Alegerile parlamentare și prezidențiale au arătat în toată măreția lor goliciunea unui partid care nu s-a preocupat decât de interesele celor aflați la conducere, începând cu Iohannis, adevăratul șef al partidului în ultimii 10 ani, continuând cu șefii de la București și apoi cei din provincie. În rest, marea masă a partidului a asistat amorfă/neputincioasă/docilă la decizii abracadabrante, care nu aveau nici o legătură cu partidul care a clădit România și a modernizat-o între cele două războaie mondiale. Să încerci o comparație între un partid cu principii clare până aproape de al doilea război mondial și mocofăneală gen Câțu sau Ciucă ar fi un demers inutil și superfluu.
Din vremuri mai bune: Eugen Nazare Țapu, George Lazăr, Florin Câțu și Andrei Carabelea
După alegeri s-a văzut clar că PNL practic nu mai are decât o singură legătură cu vechiul partid liberal și anume numele. Iar alegătorii săi, derutați, lăsați la mâna politicilor social-democrate, nu i-au mai votat, nu neapărat pentru că n-ar mai fi liberali în cuget și simțiri, nu i-au votat pentru că n-au avut pe cine. Ciucă președinte era o imposibilitate pentru că nici măcar apropiații lui nu credeau că ar fi capabil să facă ceva în plus de ce i-ar fi sugerat Iohannis. Și cum toată lumea știa că sibianul era pe făraș, era clar că Ciucă nu mai intra în planurile nimănui. Dacă ne raportăm la toate alegerile de anul trecut mai apare foarte clar ceva, PNL fără PSD nu ar fi reușit un scor bun la locale, chiar dacă nu au candidat pe liste comune în teritoriu. Și ce se întâmplă acum, cu un guvern în care PNL este vioara a treia, după PSD și UDMR (care are două ministere cheie în acest moment) este rezultatul unui management de partid dezastruos.
Liberalii nemțeni, de la extaz la agonie
Când s-au suprapus alegerile locale cu cele europarlamentare, liberalii s-au bucurat cel mai mult, ei fiind principalii beneficiari. Așa au putut trimite ceva europarlamentari pe listele în care erau braț la braț cu PSD. Rareș Bogdan și-a mai asigurat câțiva ani de huzur bugetar de Bruxelles, plus o pensie pe persoană fizică. La locale, lucrurile au mers șnur, în Neamț alegătorii au oferit liberalilor cel mai mare număr de voturi din ultimii ani, ceea ce a dus la alegerea unui număr mare de primari, cu unul mai mult decât social-democrații, lucru de lăudat. Chiar și în aceste condiții liberalii au pierdut postul de președinte al Consiliului Județean Neamț, George Lazăr, deși a avut voturi mai multe decât primise, de exemplu, Mugur Cozmanciuc cu 4 ani înainte, a fost întrecut de Daniel Harpa. Multă lume nu a înțeles cum au fost pierdute alegerile la acest nivel când toate condițiile erau coapte, cu doi primari de municipii liberali și cu rezultate bune în comune. Dar despre acest aspect vom mai reveni.
Cum s-a putut, de la un scor foarte bun să se ajungă la dezastrul de la parlamentare, unde nu au prins decât un singur post de deputat, în persoana lui Adrian Ciobanu? Sau la cel de la alegerile pentru președinte unde pe Ciucă îl căutai cu lupa în lista cu rezultate?
Greșeli impardonabile de strategie
Conducerea liberală – Bode și compania – au făcut din campanie un model de făcut bani, cheltuielile se rambursează integral de către stat – și s-au bazat pe un singur lucru, indiferent de rezultat pesediștii o să aibă nevoie de ei ca să conducă România. În felul acesta aveau asigurat tainul și pentru alegerile parlamentare, unde au mimat campania electorală, în timp ce pentru prezidențiale n-au apărut decât la televiziunile centrale, unde aveau parteneri prietenoși de dialog. În Neamț nu s-a vorbit nimic despre ce ar vrea să facă personajul Ciuca dacă ar fi ajuns președinte, mesajul era simplu, e cel mai bun și gata, trebuia să-i credem pe cuvânt. Pentru alegerile parlamentare s-a încercat securizarea posturilor, Eugen Nazare-Țapu la Senat, George Lazăr, prin soție, la Camera Deputaților, considerându-se că ele nu pot fi ratate. Realitatea din urnele de vot a fost crâncenă și doar pietreanul Ciobanu a prins un loc în Parlament.
De ce s-a ajuns aici?
În primul rând pentru că liberalii și-au pierdut identitatea și au uitat să se raporteze la electorat, unul tot mai nemulțumit de ce se întâmplă în jurul său, de costurile mărite, de inflație, de faptul că politicienii nu au în vedere grijile lor zilnice, în schimb și-au făcut icoane cu președintele Iohannis, cu PNRR-ul și indicațiile de la Bruxelles. În al doilea rând au minimalizat total semnalele care veneau referitoare la creșterea curentului care venea de jos, de la baza societății, care vorbea despre valori naționale, despre necesitatea protejării lor în detrimentul curentului neomarxist cu tot ce promovează acesta, identitatea de gen, LGBT, corectitudine politică, etc. Și au făcut asta nu pentru că n-ar fi știut ce se întâmplă, ci dintr-un suveran dispreț, care le spunea că indiferent care va fi rezultatul votului, tot ei vor guverna. De aici greșeli stupide, comasarea alegerilor, apoi schimbarea datei în funcție de dorințele președintelui, apoi prostia cu candidatura acestuia la Senat, cheltuirea banilor din subvenție pentru promovarea unei cărți inutile a generalului Ciucă, promovat ca scriitor ca să impresioneze un electorat îndepărtat de la lectură de guvernați care au făcut școala din doi în doi.
Electoratul i-a sancționat, ca și pe pesediști, nu neapărat pentru greșelile de la guvernare cât pentru aroganță și suficiență, pentru că s-au identificat cu cel mai iubit fiu al partidului, Klaus Werner Johannis.
În Neamț de la Lazăr la Leoreanu
La un moment dat PNL în Neamț se identifica total cu George Lazăr, cu câteva accente de Eugen Țapu, când se simțea nevoia de accente mai dure la adresa cuiva. Lazăr a luptat pentru partid, pentru viitorul său ca președinte de județ și din acest punct de vedere nu i se poate reproșa mare lucru. Poate înfocarea cu care și-a ales și atacat adversarul, pe Daniel Harpa, căruia i se adresa cu apelativul care se dorea persiflant de milițian, ca să-l amintim pe cel mai puțin dur. Greșeala lui Lazăr a fost că s-a bazat mult pe cei care ar fi trebuit să-l sprijine, deși nu ar fi avut multe motive să o facă. Andrei Carabelea, primarul de atunci de la Piatra Neamț a avut propriile probleme, multe create din lipsa de experiență, din prostia sau răutatea subordonaților sau chiar de membrii propriului partid, care i-au creat o imagine proastă atunci când nu i-au trimis controale pe cap. Nu a existat niciodată o chimie între Carabelea și Lazăr, după cum nu a existat între Lazăr și Achiriloaei, primarul liberal de la Roman, pus acolo de către deputatul Laurențiu Leoreanu să-i conserve și dezvolte interesele. De aici și răceala dintre cei doi. Era greu să le ceri celor doi să-l iubească pe Lazăr și să transforme iubirea în voturi.
Marea greșeală a lui Lazăr a constat în forțarea lui Laurențiu Leoreanu de a candida la Roman pentru a aduce voturi pentru Lazăr la Consiliul Județean. Altfel spus și-a adus în casă un fel de cal troian. Supărat pe modalitatea în care i s-a comunicat decizia, Leoreanu s-a supus părăsind lista de parlamentari, dar a depus în alegeri efortul necesar pentru a deveni primar. La limită. Chiar a mimat entuziasmul, dar a știut cât să apese pe butoane să-și securizeze o poziție onorabilă și cât de cât sigură pentru următorii patru ani. Mai departe, nu s-a văzut că ar fi foarte interesat alegerile de la județ și Lazăr a pierdut postul de președinte și/sau în urma rezultatului neașteptat de slab la Roman, unde se clamau mii de voturi avans față de PNL chiar în preziua alegerilor. S-a vorbit la acea vreme, unii spun și acum că au dovezi, despre întâlniri la vârful PSD cu câțiva liberali dornici de o colaborare viitoare în detrimentul lui George Lazăr.
Dosarul de la DNA și trimiterea în judecată i-au venit mănușă lui Laurențiu Leoreanu care s-a sacrificat și a preluat partidul. Parcă pentru a-l înfunda și mai mult pe Lazăr, Leoreanu a fost de acord cu candidatura soției acestuia, știind, ca o vulpe bătrână, care vor fi consecințele, mai ales că el nu pierdea nimic. A pierdut, în schimb, Eugen Nazare-Țapu, personaj politic cu relații la București, în schimb nu prea iubit în partid la nivel local și bănuit că vrea să perpetueze o dinastie după propulsarea băiatului în funcție de conducere. După eliminarea celor doi, Leoreanu a avut liber la discuții cu PSD, cu care, acum este foarte clar, a dat la pace.
PNL a ajuns în Consilul Județean în postura în care erau ALDE și oamenii lui Amedeo Dulamă, care făceau tot ce li se cerea de către Arsene. Acum au scuze că fac ce le cere Harpa, care este cumva mai frecventabil și care le-a oferit un post de vicepreședinte la județ și alte sinecuri. Paranteză fără legătură cu subiectul, dacă ar fi privit cu atenție viitorul, Harpa poate ar fi trebuit să se orienteze spre o alianță cu AUR. Negocierea a fost generală, liberalii au cedat și acolo unde aveau șanse să impună viceprimari și mai mult ca sigur mulți (și Leoreanu?) se pregătesc de o coabitare cu PSD, dacă nu cumva au în calcul să le îngroașe rândurile peste 4 luni, după alegerile prezidențiale.
Reorganizare sau se caută țapi ispășitori în continuare?
Recent, PNL Neamț a anunțat că are alt Birou Politic Județean, în care au intrat mulți primari, singurul deputat de Neamț și că a fost numit de nicăieri secretar general Rareș Alexandru, încă director la Salubritas. Dacă se va da la pace cu PSD și la Piatra Neamț probabil va rămâne în continuare în aceeași funcție, dacă nu va primi ceva mai mult decât atât, în numele bunei guvernări comune cu PSD. Cert este că balanța pare să se încline acum în partea executivă a partidului spre oameni din Piatra Neamț, romașcanii cedând cumva inițiativa. În definitiv, cineva trebuie să răspundă de un alt previzibil eșec la prezidențiale, doar nimeni nu crede că majoritatea liberalilor și pesediștilor îl vor vota pe renegatul Crin Antonescu în detrimentul lui Călin Georgescu sau a cui va fi lăsat culoarul suveranist. Și cine este mai potrivit să ia bobârnace decât un om considerat ca fiind de-al lui Țapu, care a lucrat în subordinea lui Carabelea și acum lucrează cu pesedistul Niță?
Valentin BĂLĂNESCU
