Ne apropiem de sfârşitul campionatului, unul interesant prin încrâncenare, prin spectacol, de ce nu, prin suspans. Deşi puţin ciudat, sistemul a oferit spectacol. În urmă cu câteva momente am văzut echipa etapei a VII-a, etapă cu mult fotbal. Dar şi cu lacrimile lui Rădoi, care ca fotbalist a fost unul foarte viguros şi aspru (să ne amintim vestiarul de la Bistriţa!). Şi dacă Rădoi a plâns în direct, Şumudică a devenit antrenorul etapei. Sâc! Detractorilor, bineînţeles. Dar citirea componenţei ne pune gânduri. De ce? Fiindcă din 11 jucători doar unul este român, respectiv Octavian Popescu, ce a revenit într-un mod spectaculos şi sperăm benefic în continuare pentru fotbalul românesc tot mai pustiu de talente.
Cine sunt ceilalţi? Korenica de la CFR Cluj, kosovar. Zsolt Zsori, de la UTA, născut în România, reprezintă Ungaria. La mijloc avem doi italieni, Murgia de la Sibiu şi Cisotti de la FCSB. Parcă suntem în interbelic, când veneau italieni să câştige o pâine mai bună în România. Şi un ivorian, Keita, de la CFR.
În apărare, Poulolo din Martinica, tot de la UTA, Braun, un german de la Rapid, cu rădăcini ghaneze. Bolgado, unul dintre puţinii brazilieni rămaşi la noi, de la CFR. Apoi Goncalves, un portughez de la Sibiu. Iar portarul este un austriac, Krell, ce a fost şi pe la Ceahlău. Un austriac îndrăgostit de România. Dar ne întrebăm precum cuplul Gil Ioniţă/Adrian Păunescu, retoric: „Oare unde au fost românii?”. Căci campionatul este românesc şi principalul rezervor pentru echipa nanţională. Şi o întrebare se impune: sunt aşa de buni stranierii sau sunt slabi ai noştri?
Daniel Dieaconu
