…despre pontajul artiștilor, angajați cu carte de muncă, mi-am amintit brusc de Horațiu Mălăele, care semnala publicului său că este, conform înscrisurilor în vigoare, drept prestator de servicii culturale în folosul comunității. Adică face parte din marea familie de prestatori de servicii, o matrice fundamentală din care se desprind, funcție de specificul… serviciilor, categorii profesionale respectate și respectabile. Precizăm că celelalte servicii nu au aceleași rădăcini, dar cresc în același ghiveci, nu ne băgăm. Revenind la filon, măsura semnării condicii la locul de muncă a celor ce ne bucură simțurile și ne mângâie spiritul este o mizerie, iar cel ce a inițiat-o, idiot în formă continuă. În paranteză, nu toți artiștii sunt rupți din Soare, dar pot evolua dacă li se oferă condiții. În fine. Când este vorba de artiști suntem în contact direct cu creativitatea. Ce înseamnă asta? S-o luăm metodic.
În primul rând trebuie arsă etapa acumulării. Orice artist tocește niște coate prin biblioteci, uită de prânz prin vreun atelier sau studio sau prăjește niște neuroni în vizionări, explorări, achiziții. Și când te apuci de așa ceva, nu vii ca ministrul cu șofer și nici nu pleci la fel ca el după orele de program. Nu. Stai și tragi de tine, pentru că ai nevoie. Te prinde noaptea, dimineața, a doua zi. Fără această etapă n-ai cum să creezi, îți lipsește elementul de comparație, nu ai cum să fii original. Actorii au nevoie să vadă modele interpretative, recenzii, critici ca să-și moduleze și modeleze evoluțiile. Ei nu dau la rindea, nu crapă scânduri și nici nu scot „șuruburiule“, domnule ministru. Pentru cei ce-și respectă blazonul, această etapă devine continuă și nu se întrerupe niciodată. Căutați interviuri cu Radu Beligan și-mi veți da dreptate.
Tot în procesul creativ este inclusă și prelucrarea achizițiilor. Sedimentarea lor. Rafinarea. Pentru că nu tot ce pui în sertarele memoriei din cap este folositor și este nevoie de ordine. Artistul își propune o temă, o idee și se apucă de treabă, cu metode cunoscute, inventate sau adaptate, după caz sau nevoi. Fără a cronometra cât durează. Sunt instrumentiști care studiază și 8-9 ore pe zi, actori care repetă fără pauză cât e ziua de lungă. Nu există o contabilizare a procesului. Cel mai adesea, când simte că nu mai poate, artistul ia o pauză, se odihnește, se îmbată sau face ce-i place. Face ce simte.
Momentul suprem al procesului creativ este sclipirea. Scânteia de geniu sau marea idee ce poate răsări oricând, domnule ministru. Sunt cazuri în care idei geniale au răsărit urcând în tramvai, stând pe closet, făcând murături sau stând de vorbă. Sunt artiști ce pot fi impresionați de vremea de afară, de starea momentului. Ori așa ceva nu se petrece între 8 și 16 sau între semnăturile de intrare/ieșire dintr-o condică prăfuită. Așa ceva poți să impui personalului suport, care nu-i musai creativ și are haz în bunul mers al instituției. Poate ar fi trebuit să fi făcut un calcul înaintea unei astfel de măsuri, absolut cretine, o comparație cu alte schelete din dulapul socio-economic gestionat de executivul Bolojan, sub forma unor instituții inepte și inutile sau supraîncărcări de organigrame. Nu mai pomenesc de litigii, unde actualul ministru pare cam picat din stratosferă, de crapă CCR-ul de râs și procurorii de obezitate, sub aripa angelică a doamnei cântată recent de corifeii Recorder (săru`mâna!).
Măcar din stimă pentru marile nume ale scenei și ecranului ar trebui dat credit celor ce creează. Nu sunt toți genii, dar nici nu suntem în vreo revoluție culturală de inspirație chineză, la care vrem, nu vrem, trebuie să aderăm, că altfel e bai mare. Dacă actuala echipă de la cultură gândește astfel, avem o problemă. Ori are o misie să stârpească o felie din spiritualitatea autohtonă și atunci ar trebui să facem uz de unelte gospodărești bio și cu impact contondent, ori sunt efectiv nepricepuți (să nu spunem proști, că-i patologie), după modelul de tristă amintire al electronistului de la agricultură sau al actualului inginer de la apărare. Este sfidător, inutil și gratuit să ceri cuiva să poarte salopetă când ai pantaloni rupți în partea sudică și ciorapi afectați de ulcer. Dar să fim încrezători. Miniștri meteorici sunt la fel de anonimi și n-au cum să crească la umbra unor mari nume, iubite în exces de cei ce simt sau înțeleg corect. E clar, domnule ministru?
GD PATRAUCEAN
