27 septembrie, seara târziu. Inimosul Viorel Maier din Israel, inițiatorul Asociației de prietenie dintre români și evrei, distribuie o invitație vibrantă. Cei născuți mai devreme au fost direct atinși. Pe 10 octombrie era anunțat un concert omagial dedicat legendarului compozitor Alexandru Mandy (1914-2005), găzduit de Teatrul Evreiesc de Stat din București. 10 octombrie vine la o zi după comemorarea Zilei Holocaustului din România. La această dată, în urmă cu 80 de ani, autoritățile române au început deportarea în Transnistria a peste 26.000 de evrei din Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuți, Gura Humorului și din alte localități din zonă.
Emoția produsă de invitație era cu atât mai mare cu cât respectatul gazetar Viorel Maier urma să prezinte spectacolul, iar capul de afiș era nimeni altul decât uriașul om-spectacol al anilor ’60-’70 Sergiu Cioiu, stabilit în Occident de peste 40 de ani. Cine n-a auzit până acum de gloriosul șlagăr „Cântecul vântului”, interpretat de el pe versurile și muzica lui Alexandru Mandy, e prea târziu să înțeleagă farmecul unor trecute vremuri și melodii precum „Glasul tău”, „Pentru cine?”, „Mersi, Becaud”, „Poarta sărutului”, „Masa tăcerii”, „Coloana fără sfârşit”, „Primul loc de pe pământ”, „Dintr-un milion” sau „Cine a găsit tinereţea mea…”. Peste toate, cădea și o conexiune în zona noastră. Pe 21, Viorel Maier urma să ajungă la Roman, pentru o întâlnire cu prof. Gabriel Stan și dr. Filip Panait, după care pleca spre Iași, via Dolhasca, în compania aceluiași doctor Panait.
Spectacolul anunțat era de fapt cel de-al doilea dedicat lui Alexandru Mandy (născut Armand Abram Penchas). Primul s-a desfășurat în același loc, pe 29 septembrie și i-a avut ca invitați pe Maia Morgenstern, Maria Gheorghiu, Magda Catone, Doina Spătaru și Mariana Pachiș (sand artist), Lyuba Gordievsky (pian și baian), Vlad Crețu (chitară), Adrian Flautistu (contrabass), Dan Incrosnatu (percuție).
Între timp, pe 6 octombrie, cu o zi înainte de a împlini 83 de ani, Sergiu Cioiu a dat întâlnire prietenilor la Sala Dalles din Capitală pentru un recital extraordinar cu profil și consistență muzicală. E momentul să reamintim, preluând din prezentarea făcută de Teatrul Evreiesc de Stat, că artistul este absolvent al Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Arta Actorului, promoția 1964. În perioada 1964-1967, este angajat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București. În august 1965, selecționat de Bruno Coquatrix, este remarcat pe scena Teatrului Olympia din Paris. În cunoscuta revistă „Le Figaro”, a fost comparat cu Yves Montand (din perioada tinereții) şi cu Marcel Mouloudji. Din 1966, îmbrățișează o carieră de artist independent, performând pe diferite scene din România, Europa (Franța, URSS, Polonia, Belgia, Olanda) și Israel. Între 1972 și 1975, este actor al Teatrului de Operetă „Ion Dacian” din București.
În perioada 1975-1982, este profesor de actorie pentru învățământul artistic la Școala Populară de Artă din București, la catedrele de actorie și canto. În această perioadă, înființează „Teatrul de hârtie”, un teatru-studiu bazat pe dramatizări din poezia românească. Spectacolele de poezie și muzică, realizate de Sergiu Cioiu, au fost premiate în cadrul unor festivaluri naţionale. În 1982, părăsește țara împreună cu familia și se stabilește mai întâi în Franța, apoi în Canada, la Ottawa. În Canada, oferă ateliere de Arta Actorului la University of Ottawa, colaborează cu Teatrul Municipal din Hull (Théâtre de l’Île), continuă o activitate de actor, interpret de cântec și poezie.
Cât îl privește pe compozitorul român evreu omagiat, merită subliniat că inițial s-a orientat spre alt domeniu profesional, urmând cursurile Facultății de Farmacie din București între 1935 și 1940. A purtat steaua galbenă care-i marca pe evrei și a fost deportat în Transnistria. Și-a început activitatea componistică odată cu revista în două acte „Pour vous Madame”, pe un libret de Alexandru Assan (Sandu Sanft), premiera având loc în orașul natal, Craiova, același cu al lui Sergiu Cioiu. Pentru că uneori coincidențele-s chiar fermecătoare, rețineți că premiera s-a ținut în octombrie 1940. Mai sus ați văzut cine e născut pe 7 octombrie 1940.
Mersul lumii și al vremurilor au făcut ca Israelul să fie atacat exact pe 7 octombrie, dimineața, în zi de sărbătoare (Simchat Torah). Tot în zi de sărbătoare, Israelul fusese atacat de o coaliție arabă în 1973. Atunci, Yom Kippur s-a ținut pe 6 octombrie.
Luni dimineață, Viorel Maier era încă în aeroportul Ben Gurion. Ne anunța că avionul avea deja 4 ore de întârziere la decolare. La București, după nenumărate telefoane, a răspuns cineva la Teatrul Evreiesc de Stat și a confirmat că evenimentul se ține. Apoi spre seară, în loc de telefon, a venit mesajul de la prietenul nostru gazetar: „Israelul este în RĂZBOI, atacat din Gaza și din Nord. Circa 900 de evrei morți sunt plânși de evreimea din Israel, ca și din toată lumea. Din respect pentru asemenea momente dramatice, am luat decizia suspendării Spectacolului OMAGIU LUI ALEXANDRU MANDY, care trebuia să aibă loc marți, 10 octombrie, la Teatrul Evreiesc de Stat. Vom anunța public reprogramarea”. Mai târziu în noapte, și teatrul avea să întărească mesajul primit.
La ce vânt de război bate prin lume, vine ca de la sine să îți amintești de „Cântecul vântului” și să încerci să reasamblezi refrenul sub forma: Vântule, vânt nebun, stai și ascultă ce-ți spun, stai un cuvânt să-ți mai spun, vântule, vânt nebun, nu n-am nimic să-ți mai spun! Pentru oameni e mai simplu. Să fie pace, Peace be upon you, Shalom Aleichem!…
Viorel COSMA
