Palatul Cazino din Bălțătești, Conacul Caradja din Grumăzești, Casa Corbu și fostul Tribunal Neamț din Piatra-Neamț, dar și Conacul Bogdan din Gâdinți au ca numitor comun faptul că toate sunt monumente istorice abandonate, tratate cu dispreț de actualii proprietari, moștenitorii în viață ai celor care, cândva, au scris istorie. Trist este faptul că istoria este tratată ca o afacere și în aceste cazuri, ca și în multe altele. Dacă nu prezintă un interes imediat din punct de vedere imobiliar și nu pot fi vândute pe bani frumoși de ordinul sutelor de mii de euro, nimeni nu face nimic pentru a le opri de la distrugere, rămân într-o nedreaptă ruină, condamnate la uitare. Mai ales că proprietarii aleg această variantă, a neglijării monumentului, dintr-un motiv cinic, după finalizarea distrugerii pot să vândă mai ușor decât atunci când au o clădire la care nu se poate interveni decât în anumite condiții.

 Este exproprierea o soluție viabilă?

Legal, singurul mod în care instituțiile statului, precum Direcția Județeană de Cultură Neamț și primăriile, ar putea interveni eficient pentru a opri acest dezastru este exproprierea. Aceasta se face, potrivit Legii nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice numai cu avizul Ministerului Culturii.

“Este vorba despre monumente istorice ai căror proprietari nu se mai află în țară și pentru care Direcția pentru Cultură Neamț nu mai are soluții legale, întrucât singura noastră pârghie – aceea de aplicare a sancțiunilor contravenționale nu are niciun efect, mai ales că sancțiunile sunt și foarte mici, în această speță între 4.000 și 8.000 de lei, ceea ce nu poate descuraja nici într-un fel un proprietar al unui monument istoric. Cu atât mai mult cu cât amenzile nici nu știm unde să le transmitem, întrucât acești proprietari nu sunt trecuți la noi cu nicio adresă, pe unii nici nu-i cunoaștem, pentru că, așa cum am mai precizat, nu s-a făcut nici succesiunea pe imobilul respectiv. Deci, practic, nici nu avem o evidență clară a acestor proprietari și adresele unde să le putem transmite inclusiv informări cu privire la obligațiile pe care nu și le fac și să-i și sancționăm. Singura pârghie pe care o vedem noi, în momentul de față, pentru rezolvarea acestei probleme este expropierea pentru cauză de utilitate publică. Este o procedură prin care imobilul este luat de la actualul proprietar, i se dă o despăgubire care este calculată în funcție de o evaluare pe care o fac experți acreditați și imobilul este preluat de către autoritățile publice locale care îl pot întreține sau îl pot ceda unei alte persoane care să se ocupe și abia atunci poate că vom avea o soluție reală pentru ca aceste clădiri să fie reabilitate și să arate așa cum ar trebui să arate un monument istoric”, a declarat pentru “Mesagerul de Neamț” Rocsana Josanu, directorul Direcției Județene pentru Cultură Neamț.

Lipsa unor prevederi legale pentru a împiedica distrugerea continuă și progresivă a acestor clădiri de patrimoniu aflate în proprietatea unor persoane fizice plecate în străinătate rezidă și din faptul că, din păcate, prin Legea nr. 10/2001 privind retrocedarea unor imobile preluate abuziv de Stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, s-a făcut mai mult rău decât bine clădirilor de patrimoniu din România, prin simplul fapt că pe lângă retrocedarea acestor imobile valoroase nu au fost prevăzute în sarcina noilor proprietari protejarea și întreținerea acestora.

“Astfel, în prezent, suntem în situația de a nu avea nici o pârghie legală pentru a împiedica autodistrugerea acestor clădiri ale căror proprietari sunt în străinătate, pe care în multe cazuri nu îi putem identifica. Dacă reușim să o facem, avem surpriza să constatăm că ei nu manifestă nici un interes pentru protejarea proprietății moștenite și nu îi afectează deloc sancțiunile contravenționale aplicate. Singura variantă oferită de lege și care ar putea avea efecte pentru salvarea acestor imobile, exproprierea pentru cauză de utilitate publică, este o procedură greoaie și de lungă durată pe care o putem parcurge doar împreună cu autoritățile publice locale. Până în prezent, însă, nu am găsit nicăieri disponibilitatea de a începe un astfel de demers ce ar putea – indiscutabil – descuraja atitudinea proprietarilor de menținere în abandon a acestor clădiri”, a punctat Rocsana Josanu.

Într-o astfel de situație se află cinci monumente istorice din Neamț: Fostul Cazino din Bălțătești, Casa entomologului ”Aristide Caradja” din Grumăzești, Tribunalul Județean, azi casă și Casa Corbu din Piatra -Neamț. Un singur monument ce se află pe această listă a primit, din 2023, un nou proprietar care este interesat să-l reabiliteze și elaborează proiectul de restaurare – Conacul Bogdan din comuna Gâdinți.

 Conacul Bogdan – o nouă șansă de a-și redobândi gloria? 

Conacul Bogdan a fost construit de boierii Dimitrie și Georgeta Bogdan, cei care au ridicat între 1806-1812 și Biserica “Sfîntul Dumitru”, în interiorul căreia se află înmormântați cei doi ctitori. Familia Bogdan se trăgea dintr-o veche familie boierească din Moldova, cunoscută din secolul al XVI-lea. Conacul, care a fost ridicat de boierul Dimitrie Bogdan, și terenul de 3 hectare au fost pierdute, din cauza datoriilor, iar familia unui alt boier, Gheorghiu, l-a cumpărat de la Banca Românească. Boierul Gheorghiu și-a amenajat aici o reședință de vară, investind în renovarea castelului, extinderea și adăugarea unor elemente decorative care se mai păstrează, parțial și în zilele noastre, precum blazonul familiei boierești. În 1945, conacul a fost confiscat de comuniști, după fuga în Elveția a celor două fiice ale boierului Gheorghiu.

Abandonat timp de vreo aproape 40 de ani, în perioada 1982-2009, aici a funcționat un spital destinat bolnavilor psihic. Ceea ce a condus la distrugerea majorității decorațiunilor interioare de valoare și a tâmplăriei care a fost vopsită în alb pentru a corespunde noii destinații. Au mai rămas doar plafonul sălii mari de la etaj și câteva sobe din grandoarea de altădată a castelui de vară al boierului Gheorghiu.

Fiicele fugare ale boierului au revendicat domeniul în 2008, însă, pentru că aveau obligația să mai lase spitalul încă 5 ani în clădire, au preferat să vândă drepturile litigioase firmei Imo Cons Company SRL, pentru 700.000 de lei. Firmă care nu a mai făcut nimic, în afară de a pune lacăte și lanțuri.

Ansamblul de monumente istorice de la Gâdinți – casa boierească a lui Dimitrie Bogdan, cu zidul de incintă și anexele aferente, pe de o parte, și biserica ridicată în perioada 1806-1812, pe de altă parte, au avut destine complet diferite de-a lungul ultimilor 85 de ani. Conacul a trecut în proprietatea statului, a fost închis, iar ulterior a devenit, pentru o vreme, spital pentru bolnavi psihic, în timp ce biserica a continuat să fie lăcaș de cult, în folosul sătenilor.

Ca atare, diferența dintre cele două imobile este cât se poate de vizibilă. Biserica este îngrijită și fără probleme, în timp ce conacul este părăsit de zeci de ani și pare gata să se prăbușească.

Conacul sau Castelul Bogdan din Gâdinți încă mai păstrează, dincolo de distrugerile suferite în timp și de nepăsarea multiplilor proprietari pe care i-a avut, ceva din misterul și grandoarea de altădată. Lăsat în paragină, cel puțin în ultimii 20 de ani, a fost cumpărat, prin 2009, de o firmă din Roman, care, la nivel declarativ, avea gânduri mari: o casă de vânătoare, cu un muzeu inclus, pentru cetățenii străini care ar veni la Gâdinți. Dar, după ce Sorin Ovidiu Fărcășel, patronul firmei, a fost închis pentru șantaj, nu s-a mai întâmplat nimic cu bijuteria arhitectonică neogotică. Fațada abia se mai ține să nu cadă, copacii cresc în locuri neobișnuite, direct prin tencuială, balcoanele și acoperișul sunt în pericol de distrugere clară.

Conducerea Direcției pentru Cultură Neamț îl propusese pentru expropiere, alături de cazinoul de la Bălțătești, conacul Carajda din Grumăzești, fosta clădire a Tribunalului Neamț, Cercul Militar și Casa Corbu. Însă Consiliul Județean Neamț, la care a ajuns lista, a răspuns, că nu este oportun acest demers.

Anul trecut un alt om de afaceri romașcan și-a arătat interesul pentru Castelul Bogdan.

“Conacul este cumpărat de un om de afaceri romașcan, noi am exercitat dreptul de preempțiune al statului, imobilul a fost cumpărat. Chiar și înainte de a-l cumpăra, persoana în cauză a venit la Direcția pentru Cultură pentru a discuta despre statutul imobilului despre ce ar putea face și ce nu ar putea face cu acea clădire. I-am dat toate informațiile necesare, i-am dat lista experților acreditați ai Ministerului Culturii și i-am explicat că trebuie să facă un proiect, că trebuie să întocmească o expertiză tehnică. Din ce știu, în momentul acesta face expertiza și proiectul de restaurare. Deci, este destul de avansată situația și din acea clădire am înțeles că va face o destinație de lux, exclusivistă, ceea ce este foarte bine, pentru că până la urmă monumentul trebuie să funcționeze. Pe turism, evident, pe organizarea de evenimente culturale, o casă de lux, se pretează foarte bine acest monument istoric la așa ceva. Deci, iată că, să sperăm acest monument istoric poate fi salvat!”, a declarat Rocsana Josanu, directorul Direcției Județene pentru Cultură Neamț.

Rămâne de văzut dacă aceste planuri se vor și concretiza, ceea ce ar permite salvare unei bucăți importante din istoria Neamțului și ar fi o șansă și pentru oamenii din comuna Gâdinți, unde exemplul s-ar putea multiplica prin adăugarea altor mici afaceri locale adiacente castelului.

 Cazinoul din Bălțătești – locul unde nu se întâmplă nimic! 

Singurul monument istoric clasat din comuna Bălțătești este clădirea fostului Cazinou, o construcție de zid pe două nivele și acoperiș în patru ape.

Fațada cazinoului are o adevărată broderie de lemn ce amintește de cerdacurile tradiționale, decorat cu motive populare și soclu cu trepte de piatră, ce se revarsă din mijloc pe două părți. Pe fațada opusă, nivelul superior este ornat cu un balcon din lemn splendid. Clădirea a fost revendicată de moștenitorii fostului proprietar, cetățeni israelieni, reprezentați de o casă de avocatură din București. După ani de procese, israelienii au căpătat imobilul, după care au intrat în negocieri pentru vânzarea către Consiliul Județean Neamț, care nu s-au mai finalizat însă. Așa că nici acum aici nu locuiește nimeni, locul pare doar bântuit de fantasmele trecutului și numai bun pentru a inspira un scenariu de film horror.

Când pășești în clădirea respectivă te aștepți să auzi foșnetul unor rochii fastuoase, să fii privit prin monoclu de boieri pretențioși care întorc brusc capetele de la la masa de baccara și să auzi zornăitul sâcâitor al zloturilor sau zarurilor aruncate, în timp ce ești scanat din cap până-n picioare de privirile insistente ale personalului unui astfel de stabiliment. Din păcate, nu este deloc așa, pentru că fostul Cazino din Bălțătești a devenit de zeci de ani, locul în care nu se întâmplă nimic, decât distrugere sigură și constantă, a zidurilor, a podoabelor. Iar Consiliul Județean nu dă semne că ar vrea să se bată cu o firmă de avocatură din București, chiar dacă vorbim despre o clădire de patrimoniu.

 Casa entomologului Aristide Caradja – Grumăzești 

Casa din Grumăzești în care a locuit savantul Aristide Caradja (1890), cel care a pus bazele celei mai prețioase colecții de fluturi din România, a fost de-a lungul timpului sediu de primărie, bibliotecă, poștă, casă de nașteri, retrocedată celor 3 moștenitori și… abandonată.

Familia Caradja este de origină bizantină, probabil din capitala Constantinopol. În 1591, un Constantin Caradja a fost numit mare postelnic în Moldova, fiind primul membru al familiei atestat istoric în principate.

Revenind la familia stabilită la Grumăzești, copiii savantului (Constantin Ion Dumitru Caradja, căsătorit cu Birgit Dorothea Elisabeth născută Lauer; Irina Marcela Maria Caradja, căsătorită cu dr. Alexandru Mănescu, și Ioana Despina Caradja, căsătorită cu Berthold Albrecht) nu s-au înțeles în privința destinației conacului. Cum niciunul dintre ei nu putea face nimic fără acordul celorlalți, imobilul – chiar dacă are statutul de monument istoric – a rămas în uitare. Prădat de-a lungul timpului de tot ce se putea refolosi sau vinde, mai puțin treptele din piatră cioplită și balustrada metalică, conacul a căpătat o figură schimonosită, ca a unui bătrân ce trage să moară. Este și el pe lista monumentelor ce ar trebui expropiate, dar cu care nimeni, nici autoritățile județene, nici cele locale, nu-și bat capul, fiind socotit doar o altă ruină.

“De-a lungul unei cariere remarcabile, prinţul Aristide Caradja a colectat un important material de lepidoptere care a stat la baza valoroasei sale colecţii. Aceasta s-a îmbogăţit permanent cu numeroase exemplare cumpărate de prinţ sau primite de acesta, capturate de entomologi renumiţi sau în cursul unor expediţii celebre în diferite regiuni ale Europei, Asiei şi Americii Centrale şi de Sud. Prin strădania prinţului, colecţia sa a devenit un adevărat tezaur ştiinţific ce grupează exemplare de valoare inestimabilă, între altele şi peste 3.000 exemplare-tip, folosite la descrierea unor specii noi. Această colecţie a stat la baza a numeroase studii remarcabile, dedicate în special faunei de lepidoptere din România şi din Extremul Orient, studii care i-au adus prinţului Caradja o binemeritată celebritate. În vara anului 1944, colecţia prinţului Aristide Caradja a fost cumpărată şi depusă la Muzeul «Grigore Antipa». Prin diversitate şi valoare ştiinţifică, această este şi în prezent cea mai importantă colecţie din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie Naturală «Grigore Antipa»”, se arată în scurta prezentare de pe site-ul muzeului.

“Casa în care a trăit și a studiat timp de mai mulți ani cunoscutul entomolog Aristide Caradja se află situată în centrul comunei Grumăzești, în mijlocul unui mic parc dendrologic. Parcul este constituit din arbori seculari de stejar, frasin, carpen, castan și tei. Din punct de vedere arhitectural casa este construită pe un singur nivel și prezintă o terasă largă în fața marelui salon din care se deschid intrările în celelalte încăperi. Aici, pe domeniul său din Grumăzești, naturalistul Aristide Caradja a studiat și a colecționat vestita sa colecție de fluturi. În prezent, domeniul a intrat în posesia moștenitorilor ca urmare a unui proces de revendicare. Este valorificată expozițional celebra colecție de fluturi (peste 125.000 exemplare), al cărei autor a fost naturalistul Aristide Caradja (1861-1955), donată Muzeului de Istorie Naturală «Grigore Antipa»”, scrie despre casa considerată, eronat, un muzeu, site-ul Ghidul muzeelor.

Cum poate fi muzeu o clădire părăsită care nu mai prezintă siguranță în exploatare și în care nu mai intră nimeni, decât poate doar curioșii de ocazie sau cei care încearcă să mai găsească ceva bun de valorificat prin propria gospodărie?

 Casa Corbu aspiră la statutul de adăpost pentru ciori 

Un imobil de pe o stradă situată nu departe de centrul orașul Piatra-Neamț, cunoscut drept Casa Corbu, tot monument istoric, are toate șansele ca, în cazul în care delăsarea și derizoriul în care a căzut clădirea în ultimii ani vor continua, să aspire la statutul de clădire adăpost pentru ciorile din cartier. Imobilul în stil baroc, construit în anul 1898, de fostul primar al orașului, Dimitrie Corbu, a ajuns, progresiv, într-o stare avansată de degradare. Are vecini celebri: Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Direcția Agricolă. Dar asta nu o ajută cu nimic.

După exproprierea, în baza Decretului 92/1950, clădirea a fost folosită, mulți ani de zile, drept sediu al Fundației pentru Tineret, iar în 1990, printr-un alt decret, Consiliul local al municipiului Piatra Neamț a inclus clădirea în patrimoniul fundației. După vânzări repetate, casa Corbu l-a avut proprietar pentru un timp și pe Iulian Țocu.

Odată cu apariția legilor retrocedării, moștenitorii fostului primar au revendicat atât clădirea, cât și terenul de 3.141 mp și au reușit să obțină despăgubiri destul de consistente. Imobilul, compus din 15 camere și cu o valoare de inventar de 400.000.000 de lei vechi (potrivit unei evaluări realizate înainte de 2000), a fost revendicat inițial doar de o parte din moștenitori, care au primit despăgubiri de 280.986.297 lei.

În 2016, după 15 ani de procese, Iulian Țocu a devenit proprietar al Casei Corbu și primul lucru pe care l-a făcut atunci a fost să se intereseze la Direcția pentru Cultură cum poate vinde imobilul. Au mai trecut de atunci alți 8 ani și s-ar părea că nu a reușit nici acum să vândă, dar nici nu a investit în reabilitarea/renovarea clădirii.

 Fosta judecătorie – părăsită și încercată de intemperii 

Nu departe de Casa Corbu, pe str. Mihai Eminescu nr. 30, se află clădirea în care se împărțea cândva dreptatea, sediul unei foste instituții subordonate Ministerului Justiției. Construcția, realizată în 1911, este un monument istoric al orașului, înscris în lista Ministerului Culturii, la numărul NT-II-m-B-10562. Clădirea fostei Judecătorii Piatra-Neamț, mutată de mulți ani în sediul nou de pe Alexandru cel Bun, are drept moștenitori pe miliardara și latifundiara de origine israeliană Anisia Sebastiana Fisher și alți doi israelieni, mai puțin celebri, dintre care unul locuiește în Canada, iar celălalt la Ierusalim.

Clădirea, greu încercată de intemperii, care s-a bucurat cândva de grandoare și o arhitectură ce duce cu gândul la un castel sau vechi conac boieresc, mai are acum o singură speranță: să fie expropiată sau vândută de actualii proprietari care nu par interesați să investească nici timp, nici bani pentru a o repara și a-i reda frumusețea de altădată. Structura clădirii principale nu pare încă afectată, acoperișul corpului de clădire dinspre stradă este relativ nou, dar corpul secundar din spate pare gata să se prăbușească.

Toate aceste clădiri așteaptă ca un oficial, președinte de județ sau primar, cu dragoste de istorie și cu inițiativă, să ia taurul de coarne și să încerce să deschidă un prim proces de expropiere. Ar fi un început, nu neapărat și o rezolvare.

 Obligațiile proprietarilor de monumente istorice 

ART. 36 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede foarte clar care sunt obligațiile proprietarilor (moștenitorilor) și chiar și surse de finanțare la care pot apela.

”(1) În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi:

a) să întreţină, să folosească şi să exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric, conform art. 17;

b) să asigure paza, integritatea şi protecţia monumentelor istorice, să ia măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii;

c) să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului ori al comunei respective despre orice modificări sau degradări în starea fizică a monumentelor istorice deţinute şi aflate în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;

d) să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului sau al comunei respective despre descoperirea întâmplătoare a oricăror construcţii, elemente de construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior, asigurând păstrarea descoperirilor în condiţiile legii, până la sosirea delegatului instituţiei de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile;

e) să asigure, în condiţiile legii, accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional sau de direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, în vederea constatării stării de conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenţă;

f) în cazul în care solicită descărcarea imobilului de sarcină arheologică, să finanţeze săpătura, cercetarea arheologică, elaborarea documentaţiei aferente, conservarea şi protejarea eventualelor vestigii descoperite cu ocazia efectuării cercetării arheologice

g) să obţină avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile prevăzute la art. 23;

h) să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum şi a oricăror alte lucrări, conform prevederilor legale, numai de către persoane fizice sau juridice atestate în acest sens şi să prevadă în contracte condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate;

i) să respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate atunci când execută ei înşişi lucrări de întreţinere curentă sau orice alte intervenţii, conform prevederilor prezentei legi;

j) să permită, pe baza prevederilor contractuale, executarea intervenţiilor asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile prezentei legi;

k) să permită montarea şi să întreţină însemnul distinctiv care marchează calitatea de monument istoric a imobilului;

l) să obţină avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi să asigure pe propria răspundere condiţii corespunzătoare de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate în cazul în care, la solicitarea lor, proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public;

m) să comunice direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, după caz, asupra monumentelor istorice”.

Și înșiruirea continuă…

Legea prevede și posibilitatea obținerii unor cofinanțări pentru anumite lucrări, însă despre ce interes poate fi vorba atunci când lași zidurile să se dărâme și tot ce a fost de preț ca bun mobil de patrimoiu, cu valoare istorică, a fost deja furat și dus cine știe unde. 

Pagini realizate de Angela CROITORU