La 29 august Biserica creștin-ortodoxă prăznuiește Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus Hristos. În această zi se postește, indiferent de ziua săptămânii în care ar cădea această sărbătoare. Tradiția amintește să nu se mănânce mere, pere, nuci, usturoi, adică orice fructe sau legume care au formă rotundă. Nu se bea vin roșu și nu se mănâncă legume de culoare roșie, care amintesc de culoarea sângelui. Se postește pentru vindecarea de boli. Prin multe zone, exista obiceiul ca femeile să chefuiască fără bărbați, considerând că astăzi este „ziua în care sunt la fel de mari ca și ei”.
Viața Sfântului Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscut ca Înaintemergătorul Domnului este recunoscut pentru rolul său de a pregăti umanitatea pentru venirea lui Iisus Hristos. El s-a născut din preotul Zaharia și Elisabeta, verișoara Fecioarei Maria. Nașterea sa a fost vestită de Sf. Arhanghel Gavriil. Numele său în ebraică este Yoḥanan, care se traduce „Dumnezeu este har”. Ioan a trăit o viață ascetică în pustiu, predicând pocăința și botezând oamenii în râul Iordan. El L-a botezat pe Mântuitorul Iisus Hristos, moment în care Duhul Sfânt se pogoară asupra lui Iisus ca un porumbel. În urma botezului lui Iisus, a mărturisit că El este Mântuitorul promis. Sfântul Ioan a fost arestat și închis de regele Irod Antipa din cauza criticilor aduse împotriva căsătoriei acestuia cu Irodiada, soția fratelui său. La cererea Irodiadei, Ioan a fost decapitat.
Recunoașterea Sfântului Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscut și sub numele de Înaintemergătorul Domnului, ocupă un loc deosebit în inima Bisericii creștine. Acest mare profet, numit astfel datorită rolului său crucial de a pregăti calea pentru venirea lui Iisus Hristos, este onorat printr-un număr semnificativ de zile de prăznuire pe parcursul anului bisericesc. Astfel, la 29 august, praznicul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul cunoscut în Calendarul popular ca Sântion de Toamnă sau Ioan Cap-Tăiat. Această sărbătoare marchează martiriul sfântului, când a fost decapitat la ordinul regelui Irod. În tradiția populară, ziua este cunoscută sub numele de Sântion de Toamnă, iar în popor, este considerată o zi de post strict și rugăciune, având o puternică încărcătură spirituală. Sf. Ioan Botezătorul este serbat la 24 iunie – Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în Calendarul popular ca Sântion de Vară, Sânzienele sau Drăgaica. Aceasta este una dintre cele mai mari sărbători dedicate lui Ioan Botezătorul, cunoscută în mod popular ca Sânzienele în Transilvania sau Drăgaica în Muntenia și Moldova. Sărbătoarea este asociată cu începutul verii și este însoțită de numeroase obiceiuri și tradiții populare legate de fertilitate, sănătate și protecție. La 7 ianuarie, Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (Sântion de Iarnă). Această zi urmează imediat după praznicul Bobotezei (6 ianuarie) și este dedicată soborului (adunării) celor care îl cinstesc pe Sfântul Ioan. Este o sărbătoare importantă care reunește credincioșii pentru a-i aduce slavă celui ce l-a botezat pe Iisus în apele Iordanului. La 24 februarie se prăznuiește Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul (Sântion Cap-de-Primăvară, Dragobetele). Această sărbătoare comemorează aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul, un eveniment cu o mare semnificație religioasă. În tradiția populară, această zi coincide cu Dragobetele, o sărbătoare a iubirii și a renașterii naturii ce are rădăcini dacice. La 25 mai avem A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, ce este sărbătorită în Biserica Ortodoxă cu evlavie, fiind considerată un prilej de reînnoire a credinței și de venerare a martirului care a pregătit calea Mântuitorului.
Tradiții de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
În multe dintre satele de altădată, la 29 august se ținea cu post aspru pentru ca oamenii să fie protejați de friguri. Din bătrâni era o regulă, că din această zi încep frigurile a prinde pe oameni, consemna etnologul S. Mangiuca prin anul 1882. Faptul că în popor se spunea că Sfântul Ioan Botezătorul a fost decapitat pe o varză (curechi), nimeni nu mânca în această zi curechi. Se spunea că Sfântului Ioan de șapte ori i s-a tăiat capul pe varză și de șapte ori a înviat. Aproape toată lumea postea în această zi. Unii mâncau numai struguri sau ajunau. Nu se mânca din blid, farfurie, deoarece se cunoștea din Tradiție că Irod a primit capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tipsie. În această zi, femeile chefuiau fără bărbați, considerând că astăzi este „ziua în care ele sunt la fel de mari ca și ei”. Bătrânii spuneau că, dacă nu cade brumă până în ziua în care este prăznuită Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, nici nu va cădea așa curând și toamna va fi mai călduroasă.
Obiceiuri creștine de Sântion de Toamnă
În această zi, țăranii de altădată nu mâncau din blid sau tipsie, deoarece tradiția afirma că Irod a primit capul Botezătorului pe o tipsie. În această zi nu se tăia nimic cu cuțitul, ci totul se rupea cu mâna. Se credea că nu e bine să se mănânce fructe rotunde, care seamănă cu un cap: mere, pere, nuci, căpățâni de usturoi sau cu o cruce (nuci, pepene), nu se bea vin roșu, nu se mănâncă fructe sau legume roșii. În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul se sfințesc la biserică mere, pere, struguri şi castraveți care apoi se împart oamenilor sărăci. Prin unele sate exista credința că în această zi e bine să țină slujbe și să se dea de pomană pentru sufletele rudelor decedate în condiții suspecte ori de moarte năprasnică. În amintirea acestora se ofereau pachete cu struguri, pâine și căni cu apă care au fost sfințite la biserică.
Începutul Anului Bisericesc – 1 Septembrie
Ziua de 1 septembrie are o semnificație profundă pentru creștinii ortodocși, marcând începutul noului an bisericesc. Această tradiție, cunoscută sub numele de *Indiction*, își are rădăcinile în Antichitate și reflectă un obicei vechi de calculare a anului eclezial, care începe odată cu prima zi de toamnă. Conform tradiției moștenite din Vechiul Testament, 1 septembrie este ziua în care a început crearea lumii, fiind de asemenea momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a început propovăduirea Evangheliei Sale. Anul bisericesc este astfel structurat pentru a permite credincioșilor să retrăiască pe parcursul său întreaga viață a lui Hristos. Anul bisericesc este împărțit în trei mari perioade stabilite de către Sfinții Părinți Creștini:
- Perioada Triodului: Aceasta începe cu Duminica Vameșului și a Fariseului și se încheie cu Duminica Paștilor, oferind o reflecție profundă asupra pocăinței și pregătirii pentru Învierea Domnului.
- Perioada Penticostarului: De la Duminica Paștilor până la Duminica I după Rusalii (Duminica Tuturor Sfinților), această perioadă celebrează Învierea și coborârea Duhului Sfânt, subliniind biruința vieții asupra morții.
- Perioada Octoihului: Cuprinzând restul anului, această perioadă reamintește credincioșilor de viața și învățăturile lui Iisus Hristos, oferind lecții spirituale esențiale pentru mântuirea sufletului.
De asemenea, la data de 1 septembrie, Biserica Creștin-Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul. Acest sfânt este cel care a propus numărarea anilor începând cu anul Întrupării Domnului, motiv pentru care afirmăm astăzi că suntem în anul „după Hristos”.
Hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” la Mănăstirea Secu
Mănăstirea Secu din județul Neamț își serbează anual hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Cu o vechime de peste 500 de ani, această vatră monahală a fost întemeiată de Cuviosul Zosima Ieroschimonahul, unul dintre marii trăitori cu Hristos din istoria monahismului românesc. Ieroschimonahul Zosima a fost întemeietorul primei sihăstrii de pe valea pârâului Secu, numită „Schitul lui Zosima”, care purta hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Inspirat de exemplul altor sihaștri renumiți precum Prohor, Veniamin, Chiriac, Visarion, Ștefan, Spiridon și Atanasie, Zosima, sub îndrumarea Harului Sfântului Duh, a ales calea nevoinței călugărești. Renunțând la toate averile sale, el a fondat acest loc sfânt, care a devenit un important centru spiritual pentru toți cei care căutau liniștea și apropierea de Dumnezeu. Un alt mare trăitor al monahismului românesc, strâns legat de Mănăstirea Secu, a fost Sfântul Paisie de la Neamț, prăznuit la 15 noiembrie în calendarul creștin-ortodox. Sfântul Paisie, unul dintre cei mai renumiți stareți ai veacului al XVIII-lea, a fost o personalitate deosebit de importantă pentru monahismul din Moldova. De-a lungul vieții sale, a avut o legătură spirituală profundă cu Mănăstirea Secu. Tradiția spune că, în fiecare an, de la praznicul Adormirii Maicii Domnului până la 30 august, Sfântul Paisie se retrăgea la Mănăstirea Secu. Timp de două săptămâni, el oferea cuvinte de folos în biserică, era alături de frații călugări și participa cu evlavie la sărbătoarea hramului mănăstirii. După ce binecuvânta pe toți cei prezenți, Sfântul Paisie se întorcea la Mănăstirea Neamț, în sunetul clopotelor, lăsând în urma sa o amintire plină de har și credință. Mănăstirea Secu rămâne și astăzi un loc de pelerinaj și rugăciune, unde credincioșii vin să se închine și să se bucure de liniștea locurilor sfințite.
M.N.
