Dinamo este, fără îndoială, un brand. Un brand fotbalistic important care naște în continuare dispute, controverse, speranțe, visuri. Căci dinamoviști sunt încă destui și au dovedit că suporterii pot susține o echipă și asta nu într-un sistem de „socios”. Echipa fondată în 1948 a retrogradat prima oară în… 2022. A fost o echipă a sistemului, a Ministerului de Interne, nu degeaba Răducioiu sau Lupescu prezenţi într-un cantonament în Italia priveau cu frică revenirea în România după decembrie 1989. O echipă ce aduna cele mai importante talente din România la concurenţă cu Steaua. La Dinamo au fost Dinu şi Dumitrache, aflaţi în cursa pentru Balonul de Aur 1970, sau Dudu Georgescu, cu două Ghete de Aur, Rodion Cămătaru sau Dorin Mateuţ, şi ei golgeteri la nivel european. La Dinamo au evoluat Lucescu, Nunweiller, Sătmăreanu, emblematici pentru culorile alb-roşu, iar în 1984 echipa din Ştefan cel Mare reuşea un rezultat deosebit pentru fotbalul românesc: o semifinală de Cupa Campionilor Europeni! Continuând performanţa Craiovei şi prefigurând succesul Stelei. Şi cât de greu ne este să facem nişte comparaţii cu echipele actuale, cu Dinamo de astăzi, cu Steaua (FCSB?!) sau Craiova. Învingea campiona URSS, o victorie morală pentru românul acelor vremuri şi era eliminată de Liverpool-ul unei generaţii de excepţie cu sud-africanul Grobellar, scoţianul Dalglish şi galezul Ian Rush. Cine era la Dinamo din 1984? Erau Moraru, Dragnea, Alexandru Nicolae, Orac, Mulţescu, Augustin, Ţălnar, Custov, Marin, Stănescu, dar şi tinerii Ioan Andone şi Mircea Rednic. Iar pe stadion alături de Dinamo au fost 70.000 de spectatori, faţă de 31.000 la Liverpool.
Cei doi tineri amintiţi în 1984 au fost „veteranii” unei superbe echipe din sezonul 1989-1990, câştigătoare de event şi semifinalistă în Cupa Cupelor. O echipă formată de Mircea Lucescu, o echipă de internaţionali, doar Mihăescu nefiind un component stabil în lotul României. O echipă despre care celebrul sârb Vujadin Boskov de la Sampdoria spunea că va domina fotbalul european. Dar Dinamo pe care Lucescu o mai voia măcar un an nu se mai putea ţine laolaltă: Bari, Panatinaitkos, Leverkusen, Feyenoord, Uerdigen, Elche, Zaragoza, Standard, Mallorca au fost echipele alese de dinamovişti. Dar în memoria dinamovistului acelor timpuri rămân nume precum Sabău, Stelea, Lupu, Lupescu, Andone, Mateuţ, Klein, Răducioiu, Damaschin, Mihăescu sau Timofte. O întreagă echipă vândută de generali. Dar în scurt timp s-a făcut o alta şi aceasta numai bună de vândut, care elimina pe Sporting Lisabona în 1992 şi amintim pe Dorinel Munteanu, Selimesy, Cheregi, Doboş, Matei, Gerstenmajer, Demollari, Mihali, Kadar, C. Pană, M. Pană, Moga, Atomulesei (a fost şi la Ceahlăul).
Au mai fost apoi Dănciulescu, Niculescu, Ştefan Radu sau Adrian Mutu şi pregătirea lui Borcea pentru Liga Campionilor. Dinamo, care a fost în liga secundă, a promovat şi luptă acum să scape de retrogradare. Dinamovişti pur sânge sunt tot mai puţini lângă echipă şi cei care ţin vremelnice frâie manageriale încearcă de câţiva buni ani să câştige de pe urma brand-ului. Va mai însemna ceva Dinamo în fotbalul românesc în afară de superba fervoare a suporterilor?! (Daniel DIEACONU)
