A fost un moment în istoria postdecembristă când președintele nostru carismatic (contemporan încă) s‐a plimbat la braț cu un pop star (plecat în ceruri) într‐un efort spontan de atragere a simpatiei publice, potențial exprimabilă printr‐un vot. Lăsăm deoparte diferența destul de mare dintre „Internațională“ și „Billie Jean“, în binomul Iliescu ‐ Michael Jackson, și am putea remarca prima încercare de captură a notorietății unui civil talentat, produs al unei întregi industrii și atent gestionat în peisajul mediatic. Nu‐i singular, și Elțîn s‐a apucat de dansat pe‐o scenă, și Putin a cântat la pian, Trump s‐a lăsat ciufulit în direct și lista exemplelor poate continua. Adică noi cei de la firul ierbii ar trebui să pricepem și să apreciem pozitiv efortul de a se coborî din înaltul statusului pentru a le recepta latura „umană“ a unor aleși. Cu riscul de a zbârci DEX‐ul, îndrăznesc să calific acest tip de comportament drept „lipitorism“. Da, ați citit bine. Lipitorism.
Adică oamenii, asemenea lipitorilor, se lipesc de o entitate sau structură și sustrag prin sugere ceea ce‐i trebuie, fără a deconta valoarea aspirată. La drept vorbind, un comportament de nevertebrat, de la care nu ai pretenții deosebite.
Nu de mult s‐a semnat contractul de execuție a unui segment din A8, respectiv cel ce trece munții. Nici nu s‐a uscat cerneala de pe contract și au și apărut pozele. Liberali, pesediști deopotrivă, cu oamenii lor s‐au proptit în poze ba cu ministrul, ba cu secretarii de stat, cu fețele radioase, de parcă ar fi cucerit Everestul. Și fiecare cu aerul că dacă nu eram eu, ciu‐ciu autostradă. Sunt mulți dintre cei pozați, care habar nu au cum se face o lingură de beton și nici cât costă o roabă de balast. Dar la orice reuniune, mai mult sau mai puțin de lucru, sunt în prima linie ca păduchele‐n frunte pentru a capta privirile compatrioților, față de care au o grijă electorală bine elaborată.
La o situație inversă, cam ca în cazul Călimănești, „lipitorile“ dispar în spatele ușilor închise și lasă locul purtătorilor de cuvânt care au ordin de zi pe unitate să dreagă busuiocul. Și să te ții. Cei din minister îndreaptă indexul către cei din contract, cei din contract unul către celălalt sau către alte ministere, sunt invocate demisii ale unor personaje care nu au nici în clin, nici în mânecă cu speța ce macină momentul. Cu toate acestea, consecința se „materializează“ printr‐un curent emoțional de care se agață, cel mai adesea opozanții celor ce imită lipitorile, dar din aceeași categorie sunt și ei, în vreme ce nu fac nimic pentru a se hrăni din respectiva emoție.
Dacă scuturăm realitatea, nu rămâne mare lucru. Un schelet statal fără cap și fără coadă, cu consistență amorfă, în care instituțiile‐și trag preșul una alteia, fără nici un regret sau remușcare. Ce înseamnă asta? Avize necesare pentru proiecte strategice vin după ani de zile, relațiile sunt ultra‐îmbâcsite de hârtii, formulare, normative și alte gogomănii, încât la o lucrare care de obicei se face în două luni, hârțogăraia se întinde pe vreo doi ani. Nu credeți? Adunați intervalele de timp în care se eliberează avizele de mediu. Și noi ce vrem? Bogăție? Prosperitate? Să fim serioși, n‐avem nici o treabă. Pe mai încolo.
GD Patraucean
Un comentariu
Un aparat politic și administrativ format din foste , actuale și viitoare lipitori ce au secat această țară, iar ”peuple” este privit ca epavă din care încă se mai speră o ”valorificare” la deșeuri, măcar. Vai de noi și vai de lipsa de perspectivă fericită! Și totuși….vin alegerile 2024; vom fi la fel de…lipicioși?!