Am primit la redacție scrisoarea unui părinte mulțumit de modul în care a fost tratat copilul său în Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț și cum a decurs relația cu personalul secțiilor unde a interacționat cu personalul. Pentru că asemenea reacții reale, nu fabricate sau provocate, sunt rare, o publicăm tocmai pentru a demonstra că se poate și așa. (Mesagerul de Neamț).
Sunt momente în viață în care omul înțelege mai limpede cât de prețioasă este sănătatea, cât de fragilă este liniștea unei familii și cât de mult contează prezența unor oameni care știu să fie profesioniști, dar și calzi, atenți și răbdători.
Un astfel de moment l-am trăit în aceste zile, fiind internat în Spitalul Județean de Urgență Neamț, alături de copilul meu în vârstă de 9 ani, care a trecut printr-o intervenție chirurgicală minoră, des întâlnită la copiii de vârsta lui, care își petrec timpul liber utilizând bicicleta și mingea.
Chiar dacă, din punct de vedere medical, intervenția nu a fost una complicată, după prea puțina mea știință, pentru un părinte orice intrare a copilului într-un bloc operator este însoțită de emoție, grijă și rugăciune. În acele clipe, contează enorm felul în care ești primit, ascultat, îndrumat și încurajat. Iar ceea ce am întâlnit în cadrul serviciului medical nemțean merită spus public: profesionalism, promptitudine, ordine, empatie și o grijă reală față de pacient.
De la primul contact cu personalul medical, am simțit că nu suntem tratați ca simple nume trecute într-o fișă, ci ca oameni aflați într-o situație delicată. Medicii, iar aici mă refer la cei cu care am interacționat, din cadrul secțiilor UPU, Pediatrie și Chirurgie Infantilă au explicat cu răbdare pașii necesari, au vorbit limpede, fără grabă, oferind încredere atât copilului, cât și părintelui. În spatele actului medical se vedeau experiența, responsabilitatea și o vocație asumată cu seriozitate.
Asistentele, infirmierele, brancardierii, personalul administrativ și toți cei care susțin buna funcționare a spitalului au contribuit, fiecare în felul său, la această experiență. Uneori, un cuvânt spus cu blândețe, un zâmbet, o indicație clară sau o simplă întrebare — „Cum se simte copilul?” — pot liniști mai mult decât ne imaginăm. Într-un spital, omenia nu este un detaliu secundar, ci parte din vindecare.
Am văzut oameni care muncesc într-un ritm solicitant, cu multe responsabilități și cu o presiune permanentă asupra lor. Am întâlnit oameni care nu dorm, care dezinfectează regulat, care te servesc cu mâncare gustoasă și care îți zâmbesc mereu, astfel încât disponibilitatea, atenția și respectul față de pacient sunt mereu prezente. Pentru un copil, mediul spitalicesc poate părea rece sau înspăimântător, însă atunci când personalul medical știe să-i vorbească pe înțelesul lui, să-i alunge teama și să-i ofere siguranță, spitalul devine un loc al îngrijirii, nu doar al tratamentului.
De aceea, simt nevoia, ca cetățean și părinte să adresez un cuvânt sincer de mulțumire întregului serviciu medical nemțean. Mulțumesc medicilor care își pun cunoașterea și experiența în slujba vieții. Mulțumesc asistentelor și infirmierelor care, zi și noapte, veghează lângă pacienți. Mulțumesc tuturor celor care, văzuți sau mai puțin văzuți, fac posibil ca actul medical să se desfășoare cu demnitate și responsabilitate.
Într-o vreme în care suntem adesea tentați să vorbim mai ales despre lipsuri, nemulțumiri și neajunsuri, cred că este important să știm, să vedem și binele. Iar binele trebuie spus mereu. În Spitalul Județean Neamț am întâlnit oameni care își fac datoria cu seriozitate și cu suflet, iar pentru aceasta, ca părinte, le sunt profund recunoscător.
Sănătatea copilului este una dintre cele mai mari binecuvântări pentru o familie. Iar atunci când, într-un moment de încercare, întâlnești oameni care te ajută cu pricepere și bunătate, simți că nu ești singur. Acesta este, poate, cel mai important lucru pe care îl poate oferi un sistem medical: nu doar tratament, ci încredere; nu doar intervenție, ci grijă; nu doar competență, ci mai ales omenie.
Mihai Capșa Togan
