptă privirea spre legături ce poate îți scăpau anterior. De aceea și vorbele-i memorabile se rețin ușor. Când începe a-ți spune că visul este o ripostă, că esența tranziției este culturală, când explică exilul interior sau sindromul neputinței, accentuând pe cât de grav este să uiți libertatea de a schimba – parcă nu l-ai lăsa să plece. A plecat pentru a reveni. Știe drumul.
Despre a treia sclipirea aleasă spune-vor unii că nu se potrivește defel cu celelalte două. Nu se pupă deloc, așa este, dar se încadrează de minune atât într-un mix al celor două conferințe, cât și în genericul (sau deviza) târgului. Întâmplarea cu profesoara și scriitoarea Alina Pistol, consumată în ziua de sâmbătă, face cât o definiție. Și-a lansat cartea de debut, „Ochi de aur” – povestiri pentru copii, recenzia îi aparține profesoarei pietrence Livia Iacob de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – Iași, iar Camera de Comerț și Industrie a cumpărat câteva zeci de exemplare. Împreună cu alte cărți, le-a oferit primăriei municipiului pentru a fi donate grădinițelor din Piatra-Neamț. Adică e despre cumpără, citește, donează o carte. O fi molipsitor gestul, face pui?
Viorel COSMA
