Pe vremea când Becali candida la prezidenţiale şi avea propriul partid se identifica la nivel simbolic politico-istoric cu Mihai Viteazul, domnul unificator, folosind imagini din filmul regizat de Sergiu Nicolaescu şi cu protagonistul interpretat de Amza Pellea. Spunea că se consideră un adevărat voievod şi că seamănă cu Mihai Viteazul „datorită curajului, patriotismului, luptei şi spritului creştinesc”. Interesantă a fost şi parafrazarea vestitului domnitor: „Asta-i pohta ce-am pohtit: campionatul, cupa şi Europa League”. Şi a fost cât pe ce într-un an uefantastic 2006. Şi în acest an, FCSB a mers pe trei fronturi, cu succes în toate trei (mai mult decât merituos în Europa League), dar triumfând doar în campionat, o miză importantă în contextul punctelor acumultate care îi uşurează traseul spre grupele Champions League. Un vis care nu este utopic, cu câteva implanturi, cu revenirea lui Darius Olaru sau Lixandru, cu deja revenitul Tavi Popescu. Şi nota bene, trupa lui Becali este în cea mai mare parte a sa românească şi propune mulţi jucători pentru loturile naţionale. Are printre titulari un sud-african de naţională, un muntenegrean de naţională şi un Italian, care a ridicat problema unei naturalizări, deşi are peste 30 de ani. Iar Bîrligea, Tănase, Şut, de ce nu Creţu sau Chiricheş, Miculescu, Târnovanu, Mihai Popescu sunt variante pentru naţionala mare şi Octavian Popescu, Toma, Musi, Pantea, Stoian, Cercel, Gheorghiţă sunt în vizorul naţionalei mici.
Cupa a câştigat-o CFR Cluj, o echipă bună, cravaşată de un antrenor cu pedigree, dar care are mulţi străini în lot şi mulţi şi în prima echipă. Astfel, cea trimisă în teren în finala Cupei cu Sibiul, avea doi români sadea, Louis Munteanu şi Hindrich, dar şi naturalizatul Camora (cu jocuri la naţionala României). Care sunt ceilalţi? Bolgado, Sinyan, Emerlahu, Kamara, Korenica, Nkololo, Djokovici, Graovac: brazilieni, kosovari, croaţi, africani, după bugetul unei echipe româneşti. Căci e greu să ne mai gândim la un Alvaro Pereira, Sougou, Lacina Traore, Dubarbier. Pe bancă Ciprian Deac, la sfârşit de carieră, Păun, un artist, dar deja peste 30 de ani, Abeid, Simao şi moldoveanul Postolachi. Desigur şi Fică sau Ilie, aflaţi în atenţia lui Daniel Pancu pentru naţionala mică. Făcând o comparaţie între cele două echipe laureate trebuie să evidenţiem aportul echipei bucureştene pentru naţionalele României, cel al echipei clujene fiind aproape inexistent. Poate Hindrich la tineret, cu Ilie sau Munteanu, la una dintre cele două naţionale. Şi ne aşteaptă un campionat european de tineret, la care vor fi selecţionaţi şi jucători din ligi inferioare din România sau de afară. Şi vin, de asemenea, două meciuri grele pentru naţionala mare. Cam de a fi sau a nu fi. Şi atunci vom reveni la spusele, cam tăioase, ale lui Rădoi?! Cei chemaţi din afară nu au avut prestaţii deosebite la echipele de club, chiar dureroasă fiind situaţia lui Man, care trebuia să fie în primele rânduri. Dar poate va străluci la naţională, chiar dacă nu o face la Parma. Hai România! (D. DIEACONU)
