Pe 7 august 2025, la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa. Evenimentul a avut loc în ziua de sărbătoare a Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, hramul bisericii mari a așezământului monahal.
Ziua de 7 august a reprezentat ultima etapă a unui proces început în vara anului 2024, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea celor doi mari duhovnici ai Moldovei, stabilind ca dată de prăznuire 2 decembrie. Pe 4 februarie 2025, proclamarea generală a canonizării, alături de alți 14 sfinți români, a avut loc la București, în contextul aniversării a 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.

Potrivit estimărilor autorităților, aproximativ 20.000 de persoane au luat parte la eveniment. Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de 24 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sub conducerea liturgică a Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Din sobor au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului; Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, împreună cu alți ierarhi prezenți la eveniment.

Referindu-se la Sfântul Cleopa, mitropolitul l-a numit „pedagog desăvârșit” și „catehet desăvârșit”, amintind că acesta obișnuia să primească oamenii în fața chiliei sale, pe băncuțe așezate în două șiruri, unde le vorbea multe ore: „Se așezau oamenii pe ele și le vorbea ore întregi și plecau acasă luminați. Învățau foarte, foarte multe lucruri bune. Cărțile scrise după învățăturile părintelui Cleopa există și le puteți citi. Cred că importante sunt două învățături. Una: în viața aceasta călătorim printre două ziduri care ar trebui să fie frica de Dumnezeu și amintirea față de moarte. Dacă la ele ne gândim, suntem mult, mult mai buni. Și apoi, un principiu de viață, se referea dânsul la cele trei direcții în care ar trebui să avem atenție: către Dumnezeu, către semenul nostru și către noi înșine.”

În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire mesajului transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, intitulat Doi stâlpi de lumină între munți și cer, Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria: „Cei doi sfinți, Paisie și Cleopa, au trăit în duh de nevoință, cu post, priveghere și multă rugăciune. Au fost oameni duhovnicești, legați de aceeași râvnă pentru viața sfântă, mărturisitori ai dreptei credințe în vremuri de prigoană și propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos prin cuvânt și faptă”.

La final, părintele arhimandrit Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria, a mulțumit tuturor celor care au contribuit la organizarea sărbătorii și a subliniat importanța acesteia: „Se cuvine să mulțumim mai întâi lui Dumnezeu pentru această zi istorică și minunată în același timp, pentru Mănăstirea Sihăstria, pentru monahismul românesc, pentru Biserica Ortodoxă Română, pentru Biserica în general. Acești sfinți au revigorat duhovnicește mai întâi mănăstirea noastră, apoi chiar monahismul românesc și au întărit credința poporului drept credincios. Noi, obștea Mănăstirii Sihăstria, suntem recunoscători acestor sfinți, pentru că au format generații de călugări și au lăsat o tradiție de trăire monahală transmisă din vremuri de demult și continuată până în prezent”.

În 1937 a fost tuns în monahism, iar în 1942, după retragerea din motive de sănătate a starețului Ioanichie Moroi, a devenit conducătorul obștii. În 1947, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire, iar părintele Cleopa a fost hirotesit arhimandrit. În 1949, Patriarhul Justinian Marina l-a numit stareț al Mănăstirii Slatina, însă persecuțiile din perioada comunistă l-au obligat de mai multe ori să se retragă în pădure, pentru a evita închiderea.
În 1964, după aproape zece ani de viață pustnicească, s-a întors la Mănăstirea Sihăstria, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Era căutat necontenit de pelerini pentru sfat, spovedanie și predică. A trecut la Domnul pe 2 decembrie 1998, după șapte decenii de viață monahală.

După scurte perioade de slujire ca egumen la Cozancea și la Slatina, în 1948 s-a stabilit la Mănăstirea Sihăstria. Aici, blândețea și smerenia sa l-au făcut duhovnic al comunității monahale și al pelerinilor care veneau din toate colțurile țării. În perioada comunistă, când numeroase mănăstiri au fost închise, părintele Paisie a rămas statornic în credință, povățuind monahi și mireni și oferindu-le îndrumare duhovnicească. Era cunoscut pentru cuvântul său simplu, dar plin de înțelepciune, care aducea pace și întărire sufletească celor care îl ascultau.
Între 1972 și 1985 s-a nevoit la Schitul Sihla, aproape de peștera Sfintei Teodora, căutând liniștea deplină a rugăciunii, revenind apoi la Sihăstria. În ultimii ani de viață, încercat de boală, a primit suferința cu răbdare și nădejde, continuând să fie un sprijin duhovnicesc pentru cei care îl căutau. A trecut la Domnul pe 18 octombrie 1990, la vârsta de 93 de ani.
Sandu MUNTEANU





