După 43 de ani petrecuți la catedră, modelând generații întregi de elevi din Târgu-Neamț și din comunele învecinate, profesorul de istorie Vălu Năstăselu traversează, la 73 de ani, cea mai dificilă încercare a vieții sale. În luna octombrie, la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași, i-a fost amputat piciorul drept, iar ulterior, pe fondul diabetului, a dezvoltat o infecție la celălalt membru inferior. După o internare la spitalul din Târgu-Neamț, dascălul a fost transferat la Centrul de Îngrijire și Convalescență „Maria” din Petricani, unde trebuie să rămână până la vindecarea completă.
În urma unei postări pe contul său personal de Facebook, reporterul de la Mesagerul de Neamț l-a vizitat la centrul din Petricani, cu acordul său. Deși vizibil afectat fizic de intervenția chirurgicală, profesorul a fost găsit cu același spirit, păstrându-și intacte simțul umorului, autoironia și stilul pamfletar care l-au consacrat, fără nicio urmă de resemnare sau victimizare în fața destinului.
Situația sa financiară îl pune însă într-o postură delicată: din pensia de 4.000 de lei, după achitarea a două rate la C.A.R., îi rămân lunar doar 2.000 de lei – o sumă mult prea mică pentru a acoperi costurile de cazare, masă și tratament din centrul privat. Dosarul pentru pensia de handicap a fost depus încă din octombrie la Primăria Târgu-Neamț și urmează traseul birocratic spre DGASPC, însă sprijinul financiar de la stat ar putea ajunge abia în primăvara anului viitor, când speră să se poată întoarce în locuința sa socială din blocurile de la Blebea.
Până atunci, la îndemnul apropiaților și al foștilor elevi, a acceptat cu discreție să își facă public un cont în care cei care vor și pot să îl ajute o pot face.
„Sunt de zece zile aici, după ce mi-a fost amputat piciorul. Și mai am și o infecție la piciorul rămas, pe fondul diabetului pe care îl am. Continui aici tratamentul pe care l-am făcut la spitalele din Iași și Târgu-Neamț. Dar, ca să stau aici până scap de infecție, trebuie să am și bani suficienți. Speranța mea este la pensia de handicap, pe care sper să o primesc în câteva luni, chiar dacă eu am depus la Primăria Târgu-Neamț, în octombrie, toate actele necesare, urmând ca acestea să fie trimise mai departe la DGASPC. Și acum aștept să vină decizia prin care să primesc pensia de handicap. Dar știți cum e la noi în România: trebuie să aștepți.
Eu am o pensie de 4.000 de lei net, dar mai rămân doar cu jumătate din ea. Am două rate la C.A.R. și îmi mai rămân lunar aproximativ 2.000 de lei. Acești bani îmi sunt insuficienți pentru tratamente și celelalte costuri de aici. Mă bucur, totuși, că am scăpat de spital. Aici este foarte bine. Sunt foarte bine îngrijit. M-au vizitat și m-au sunat foști elevi. Chiar m-am bucurat. Am foști elevi care acum lucrează în străinătate și care m-au sunat să-mi ceară numărul de cont, pentru a mă ajuta financiar.
Este o situație neplăcută în care mă aflu și, vă spun sincer, nu-mi place să fiu în această postură. După ce mă voi vindeca și voi primi și pensia de handicap, cel mai probabil în primăvara anului viitor, mă voi întoarce în locuința mea socială din blocurile de la Blebea.
„N-am trăit chiar degeaba până acum, totuși. Am format niște copii care, acum, adulți fiind și realizați în viață, nu m-au uitat și mă sună, mă vizitează, fiind dispuși să mă ajute”, ne-a declarat Vălu Năstăselu, fost profesor la Crăcăoani, Oglinzi, Brusturi, Stânca, în școlile din Târgu-Neamț și, în ultimii ani înainte de pensionare, la Colegiul Național „Ștefan cel Mare”.
Mirela Lungu, administratorul centrului: „Am avut ocazia să îl cunosc pe domnul profesor Năstăselu Valu într-un context diferit de cel în care comunitatea din Târgu Neamț l-a cunoscut de-a lungul anilor.
Este un om cu o carieră, un om corect, respectat, cu o personalitate puternică și cu un trecut în care sportul și educația au avut un loc important. Am fost impresionată să constat cât de mulți dintre foștii săi elevi îl caută, îl întreabă de sănătate și păstrează vie legătura cu dumnealui. Acest lucru spune mai mult decât orice diplomă sau funcție: spune că a însemnat ceva în viețile oamenilor.
Astăzi, în urma unei încercări grele, domnul profesor are nevoie de îngrijire, sprijin și, mai ales, de solidaritatea celor din jur. La Centrul de Îngrijire și Convalescență „Maria” încercăm să îi oferim nu doar îngrijirea de care are nevoie, ci și respectul, atenția și demnitatea pe care orice om le merită”.
Cei care doresc să îi întindă o mână de ajutor profesorului Vălu Năstăselu în această perioadă critică o pot face folosind datele de mai jos:
Cont Revolut: RO60REVO0000128746163426
Titular: Vălu Năstăselu
Telefon: 0742 422 207
Îi dorim multă sănătate și putere domnului profesor!
C.T.Sturzu




