…că trăim vremuri complicate și că universul veghează, pentru că trebuie s-o recunoaștem pe șleau, suntem cu poponețul în bătaia vântului, care bate preponderent din nord-est. Istoricește vorbind, inamicul universal al zilelor noastre este cam de multișor cu un dinte împotriva Bucureștiului, ce s-a ascuțit după Summit-ul din 2008. Ce se întâmplă azi, nu-i foarte clar. Referitor la incidentul de la Galați, sunt câteva semne de întrebare destul de evidente. La prima vedere, dimensiunea impactului. Din experiențele relatate de media vecine, efectele unei astfel de drone, plină ochi cu explozibil, erau devastatoare, cu victime și pagube semnificative. La Galați se pare că a fost una cu încărcătură mai sfioasă, ori vreun Ivan a uitat s-o încarce, ori a pus cât avea, ori a pus un pic pe fund să vedem ce iese. Asta de la urmă conduce la o brumă de intenție, în contextul hărțuirii de limită, pentru a se testa capacitatea de reacție a celor de dincolo. Vrem sau nu, aceasta poate fi demonstrată de o analiză aplicată, ale cărei rezultate nu fac obiectul unei comunicări publice. Noi știm că o dronă a lovit un bloc cu 10 etaje din Galați, că a făcut o gaură-n tavan și sunt două victime în afara oricărui pericol, nițel pârjolite la maxim grad doi pe suprafețe reduse. Restul sunt speculații. De unde vine, câți ani are cel ce-o ghidase și altele sunt din alt film.
Alta. Cu toată înzestrarea NATO, obiectul zburător a parcurs o distanță bunicică fără a înregistra vreun bobârnac specific, cei în drept să o facă acuzând prezența obiectului deasupra zonelor locuite, ce a făcut imposibilă deschiderea focului. Știm că au fost ridicate două F16 din ultra-trâmbițata flotă ce ar trebui să ne apere, ca să intercepteze ceva ce zboară la o altitudine mult mai redusă. Fie vorba între noi, zgomotul unui F16 la ceva metri deasupra blocurilor spărgea cam multe geamuri, pe care nu cred că MApN le plătea ca noi, deci poate fi o invocare serioasă. Dar a fost și un elicopter ridicat. Era pentru stropit? Plus de asta, traiectoria obiectului a fost monitorizată de pe teritoriul vecin, se vedea că vine spre noi, în mod normal trebuia pulverizat la câțiva metri după ce a intrat în spațiul aerian. Nu mă mira dacă zburătoarea aia se proptea în vreun gard din Făurei sau mai rău, motivul ar fi fost similar. Jur.

Dacă ar fi să ținem isonul politicii de Dâmbovița am rosti, nu fără năduf, că „atât s-a putut“ și am desface o sticlă de spumant rece cu niscaiva tartine din înzestrarea garnizoanei. Numai că, nimic din ce se plimbă prin spațiul public nu are menirea de a ne liniști. Nici matematica președintelui, nici expertiza doamnei Țoiu și nici competențele digitale ale domnului Miruță (inclusiv în Counter Strike) nu pot fi reunite într-un aliniament serios cu valoare de scut în calea provocărilor răsăritene. Pesemne mizăm pe securitatea asigurată de sculele celor din NATO sau pe prezența trupelor în câteva locuri de pe la noi. Până una alta, dacă ateriza vreo trăsnaie rusească pe scăfârlia vreunui contemporan cu buletin de România, tot el ar fi fost de vină, că a ignorat mesajul RoAlert care l-ar fi făcut atent: Fraiere, vine drona. Treci la demisol! Sau ceva similar, rostit mai politicos.
GD PATRAUCEAN




