Un artist ca Ronaldinho, spectaculos pe terenul de fotbal, a avut o viaţă pe măsură, imprevizibilă, cu suişuri şi coborâşuri fantastice. S-a născut în Porto Alegre, într-o zonă prost famată, cu o rată ridicată a criminalităţii, într-o familie modestă şi a urcat treptele celebrităţii până la cea de cel mai bun fotbalist al lumii (2005), ca apoi să cadă vertiginos de pe soclu. Dar locul său în istoria fotbalului este unul deosebit, în ciuda faptului că ar fi putut să ofere sportului-rege mult mai mult.
Ronaldo de Assis Moreira s-a născut la 21 martie 1980, în Porto Alegre, unde tatăl său, João, jucase fotbal, dar la naşterea fiului său mai mic era sudor pe un șantier naval. Mama sa era vânzătoare de produse cosmetice. Avea un frate mai mare, Roberto, care a fost şi el jucător profesionist la Gremio.
Tatăl său l-a învățat să joace, să fie creativ și să se bucure de fotbal, să joace la început desculţ şi astfel să simtă mingea. A jucat pe terenuri fără iarbă şi, de asemenea, a jucat futsal. Şi într-adevăr, a simţit mingea. Tatăl său a murit când micul Ronaldo avea 8 ani, iar Roberto a fost îngerul său păzitor. La vârsta de 13 ani, într-un meci a înscris nu mai puțin de 23 de goluri. În 1997, a fost chemat la echipa de tineret a Braziliei şi la „Under 17” a câștigat Campionatul Mondial din Egipt, fiind numit cel mai bun jucător al turneului. A debutat la seniori în 1998, iar în anul următor a fost selectat la echipa națională a Braziliei pentru a juca în Cupa Confederațiilor din Mexic. Brazilia a fost învinsă în finală, dar Ronaldinho a fost cel mai bun jucător al turneului. Îl doreau mai multe echipe europene şi, în ciuda faptului că Gremio nu dorea să-l vândă, a ales să plece la PSG, se pare ca o răzbunare pentru faptul că fratele său a fost îndepărtat de la echipa braziliană când s-a accidentat. Fraţii s-au reîntâlnit în Franţa, Roberto jucând la Montpellier. La Paris Saint Germain a fost influenţat de Jay Jay Okocha, un dribelur fantastic, care l-a luat sub aripa sa ocrotitoare. Aşa cum va face mai târziu Ronaldinho cu tânărul Messi. Luis Fernandez, antrenorul echipei, se plângea că Ronaldinho era prea preocupat de viața nocturnă pariziană, iar vacanțele sale în Brazilia se prelungeau mereu. Dar, în 2002, participa la Campionatul Mondial şi marca două goluri, inclusiv pe cel al victoriei în sferturile de finală asupra Angliei şi se-ntorcea victorios.
A mai stat un an la Paris şi apoi a plecat la Barcelona. Președintele Barcelonei îl voia pe David Beckham, dar acesta a ales Realul, unde ar fi vrut şi Ronaldinho. Dar madrilenii l-au refuzat pentru că era prea… urât. Le-a răspuns că este un dinţos frumos şi plin de carismă. Şi le-a arătat ce greşeală au făcut într-un „classico”, când a fost aplaudat de întregul Santiago Bernabeu la scenă deschisă pentru două goluri magnifice.
Ronaldinho a câștigat titlul în La Liga în sezonul 2005-2006 și a primit trofeul „FIFA World Player of the Year” doi ani la rând. A câștigat „Balonul de Aur” în sezonul 2005 şi a fost ales pentru al treilea an la rând în echipa UEFA a anului în 2006. La FC Barcelona a jucat 5 ani, timp în care a bifat 207 partide, 94 de goluri și 71 de assist-uri.
La Campionatul Mondial de Fotbal din 2006, ca parte a mult mediatizatului „careu de ași” alături de Adriano, Ronaldo și Kaká, Ronaldinho a jucat toate cele cinci meciuri, dar Brazilia s-a oprit în sferturi.
În 2008, a plecat la AC Milan pentru 24 de milioane de euro, dar experiența din Serie A a însemnat declinul pentru starul brazilian. S-a întors în Brazilia în 2011, la Flamengo. Un an mai târziu, a trecut la Atletico Mineiro, cu care a câștigat Copa Libertadores. După această aventură, pentru un sezon (2014-2015), Ronaldinho a evoluat la Queretaro în Mexico. În 2015, a ajuns la Fluminense, unde a jucat șapte meciuri în campionat. În 2018 și-a anunțat retragerea.
Ronaldinho a fost (şi este) o personalitate carismatică, care a jucat fotbal cu zâmbetul pe buze, aducând multă bucurie spectatorilor. Și după retragere, continuă să impresioneze milioane de fani din întreaga lume golurile şi driblingurile sale fiind printre cele mai urmărite: artă şi spectacol. (D. DIEACONU)
