În județul Neamț, mai multe obiective geografice, geologice, speologice și botanice sunt declarate monumente ale naturii sau arii protejate de interes național. Între ele se află și stejarul secular din comuna Tupilați, dar acesta este pe cale să dispară în viitorul apropiat, un interval exact de timp neputând fi estimat. Cert este că, de ceva vreme, s-a uscat, la acest lucru contribuind factori climatici și vârsta, dar și cel mai mare dușman al „Mamei Natură”, omul, aici referindu-ne la localnici care au dat dovadă de ignoranță. Aceeași soartă o are și conacul Catargi, un edificiu impunător în alte vremuri (este declarat monument istoric, dar exact asta nu mai e acum, fiind o ruină imposibil de restaurat), care era străjuit tocmai de stejarul din localitatea menționată. Și, din păcate, aceste două exemple de monumente ale naturii sau istorice care se pierd iremediabil nu sunt singulare prin Neamț, altele suferind tot din pricina ignoranței.

Despre starea în care se află monumentul naturii de la Tupilați a relatat, zilele trecute, Ronică Leonte, bibliotecarul comunei. Conform unei postări de pe contul de socializare, legenda spune că stejarul secular, bătrân de aproape 600 de ani, a fost plantat pe timpul lui Ștefan cel Mare, de către oștenii care făceau popas între Cetatea Romanului și Cetatea Neamț, după ce treceau apa Moldovei pe podul din localitatea unde-i situat Hanul Ancuței.

„A fost un adevărat simbol al localităţii, Academia Română declarând stejarul monument al naturii. Lângă stejar se află Conacul Catargi. În prezent, stejarul se află în faza de declin, începută în urmă cu mai bine de 45 de ani. Crengile au fost rupte în timpul unor furtuni sau ierni grele, ori au fost tăiate de locuitori. Încă de când Conacul Catargi funcționa în trecut ca sediu CAP, circulatia vehiculelor grele în apropiere și depozitarea unor materiale au accentuat foarte probabil declinul său”.

Acestea sunt cele notate de bibliotecarul cu studii în Științe Socio-Umane la Universitatea București, acesta mai consemnând că starea de vegetaţie a copacului nu mai poate fi considerată satisfăcătoare. Stejarul de lângă conac avea odată o plăcuță, care arăta că este monument al naturii și că datează din anii 1500, dar în urmă cu aproximativ 40 de ani s-a uscat, iar plăcuța a dispărut.

Stejarul, declarat monument al naturii în 1939

Într-o corespondență purtată între autorități, documente care încă mai există și pe care Ronică Leonte le-a prezentat în câteva fotografii, se fac precizări despre demersurile făcute pentru ca arborele secular să primească titulatura menționată. Unele acte poartă semnătura președintelui Comisiunii Monumentelor Naturii, Alexandru Borza (21 mai 1887, Alba Iulia – 3 septembrie 1971, Cluj, preot greco-catolic, profesor universitar de renume în botanică, fondatorul geobotanicii din țară și membru al Academiei Române).

„La adresa dumneavoastră Nr. 674 din 15 Aprilie 1939, avem onoarea a vă aduce la cunoștință următoarele: Comisiunea Monumentelor Naturii, răspunzând frumoasei intenții a Dumneavoastră, a hotărât să declare monument al maturii stejarul bătrân din Comuna Tupilați jud. Roman, situat lângă curtea bisericii Sf. Voievozi. Se vor lua măsuri conform legii pentru protecția Monumentelor Naturii, în vederea ocrotirii acestui arbore. Comisiunea Monumentelor Naturii vă aduce mulțumiri pentru atenția dată la timp acestui arbore, care a trăit împreună cu Domnitorii noștri ani de glorie”.

Într-un alt act se consemnează că, lângă curtea bisericii se găsește vechea casă boierească a familiei Catargi iar în fața acesteia este un stejar de aproape 2 metri în diametru, care există de pe timpul lui Ștefan cel Mare. Semnatarul este de părere ca acest stejar, cel mai frumos ce l-a văzut vreodată, să fie declarat monument istoric, făcându-se cunoscut acest lucru proprietarilor, primăriei din localitate și prefecturii județului, pentru a se împiedica tăierea lui.

Un conac iremediabil distrus

Conacul de la Tupilați dăinuie de peste 200 de ani, fiind construit pe locul unuia mai vechi de către familia logofătului Ştefan Catargiu, caimacam al Moldovei, în 1842. Suprafaţa imobilului era uriașă, 10.400 de metri pătraţi, având lângă tot felul de dependinţe, locuinţe pentru îngrijitori, grajduri, beciuri şi hambare, toate fiind înconjurate, după modelul fortificaţiilor marilor reşedinţe feudale, de un zid din piatră nefasonată.

Era impozant, lucru precizat într-un Raport al Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Situri Istorice și naturale: „Construit în secolul al XVIII-lea şi modificat în 1842, este cel mai bun exemplu de curte boierească din Moldova, datorită supravieţuirii componentelor arhitecturale în picioare, poarta, zidurile, împrejmuirea fortificată cu turnurile cilindrice de la colţuri, anexele şi impunătoarea casă boierească. Folosit ca sediu CAP în perioada comunistă, conacul este astăzi abandonat în stare de ruină, fiind un exemplar excepţional de arhitectură istorică pe cale să dispară“.

Asta era prin 2009, de atunci starea lui degradându-se continuu. După decembrie 1989, imobilul şi anexele care mai rămăseseră au trecut în administrarea Primăriei Tupilaţi, dar costurile de conservare erau mult peste ceea ce însemna bugetul administrației. Apoi, urmaşii ultimului proprietar al conacului, generalul Radu Strâmbeanu, au făcut demersuri pentru retrocedare, procese au fost câștigate, iar terenul pe care era construcția a fost vândut. Până atunci, din conac s-a furat tot ce se putea, inclusiv uşi şi ferestre, iar scara interioară care ducea la etaj s-a prăbuşit. La fel și o parte din acoperiş, pereţi şi plafoane. Iar acum ruina-i atotstăpânitoare. În lista Monumentelor Istorice din Neamț, obiectivele ce presupun zona conacului sunt clasificate începând cu numărul 466, prima fiind Biserica Sfinții Voievozi, care are codul LMI (Lista Monumentelor Istorice) NT‐II‐m‐B‐10722, (NT provine de la județ, II este Grupa de monumente – arhitectură, m – Tipul obiectivelor – monument, B – Categoria de valoare – valoare locală/regională), iar 10722 este Numărul/codul de identificare din Lista Monumentelor Istorice din România. Urmează, la pozițiile 467, 468 și 469, Ansamblul Curte Boierească, Casa Catargi și Zidul de Incintă.

Un alt stejar secular are o „soartă” mai bună

În județul Neamț, mai multe obiective geografice, geologice, speologice și botanice sunt declarate monumente ale naturii sau arii protejate de interes național. Între ele și stejarul din satul Borniș, comuna Dragomirești, care ar avea circa 200 de ani, dar localnicii sunt de părere că-i mult mai „bătrân”, din vremea voievodului Ștefan cel Mare, fiind o mărtuire a unor codri seculari din alte timpuri. Copacul este situat chiar în sat, la marginea unui drum comunal, are o înălțime de aproximativ 25 de metri, diametrul trunchiului este de circa 1,5 metri, iar coroana depășește 15 metri. În imediata apropiere a arborelui a fost amenajată o bancă din lemn, fiind și niște bănci pentru ca trecătorii să-și tragă sufletul la umbră în timpul verilor toride. Este și un indicator metalic, pe el fiind scris că amenajarea pomenită a fost realizată grație unui ajutor financiar din Olanda: „Stejarul Secular Borniș. Amenajare finanțată de Ministerul Afacerilor Externe al Olandei prin programul MATRA în cadrul proiectului de parteneriat cu CETM Albamont – Alba Iulia. Parteneri Asociația Ecoforest Neamț, Primăria comunei Dragomirești, Asociația Stejarul Secular Dragomirești. Cetățeni, protejați-mă!”. Dintre alte monumente ale naturii din județ, enumerăm Piatra Teiului (la coada Lacului Izvorul Muntelui), Cheile Bicazului , Cheile Șugăului – Munticelu, Avenul Mare (formațiune speologică din Ceahlău, Peștera Toșorog (zona Bicaz-Chei), Peștera Munticelu, Stânca Șerbești (comuna Ștefan cel Mare). Mai sunt în această categorie Cascada Duruitoarea, Rezervația botanică Polița cu Crini din Ceahlău, Rezervația științifică Ocolașul Mare, Codrii de Aramă și Pădurea de Argint de la Agapia, Rezervația de Zimbri și Faună Carpatină Dragoș Vodă, iar de dată recentă Lacul Cuejdel, cel mai mare lac de baraj natural din România.