Elena Didilă se află la primul mandat de consilier local din partea SOS și s-a remarcat în ultimii ani prin participarea la diverse acțiuni civice la nivel local și regional. Activă în mediul online, aceasta a adus frecvent în atenția opiniei publice probleme cu care se confruntă comunitatea din Târgu-Neamț și zonele învecinate. În ultimele luni, ea s-a poziționat critic față de actuala conducere a primăriei, invocând disfuncționalități la nivel administrativ, economic și social, precum și o comunicare deficitară între primarul Vasile Apopei și Consiliul Local.

– Ce ar trebui să știe cititorii noștri despre tine, și nu știu?

La nivel de studii am făcut trei ani de Economie și Administrarea Afacerilor, apoi patru ani de Drept, cu licență. Însă nu studiile caracterizează un om ci experiența obținută de-a lungul vieții. Ce ar trebui sa rețină cititorii este că, la fel ca în cazul multora, viața m-a obligat de multe ori să mă reinventez. Astfel de la mediul privat unde lucram în domeniul energiei alternative, am ajuns să colaborez cu  diverse publicații de știri ca redactor. Știți, nevoia te învață, dar în același timp îți dă o perspectivă extrem de clară asupra realităților și nedreptăților din jur. Am rămas mereu cu picioarele pe pământ. Nu mi-am construit cariera pe funcții primite, ci pe muncă și asumare. De aici vine și intrarea mea în politică.

– Ce te-a determinat să intri în politică?

Am intrat în politică atunci când mi-am dat seama că, oricât de mult m-aș implica civic, există un zid la care te lovești dacă nu ești în structurile care decid. M-au împins oamenii, poveștile lor, nedreptățile văzute zilnic și disprețul cu care sunt tratați cetățenii unui oraș mic. M-am săturat să văd cum deciziile se iau în spatele ușilor închise și cum orașul rămâne tot mai în urmă. Nu a fost o alegere de confort, ci una făcută din revoltă și din dorința de a rupe cercul acesta vicios în care ne-au ținut ani întregi. Nu e nimic confortabil să faci politică, ba din contra, dacă stai prost cu nervii NU recomand…  E greu să găsesti forța să te abții când vezi atâta nedreptate.

– Cum caracterizezi activitatea consilierilor locali din Târgu-Neamț, după un an de mandat?

Consiliul Local  ar putea fi motorul orașului. Aveam pentru prima dată oameni tineri, noi, care nu vin din vechile combinații. Era un moment istoric pentru Târgu Neamț. Ce am observat eu? Obediență. Liniște. Ridicat mâna și atât. Cu mici excepții. Prea mulți preferă confortul, prea puțini au curajul să întrebe, să conteste, să se lupte pentru cetățeni. Acolo unde trebuia să fie dezbatere e tăcere. Acolo unde trebuia să fie muncă e dezinteres și uneori graba de scurtat ședintele și de plecat acasă.

– Există consilieri cu activitate legislativă, care să vină cu propuneri sau idei?

Puțin spre deloc. La Târgu Neamț, inițiativa consilierilor este inexistentă. Proiectele vin gata ambalate din altă parte. Consilierii nu propun, nu construiesc, nu mișcă lucrurile. Și asta e rușinos pentru un oraș care are nevoie disperată de oameni cu idei. Eu am depus prin aprilie vreo 5 inițiative de proiecte de hotărâre. Nici în ziua de azi aceste proiecte nu au fost băgate în seamă. La fel și colegii de la USR. Au depus și ei tot vreo 5 inițiative de proiecte și la fel ca ale mele, probabil au rămas prin sertare, în cel mai fericit scenariu, dacă nu cumva au ajuns la coșul de gunoi. De la restul consilierilor ZERO proiecte pentru oraș.

– Există consilieri care au inițiat proiecte, care apoi au fost puse și în practică?

Nu. Și o spun apăsat. La Târgu Neamț,  toate proiectele vin de la primar. Aparatul din primărie lucrează doar pentru primar, deși ar trebui să servească și Consiliul Local. Asta spune mult despre un climat administrativ în care orice inițiativă care nu vine din partea primarului e privită cu… IGNOR!

– Ești mulțumită de relația dintre primar și Consiliul Local?

Nu. Este dezechilibrată. Primarul ar fi trebuit să fie partenerul consilierilor. În schimb, a ales poziția de superioritate. Dacă e să fim sinceri până la capăt, Târgu Neamț are acum cel mai slab primar din ultimii ani. Mandatul acesta ar fi putut fi șansa lui să demonstreze că face față, că are viziune, că poate duce orașul într-o direcție modernă. Dar nu s-a întâmplat asta. În loc să folosească energia unui Consiliu Local tânăr, proaspăt, pentru prima oară cu oameni noi care chiar își doresc să pună umărul și să schimbe ceva, a preferat să-i avertizeze, să-i intimideze și să se poziționeze deasupra tuturor. Am văzut un primar preocupat mai mult să iasă în față, să se afișeze, să pară „omul providențial”, decât să facă treabă. Prea plin de el și prea puțin preocupat de ceea ce trebuie făcut pentru oraș. În loc să fie un partener pentru consilieri, a încercat constant să eclipseze, să controleze, să oprească orice inițiativă care nu venea de la el. A ratat exact ocazia pe care nu mulți primari o au: o echipă de consilieri dornici să muncească și să pună orașul pe direcție bună. Și a ratat-o pentru că prioritatea lui este imaginea, nu dezvoltarea.

– Spune-mi o realizare a primarului Vasile Apopei?

Probabil și-a mărit numărul de vizualizări pe pagina personală de Facebook în urma filmărilor cu sensul giratoriu de la Humulești. Iar la nivel politic au mai scăzut procentele partidului PSD în Târgu-Neamț.

– Care sunt, în opinia consilierului Elena Didilă, problemele majore ale orașului și care ar fi soluțiile pentru rezolvarea lor?

Pentru a enumera toate problemele din Târgu Neamț cred că ar trebui să mai adăugați două pagini suplimentare publicației dumneavoastră. Mă rezum la primele 3 cele mai grave:

* Prima este lipsa locurilor de muncă. Aici e tragedia adevărată.

De aici pleacă tot: sărăcia, dependența, migrația, familiile destrămate, tinerii care nu văd niciun viitor în Târgu Neamț. Într-un oraș fără industrie, fără investitori, fără infrastructură modernă, oamenii sunt condamnați să trăiască din salarii mici, joburi nesigure sau din plecarea în străinătate. Este cel mai crud lucru pe care îl poate trăi o comunitate: să își vadă oamenii nevoiți să plece ca să trăiască. Mi-am pus mari speranțe în Autostrada A8, tronsonul Târgu Neamț-Iași-Ungheni. Era șansa noastră istorică. Autostrada nu înseamnă doar asfalt – înseamnă investitori, fabrici, parcuri industriale, locuri de muncă și un oraș care devine atractiv pentru mediul privat. Dacă A8 ar fi trecut prin Târgu Neamț, am fi avut un magnet uriaș pentru economie. Ar fi schimbat tot ecosistemul zonei: transport, logistică, dezvoltare turistică, industrie ușoară, IMM-uri. Era vagonul în care trebuia să urcăm. Dar ce avem astăzi? Proiectul este în aer. Promisiuni multe, rezultate puține. Hârtii, studii, poze – și atât.

* A doua este alimentarea cu apă nu mai vorbim de disconfort, ci de umilință. Soluții ar fi, control tehnic real asupra Apa Serv și audit independent pentru costuri și pierderi. Cei care se fac vinovați de eșecul companiei sa plăteasca și să fie îndepărtați din zona de administrare. Infrastructură rutieră este la pămant. Străzi peticite, trotuare inexistente, intersecții periculoase, lipsa de parcări. Soluția este un plan multianual de modernizare a străzilor, cartier cu cartier. Reparații capitale, nu cârpeli ieftine. Proiecte pe fonduri europene pentru rute alternative și trafic fluidizat.

* A treia problemă, cu efecte asupra statutului de stațiune turistică de nivel național, cerșetoria. Fenomenul este grav: minori prinși la cersit, cerșetorie organizată în intersecţii, copii sau bătrâni folosiţi de reţele. Avem  Codul  Penal care reglementează clar acest fenomen și totuși nimeni nu pune in aplicare Legea. Ce trebuie făcut?  Depistarea rapidă a minorilor care cerşesc sau sunt forţaţi să ceară, implicarea Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului şi a Poliţiei Locale. Aplicarea măsurilor legale: dacă minorul este folosit pentru cerşetorie, să se declanșeze procedura legala, ridicare din sânul familiei și plasat sub tutelă. Identificarea reţelelor sau persoanelor care profită de pe urma fenomenului şi aplicarea răspunderii penale.

A consemnat Ciprian-Traian STURZU