”Am fost tot timpul fascinată de ceea ce înseamnă corpul uman, de ideea că noi, oamenii, avem atât de multe lucruri care funcționează atât de bine împreună, încât este un miracol. Acest tot, corpul uman, pentru mine este captivant”, spune medicul Ioana Zugun cu o strălucire în ochi care îi întărește afirmațiile.

Ea este noul neurochirurg de la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț și din tot ce face, din tot ce spune, iese la suprafață pasiune în stare pură.

Ioana Viorela Zugun a ales să se întoarcă acasă, în Neamț, la finalizarea cursurilor universitare și a rezidențiatului în cadrul Facultății de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași. A ales medicina fără a avea nici un model în familia pentru că părinții au ocupații fără nici o legătură cu sistemul medical. Copilăria a împărțit-o între traiul la bloc și cel la țară, atât bunicii materni, cât și cei paterni fiind de loc din comuna Urecheni. Acolo, la țară, a avut libertate deplină, pentru că de cele mai multe ori îngăduința bunicilor nu are margini. Toate vacanțele le petrecea acolo cu „riscurile” aferente (a se citi julituri și răni) unei copilării năstrușnice, dar fericite. Cursurile liceale le-a făcut la Colegiul Național „Petru Rareș” și în acea perioadă a decis că vrea să facă medicină.

„Eram la liceu când m-am gândit pentru prima dată că aș vrea să devin medic. Au fost mai mulți colegi care au urmat aceeași cale, însă trebuie să punctez că la acel moment erau foarte multe seriale cu doctori, de exemplu Doctor House, iar acesta cred că a fost un imbold”, povestește medicul Ioana.

Astfel, medicina nu a mai fost un vis, ci un scop, și având în vedere determinarea fetelor, în general, și a Ioanei Zugun, în particular, adolescenta de atunci nu a văzut nici o altă opțiune valabilă și viabilă. Ca atare, nu a avut nici măcar un plan de rezervă, un plan B, ci a plecat hotărâtă și fără nici o oră de pregătire suplimentară în afara cursurilor liceale către Facultatea de Medicină Iași unde, fără nici un fel de ezitare, a intrat din prima încercare pe locurile bugetate. Tânăra a optat în primul an să stea cu chirie, dar cum parte din colegi stăteau la cămin a decis ca din anul următor să „guste” viața studențească la cămin.

„Spaima de eroare, de greșeală, este în capul și în sufletul oricărui neurochirurg”

„Neurochirurgia am ales-o când eram în anul III, pentru că, până atunci, ca student, nu faci nimic clinic, ci stai la facultate și înveți baza. Făcând neuroanatomia, după care fiziologia, mi s-a părut fascinant creierul și am zis că asta este de mine. Mi s-a părut captivantă patologia. Faptul că îți vine un om în comă, pentru că are un hematom, și în 24 de ore după ce scoți acel hematom omul e foarte bine, este ceva incredibil. Poți să faci bine scoțând ceva din creier, o tumoră de exemplu, și este captivant, impresionat. Și asta m-a atras foarte mult. În ultima perioadă tehnologia s-a dezvoltat foarte mult, iar tu, ca medic, ești apărat cumva. Totuși spaima de eroare, de a nu face mai mult rău decât ai găsit, cred că este în capul și în sufletul oricărui neurochirurg”, spune Ioana Zugun.

Tânărul medic susține că în îndrumarea și perfecționarea profesională a avut noroc de specialiști care au învățat-o tot ce trebuie, cum să se descurce în anumite situații dificile, dar și lucruri de viață, cum să vadă și cum să gestioneze anumite probleme. Chiar dacă a muncit foarte mult, 6 ani de facultate și alți 6 de rezidențiat, a fost susținută tot timpul atât de familie, cât și de cei care au îndrumat-o și au învățat-o tot ce știe acum.

„Nefăcând gărzi, nevăzând pacienți, nu ai cum să înveți. Foarte multe lucruri se învață văzând pacientul, punând mâna, trebuie să te confrunți cu o anumită problemă ca să știi cum să o rezolvi. Sunt norocoasă pentru că am avut parte de oameni extraordinari care mi-au pus bisturiul în mână. Lumea te ajută, dar trebuie să fii și tu implicat, să faci gărzi”, punctează medicul Zugun.

Garda reprezintă locul unde un neurochirurg tânăr își desăvârșește abilitățile și pune în practică ce a învățat în mai bine de un deceniu de școală. Despre perioada pandemică spune că întreg sistemul sanitar, dar și medicii au fost luați prin surprindere de amploare virusului ucigaș. La acel moment a scăzut dramatic numărul intervențiilor chirurgicale și nu se mai opera decât ceea ce reprezenta urgență chirurgicală. Simultan, din cauza testelor care se impuneau, timpii de așteptare au crescut. Neurochirurgii au făcut atunci mai puține operații, față de ritmul normal al unei clinici din Iași, la acel moment Ioana Zugun fiind în perioada de rezidențiat.

„La început toată lumea era speriată, dar a trecut. Mai greu a fost când veneau urgențe, pentru că pandemie-nepandemie, trebuia intervenit chirurgical. Cu costume, cu viziere care se abureau, a fost mai greu, dar ne-am adaptat”, a punctat medicul Zugun care nu a scăpat de Covid și a făcut boala pe finalul perioadei pandemice.

„În tot există intervenție divină”

Despre pacienți, spune că cei care îi rămân în minte sunt copiii, aceștia fiind mai vulnerabili datorită vârstei fragede, dar chiar și ei pot dezvolta tumori și trebuie intervenit chirurgical. La orice pacient, indiferent de vârstă, urmărește cu strictețe evoluția zilnică, iar uneori aceasta poate fi imprevizibilă.

„Dacă vezi un caz la operație și mai vezi pacientul la externare, nu ai învățat nimic. În rezidențiat, a fost cazul unui tânăr care a venit în comă de gradul IV, era grav. Noaptea l-am operat cu medicul de gardă, iar dimineață m-am dus la ATI să văd ce face. Era detubat, respira spontan, a tresărit când am pus mâna pe el, deci era bine. Și atunci am avut satisfacția muncii: uite ce am făcut noi!. A avut o evoluție superbă, s-a refăcut foarte repede și a plecat acasă într-o săptămână. Cred cu tărie că pentru a fi un chirurg bun, Dumnezeu trebuie să fie lângă tine. În tot există intervenție divină”, a apreciat neurochirurgul.

Și-ar dori ca pacienții să fie mai deschiși față de medic pentru că simte o oarecare reticență despre care crede că s-ar datora experiențelor personale, dar și faptului că sunt mulți pacienți și puțini doctori, ceea ce duce la supraaglomerare. Cu toate acestea și-a impus disciplina de a avea un dialog cu pacienții și aparținătorii, de a avea sinceritate deplină și este convinsă că o comunicare bună înseamnă foarte mult. Pierderea primului pacient, în rezidențiat a fost grea, deși știa că acel om nu are șanse. Dar și mai grea a fost pierderea unui pacient care avea șanse și totuși evoluția nu a fost favorabilă.

„Când pierzi un pacient, indiferent de starea în care a venit, tot timpul îți rămâne în cap, în suflet, întrebarea: oare nu puteam face mai mult? Îți pui aceste întrebări și ani de zile după acel moment”.

În primul an de facultate Ioana l-a avut coleg de grupă pe Eduard Zugun, pietrean pe care nu l-a cunoscut în orașul natal, ci la Iași, acesta fiind acum medic de laborator-microbiologie clinică, tot la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț. El a venit în Piatra Neamț cu un an înaintea Ioanei, pentru că terminase deja studiile, iar la revenirea soției au decis să rămână în orașul de sub Pietricica.

„Am vrut să ne întoarcem pentru că trebuie să se facă medicină și în Piatra Neamț. Ne-am gândit să plecăm din țară, dar am vrut să fim lângă familie de care suntem foarte apropiați. Nu era post pe neurochirurgie și o jumătate de an am făcut gărzi la Bacău. Din mai 2023 am avut contract de colaborare cu spitalul din Piatra Neamț, iar apoi postul a fost scos la concurs și sunt angajată din aprilie 2024. Aici sunt cu dr. Alina Paiu pe care am cunoscut-o la Iași pe când ambele eram rezidente”, spune Ioana Zugun.

Chiar dacă nu are foarte mult timp liber, are pasiuni pe care nu le poate ignora și le pune pe primul loc: cititul și călătoriile la mare.

După căsătorie, imediat după pandemie, familia Zugun și-a făcut cadou de casă nouă un câine, deși casă nu aveau.

Tânărului medic nu-i trebuie mult să fie fericit și se bucură de orice lucru, oricât de mic. Este vulcanică, se supără repede, dar îi trece la fel de repede.

Deși când a venit la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț nu o cunoștea decât pe doctorița Paiu, s-a integrat foarte bine și spune că a găsit un colectiv foarte frumos.

Întrebată care este boala cronică a sistemului de sănătate, a răspuns rapid și scurt „birocrația ne omoară, scriu în foi, scriu în calculator, scrii și tot scrii!”

Gabi SOFRONIA