Titlul nu este exact în ceea ce priveşte fotbalul jucat în mod oficial, organizat (a fost legitimat la 13 ani), dar cu siguranţă, mai mult de 50 de ani i-a dedicat Hagi fotbalului. Şi în anii care vor urma tot alături de fotbal va fi. Fiul său Ianis i-a făcut un cadou de două goluri în Scoţia, iar tinerii săi elevi i-au oferit o victorie cu Petrolul finului Mutu şi promisiunea că vor lupta pentru fiecare victorie şi accederea în play-of. 5 februarie este o zi unică în fotbal: zi de naştere pentru Hagi, Cristiano Ronaldo şi Neymar Jr. Zei în ţările lor şi în templul fotbalului mondial.
Descoperit şi debutat la Farul de Iosif Bukossy, a fost preluat de „Luceafărul”, o fabrică de şlefuit talente şi s-a născut o generaţie de excepţie, cu un vârf de lance: Hagi. Lucescu i-a intuit valoarea şi l-a debutat pe tânărul dobrogean, numindu-l chiar şi căpitan al naţionalei la nici 20 de ani. A ajuns la Sportul Studenţesc, o echipă de „frumoşi nebuni”, ce ajung vicecampioni şi au succese pe plan european. Hagi devine golgeterul României şi să ne gândim câţi atacanţi de mare valoare erau pe atunci. Iar Nicu Ceauşescu jubila. Dar Steaua se încorona campioana Europei şi a fost înduplecat să-l cedeze pentru finala Supercupei Europei. A dat golul victoriei şi a rămas în Ghencea. La Steaua nu mai era ca la Sportul. Se spune că Boloni i-a făcut cadou o minge după primul meci: să joace el singur cu ea. Ceilalţi jucau ca o echipă. De altfel, suporterul mai de demult îşi aminteşte cât de mult ţinea Hagi mingea. Ca Maradona. În 1988 a fost golgeter în Cupa Campionilor Europeni, iar în 1989, a fost ales împreună cu Marco van Basten cei mai buni jucători din aceeaşi competiţie. Şi Steaua juca finala, e drept, ieşind cam şifonată. Dar Milanul lui Sachi era cu adevărat… stelar. Doar locul 8 la Balonul de Aur, sub realizările din acel an ale lui „Maradona din Balcani”. Au fost de vină pentru clasările sale şi insuccesele naţionalei:
-1985 – locul 29: Gheorghe Hagi (Sportul Studenţesc);
-1987 – locul 27: Gheorghe Hagi (Steaua Bucuresti);
-1988 – locul 20: Gheorghe Hagi (Steaua);
-1989 – locul 8: Gheorghe Hagi (Steaua);
-1991 – locul 21: Gheorghe Hagi (Real Madrid);
-1994 – locul 4: Gheorghe Hagi (FC Barcelona).
O semifinală cu Brazilia în 1994 şi Hagi era Balon de Aur. L-a luat naşul său, Stoicikov.
De şapte ori fotbalistul anului, şase turnee finale, a jucat la Real şi Barcelona şi a fost zeu pe Ali Sami Yen. O Cupă UEFA, două Supercupe Europene, titluri, 35 de goluri pentru naţională, 125 de selecţii. Şi câte goluri fabuloase!
Copilul din Săcele, care fugărea pe tăpşan un minge din băşică de porc sau una din păr de cal, cel care a primit abia la 10 ani o minge de cauciuc, a fost considerat de marile reviste de fotbal ale lumii şi de marele Pele între cei 100 cei mai mari fotbalişti din istorie. Un copil a plecat să cucerească lumea… Doar câteva cuvinte din cele multe care pot fi spuse şi trebuie spuse despre Hagi.
La mulţi ani!
Daniel Dieaconu