Cu o inflație care mușcă zilnic din buzunare și un buget național pus la perfuzii cu împrumuturi scumpe, România și-a descoperit, brusc, marea vocație reformatoare. Din laboratoarele de diversiuni ale „monstruoasei coaliții” PSDan-AUR, sub privirea binevoitoare a noului „tătuc” de la Cotroceni, a ieșit la lumină marota perfectă pentru adormit vigilența publică: reorganizarea administrativ-teritorială. Este fumigena ideală menită să acopere duhoarea scumpirilor la energie, a pensiilor înghețate și a incompetenței guvernamentale.
Cine a fost desemnat să taie nodul gordian al administrației românești? Nimeni altul decât un produs de seră al vechii școli băcăuane, șlefuit la umbra „marelui” Dumitru Sechelariu la trustul de presă al acestuia și crescut în pepiniera selectă a lui Hrebenciuc, Iacubov și Vântu. Dragoș Benea, acest ucenic-vrăjitor al politicii locale, obișnuit să tragă sforile din umbră și să-și execute politic propriii pioni când ies din cuvânt, a fost uns de cuplul Nicușor-Grindeanu un fel de arhitect-șef al noii Românii. Alături de o mână de pesediști din eșalonul trei, trimiși la înaintare ca să pară că se muncește, Benea a primit microfonul să ne explice viziunea lui despre reformă.
Să nu ne amăgim: România chiar are nevoie de o restructurare administrativă ca de aer, fiind singura cale reală de a opri hemoragia banului public. Dar să arunci pe piață o asemenea temă fără un singur studiu de impact, desenată parcă pe genunchi între două cafele, nu este reformă, ci o gargară monumentală.
La nivel de comune, asistența a asistat la o veritabilă licitație a absurdului. Pragul de comasare a sărit ca mingea de ping-pong: ba 1.500 de locuitori, ba 2.000, ba 3.000, ba 5.000. Nicio analiză de infrastructură, niciun calcul economic, doar un heirupism de birt sătesc care trădează o crasă lipsă de seriozitate.
Iar la nivel de județe, spectacolul a degenerat într-un talmeș-balmeș de toată frumusețea. Benea și-a tras spuza pe turtă și a propus harta după Curțile de Apel – pură coincidență, la Bacău există una care înghite Neamțul și Vasluiul. Imediat s-a declanșat războiul baronilor. Altul a cerut împărțirea după Mitropolii, altul după Agențiile de Dezvoltare, fiecare după cum îi cade mai bine feuda. S-a văzut clar cât de „temeinic” s-a dezbătut proiectul în partid: liderii din teritoriu au aflat de la televizor că urmează să fie desființați.
Când haosul amenința să devină penibil, a descins salvator însuși Sorin Grindeanu, aruncând o petardă de zile mari: cică doi președinți de consilii județene, pesediști de-ai lui, ar fi bătut palma la o cafea pentru o comasare voluntară. Un exemplu luminos de spirit civic!
Igen, tökéletes! (în traducere, Bine, perfect ) – își freacă deja mâinile liderii UDMR în fața unui asemenea cadou nesperat. Dacă tot se face comasare la liber, pe bază de bună înțelegere la cafenea, Harghita și Covasna pot fuziona mâine, voluntar și democratic, sub un nume nou și sonor și dorit: Ținutul Secuiesc.
Cum ar zice românul: na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Curat reformă administrativă marca PSD, sadea pro-occidentală, pe placul Cotroceniului și, cu puțin noroc, avizată și de partenerii de mucava de la AUR, atât timp cât robinetul cu sinecuri curge în continuare.
Valentin BĂLĂNESCU



