Anul acesta, mai mult ca niciodată, înțeleg ce se întîmpla de Crăciun. Și aici, la Roma, ca pretutindeni în lume, văd pe străzi lumea care aleargă în goana ei de a cumpăra cadouri, de a împodobi casa cu tot felul de lucruri frumoase pentru această zi. La toate ferestrele s-au aprins lumini, la fiecare ușă atîrnă un semn, care amintește că este Sărbătoare.
Nu știu de ce ne consumăm atît de mult timp și atît de multă energie pentru aceste nimicuri. Cred că o exista vreo explicație. Nimic nu te poate face mai fericit decît să reușești să trăiești în liniște și pace această sărbătoare uimitoare: Nașterea pruncului Iisus. Ne creăm singuri această atmosferă de calm, deși afară sărăcia ne bate la fereste, deși politicienii împart lumea în mii și mii de bucăți, ca și cum națiunile ar fi niște felii de carne aruncate la cîinele din curte. Nu știu unde și în ce stadiu va ajunge omenirea, dar văd cum oamenii au nevoie de Crăciun. De sufletul acestei sărbători. Ce poate fi mai frumos decît familia și membrii ei, așa cum sînt, un popor și o națiune în interiorul unei țări, oamenii pe acest pămînt, protejați de acolo de sus, de un Dumnezeu mult prea însîngerat de răutățile și ocările noastre, ale pămîntenilor.
Veți spune, poate, că de Crăciun nu se rostesc asemenea cuvinte, că trebuie să fim cu toții buni, să vorbim cald, să ne luminăm chipurile, să ne îmbrăcăm altfel, dar cum, oare, să facem acest lucru, dacă noi am uitat ce înseamnă să trăiești frumos, să nu urăști, să nu înjuri, să nu te înfurii din nimic!
Aici, departe de țară, sînt mulți români care petrec Crăciunul altfel, pentru că au învățat să pună preț nu numai pe sarmale, vin și cozonac, petreceri și mult dans. O să rămîneți uimiți cum în casele de români, de Crăciun, predomină liniștea unui colind cîntat de Hrușcă, mirosul de portocală și cafea, foșnetul hîrtiei de cadouri, pe care copiii o rup din graba de a descoperi darul mult așteptat.
Am înțeles că nu avem nevoie de prea multe și prea mult pentru a fi fericiți, ci de mult suflet, de simplitate și răbdare. De Crăciun, e cu mult mai nimerit să reușești să pregătești o masă, la care să aduni familia ta, să pui mîna pe telefon să spui o vorba bună și celor singuri, să mergi pe străzi cu o cană de vin cald și pentru cei care dorm acolo, să aștepți rugăciunea preotului și să cînți împreună cu el troparul Nașterii Domnului, dovedind că ai dragoste în inima ta.
Trăim zi de zi tumultul vieții noastre, alergăm și muncim; altfel, nu izbutim să mîncăm, să ne îmbrăcăm, să existăm. Și, cu toate acestea, bine ar fi să ne oprim din cînd în cînd, din toată această tevatură a vieții, să facem să fie Crăciun de mai multe ori pe an. Poate așa am înțelege cît de trecători sîntem pe această lume și cît de importante sînt momentele de liniște, în care ne gîndim și la alții, să înțelegem că, fără această alergătură, am deveni înțelepți.
Crăciun Fericit, dragi prieteni!
Manuela Soneț
Roma, decembrie 2011
