Călin Vieru, fiul marelui poet basarabean Grigore Vieru: „Vrajba dintre români, cea mai mare dezamăgire a tatălui meu”

Ne-am întâlnit la Chișinău cu unul dintre cei doi fii ai marelui poet basarabean Grigore Vieru. Călin Vieru este fiul cel mic, fratele său Tudor a decedat de curând la București. Călin Vieru se remarcă printr-o deosebită modestie și bună cuviință, asemenea tatălui său. Medic de profesie, acesta a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova iar acum este antreprenor. Într-un scurt dialog, Călin Vieru transmite prin toți porii atașamentul său față de valorile românești, fiind un unionist convins ca și tatăl său.

– Cum mai este receptat poetul Grigore Vieru de către tânăra generație din Republica Moldova?

Suntem foarte recunoscători pentru posteritate, începând de la copiii cei mai mici de la grădiniță și până la studenții care își susțin doctoratele pe opera lui Grigore Vieru. Copiii din grădiniță cunosc opera poetului pe dinafară. La toate marile sărbători se recită și se cântă poezia lui Grigore Vieru. Și așa cum spunea tata, adresându-se celor invidioși care tot încercau să-l mănânce, nu alerg după slavă, nu sunt firea asta. Și analizând atenția în care este scăldată și astăzi moștenirea tatei, mă gândesc că ar merita atenție mai mare și alți titani ai scrisului, Nichita Stănescu, Marin Sorescu sau Adrian Păunescu. Toți aceștia împreună, nu au monumente ridicate câte are tata.

– S-ar regăsi poetul Grigore Vieru în actuala societate?

Da. Pentru că marii artiști sunt și vizionari. Ei trăiesc cu 20-25 de ani înainte. Ei stau în avangarda societății, sunt cu zece pași înainte. Și din acest motiv s-ar regăsi și ar contribui, ar fi de folos.

– Care credeți că ar fi personalitatea din acest moment, care ar putea fi continuatoarea programului lui Grigore Vieru?

Pe cât de grea întrebarea, pe atât de chinuitoare. Pentru că, încă căutăm acest om. Deocamdată nu l-am descoperit. Dar prieteni din generația lui, cum ar fi Mihai Cimpoi, Valeriu Matei sau Hadârcă, sunt cei care încă mai țin rândurile. Dar nu este sufficient, pentru că rezultate nu avem, deocamdată. 

– Cum era tatăl Grigore Vieru?

Pe cât de bun, de duios și de participativ în toate jocurile cu copiii de la grădinițe și școli, pe atât de dur și sever era acasă. Două poluri diferite.

– Care vă e cea mai dragă amintire cu tatăl dumneavoastră?

Plecările la casa de creație de la Yalta, unde stăteam câte 30 de zile. Acasă, mai rar aveam posibilitatea să stau cu tata. Acasă, tata era mereu ocupat, întâlniri, muncă, slujbă.

– Cum ați perceput lupta dânsului cu ideologia comunistă?

Am simțit această luptă a lui cu ideologia comunistă, deoarece, pe vremea Uniunii Sovietice toate discuțiile aveau loc la bucătărie în sânul familiei sau între prieteni când veneau în ospeție. Am fost binecuvântat să fiu înconjurat de mari somități ale timpului, artiști, scriitori, compozitori, cântăreți din țările baltice, din Ucraina și chiar din Rusia. Cu toții aveau ca subiect de discuție această rezistență cu regimul, pentru că regimul cenzura, nu publica, te intimida, frustra etc. Fiind copil, am absorbit această atitudine a părinților și a colegilor lor față de regim. Și m-am format și eu în același model.

– Cum considerați modul în care este văzut acum de către autorități tatăl dumneavoastră?

La mod general este peste suficient. Dar acest suficient vine mai mult din partea instituțiilor de învățământ. Grădinițe, școli, licee, facultăți, biblioteci. Oficialii, cred că au probleme mai arzătoare pe ordinea de zi ca să le rezolve. Poate după ce le rezolvă, se vor apleca și spre viața artistică și spirituală a românilor basarabeni.

„Lozinca tatălui meu în aceste vremuri: În Europa, prin România! Prin unire!”

– Ar putea face mai mult statul român decât a făcut până acum, pentru poetul Grigore Vieru?

Foarte mult s-a făcut și până acum. Și pe această cale mulțumesc statului român și instituțiilor artistice! 

– Dacă ar fi să transmiteți acum un mesaj, un îndemn poporului basarabean, în contextul social și politic actual cât și pe fondul parcursului european al Republicii Moldova, care ar fi mesajul lui Grigore Vieru?

În primul rând, s-ar referi la Eminescu. Suntem români și punct. Din toate timpurile, aceasta a fost deviza și forța motrică pentru românii basarabeni. A doua lozincă a tatălui meu ar fi următoarea: În Europa, prin România! Prin unire! Aici este important să-l punem pe Eminescu în față, pentru a ne deștepta și a ne cunoaște istoria. Doar atunci ni se va deschide drumul spre unire. Iar prin unire, automat vom fi în Europa.

– Mai sunt șanse pentru unire?

Da. Mari. Mai ales acum, în acest context, cu ceea ce se întâmplă în lume și cu războiul tragic de lângă noi. Da, sunt șanse mari.

– O întrebare mai delicată. Ați avut repercusiuni sau ați simțit ostilitate din partea unor entități în toți acești ani, în calitate de fiu al lui Grigore Vieru?

Serioase, nu.  Doar când se mai îmbătau rusofilii auzeam: acesta este urmașul naționalistului. Dar nimic serios.e

– Care a fost cea mai mare dezamăgire a poetului? A fost neîmpăcat cu ceva anume?

În notițele lui din cărți sau ziare, pomenea des de vrajba dintre români. Cred că aceasta i-a fost cea mai mare dezamăgire. În cartea sa de aforisme, confesiuni și dictoane „Lucrare în cuvânt” are o confesiune în care spune: „Doi copii încap bine în brațele unei mame dar când se fac mari, nu încap într-o casă și într-o țară”.

„Noi nu am avut în 30 de ani un om de stat. Am avut doar politruci și politicianism”

– Dar cea mai mare dezamăgire a dumneavoastră ca cetățean al Republicii Moldova care este?

Of-ul meu este că, în timp de 30 de ani s-au schimbat mai multe guverne și președinți dar niciunul din ei nu au avut curajul să bage sămânța unirii în sol. Toți au fost stataliști și rămân în continuare stataliști. Și nu înțeleg de ce, înțelegând că acest drum este un drum spre sărăcie și pierzanie. Aceasta este marea mea dezamăgire.

– Poate și pentru că, unii dintre ei își dau seama că-și vor pierde privilegiile personale sau de grup.

Nu vreau să mai deschid parantezele. Se subînțelege că așa este. Sunt ghidați de ego-urile lor, de interesul lor personal. Și ca să rezumăm, spun asta, noi nu am avut în 30 de ani un om de stat, un bărbat de stat. Am avut doar politruci și politicianism.

– Aveți cunoștință de o viitoare intenție din partea autorităților Republicii Moldova, în semn de omagiu și recunoștință față de poetul Grigore Vieru?

Este vorba despre o inițiativă a Băncii Naționale a Republicii Moldova, la care se lucrează la momentul de față. Este o idee, o propunere prin care chipul tatălui meu să apară pe o bancnotă. Sperăm că această idee se va și concretiza. Monede comemorative au fost scoase de către Banca Națională a Moldovei, o dată la 80 de ani. O monedă a fost turnată în Slovenia și alta în România.

– Ce așteptări aveți de la alegerile parlamentare din Republica Moldova, de anul viitor?

Marea mea dorință este să avem continuitate în parcursul nostru european, să nu vină forțele pro-kremliniste la putere. Forma firească ar fi unirea cu România.

A consemnat Ciprian Traian STURZU