Cel mai important moment al Sărbătorilor Pascale este noaptea de Înviere, când toți credincioșii, din fiecare comunitate, se adună la biserică pentru a participa la cea mai frumoasă liturghie de peste an și pentru a primi Lumina Sfântă de la Ierusalim. Se spune că în primele minute de la aprindere, flacăra nu arde pe nimeni.
Considerat cel mai de preț dar, lumina este și simbolul renașterii, al biruinței vieții în fața morții. Darul luminii este transmis, de la creștin la creștin, ca un fel de legătură spirituală, sacră, care aduce în casa fiecăruia miracolul iubirii aproapelui. Lumânarea de Înviere are, potrivit tradiției creștine, puteri tămăduitoare și pentru suflet și pentru trup. Pe drumul către casă, creștinii păzesc lumina, să nu se stingă, iar, din momentul în care au trecut pragul locuinței, acesta rostește: „Hristos a Înviat!” și cei ai casei îi răspund „Adevărat a Înviat!”.
Această formulă de salut este păstrată, potrivit obiceiului, pe parcursul următoarelor 50 de zile, până la sărbătoarea Înălțării, care în acest an cade pe 14 mai.
Cât timp se păstrează lumânarea de la Înviere
De-a lungul timpului, semnificația luminii de Înviere a căpătat noi și noi valențe. În funcție de regiunea în care locuiesc, credincioșii au dezvoltat mai multe obiceiuri și practici, mai mult sau mai puțin superstițioase legate de această lumânare.
Însă, nu ar trebui stinsă de pragul casei sau de grindă, nici nu ar trebui afumate cu ea persoanele bolnave sau vitele din gospodării și, în niciun caz nici aruncată. Preoții spun că lumânarea din Noaptea de Înviere ar trebui să fie arsă câte un pic în toată Săptămâna Luminată.
Tradiții și obiceiuri legate de Lumina Învierii
Lumina Sfântă odată intrată în gospodăria creștinului este considerată un adevărat miracol, cu rolul de a te lumina spiritual, de a-ți deschide mintea și sufletul către ceruri, către spiritualitate, bunătate, energii pozitive și de a alunga toate energiile negative din locuință.
Din străbuni, în regiunea Moldovei se spune că lumânarea de la Înviere poate fi aprinsă atunci când apar necazuri în familie, cu sensul iluminării mentale pentru a găsi soluția cea mai bună pentru a trece peste momentele de impas. Când un membru al familiei este bolnav sau în cazul unor dezastre naturale, lumânarea se aprinde fiind în fața unei icoane.
Simbolistic, această lumânare reprezintă lespedea care se aprinde la mormânt și reprezintă lumina care coboară de la Dumnezeu şi aduce iertare, împăcare şi răscumpărare.
Săptămâna Luminată
Începe în Duminica Paștelui și se încheie cu Duminica Tomii, fiind o perioadă în care cerurile sunt considerate deschise, iar „Lumina” Învierii domină viața credincioșilor. Este o celebrare a Învierii lui Hristos, prima din cele 50 de zile de bucurie care se încheie la Rusalii.
Slujbele din Săptămâna Luminată se țin cu Ușile Împărătești larg deschise, pentru ca privirea spre altar să nu mai fie împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează ușa deschisă de la mormântul Mântuitorului dar și ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morții Mântuitorului.
În Săptămâna Luminată este interzis complet postul pentru toți ortodocșii, credincioșii care astfel se întremează după cele opt săptămâni de post anterior Sfintelor Paști. De asemenea, în Săptămâna luminată și până la sărbătoarea Înălțării Domnului nu se îngenunchează.
Vinerea din Săptămâna luminată este Vinerea Izvorului Tămăduirii, când se face pomenire despre una dintre minunile Maicii Domnului. În unele locuri, în această zi, se face sfințirea apei mici, în biserici sau la fântâni și izvoare, iar în unele părți, preoții fac și „botezarea” generală a caselor credincioșilor, cu apă sfințită.
Se spune că acum Raiul este deschis pentru toți, iar slujbele sunt diferite de cele de peste an, fiind mai festive.
Angela Croitoru
