* Indiscreţii la vedere
Centrul oraşului, într-o urbe ridicată la rangul de staţiune turistică de importanţă naţională, s-ar cuveni să ofere oarece atracţii concrete şi constante. Inclusiv sîmbăta după-amiaza, cînd e de presupus că unii optimişti ar nimeri „perla” de sub telegondolă.
Dacă urci pe Republicii sau vii dinspre viitorul pietonal, dai repede cu ochii de o copertină slinoasă pe care scrie Meson Mediteraneo „Casa Miguel”. Ce să fie, ce să fie? E relicva de restaurant-cofetărie cu nume de zeiţă. Fără nunţi, botezuri sau pomeniri, aşezămîntul pe veci asociat cu Valerică Frăţilă, „baltezul” de Malta de la Casa de Sănătate, e gol. Ceea ce înseamnă că nu are cine se enerva cînd descoperă sinistra budă de pe terasă. De pe colţ, vizavi de turcizatul Teatru al Tineretului, ţi se deschide perspectiva asupra fostei bare comerciale. Orizont i se spunea. Cu peste 40 de ani în urmă, pentru proiectarea ei, s-a cîştigat un premiu naţional de arhitectură şi urbanism. Intervenţiile succesive de după 1989, consacrate prin mascarada de modernizare implementată după 2007, au produs un monstru. Chiar pe colţ, din gloria apusă a brandului Alb şi Negru s-au născut două spaţii. Pe unul scrie J’adore, iar în vitrină e ceva cu Nichi. Sîmbăta-i deschis pînă la ora 16, duminica pînă la 14. Alături, promoţie la pantofi. Probabil, pantofi turistici. Ehe, cînd Dinasty şi Agnes Toma erau pe val, mai cumpăra turistul o cravată, o eşarfă… Mai încolo puţin, alt magazin. E Nadia şi Julia, by Lucica Mătase, cum ar veni. E trecut de ora patru, e închis. În interior, decor fain. Vitrina, după vremuri, expune tricotaje portocalii. Se scămoşează şi astea după trei-patru purtări, ca alea mov? Turiştii de sîmbăta n-au cum să afle.
Alte „atracţii” ar fi ceva baruri cu intrare incertă, musai avînd GSP şi DIGI pentru meciuri. Oare intră cineva la Sport Cafe The Arrena, aşa, de-o curiozitate? Emoţionantă cu desăvîrşire e bucata din restaurantul lacto-vegetarian de odinioară care se cheamă Restaurant Cozla. E gol, dar are toaletă curată. Cealaltă bucată e magazin. Cum crîşma a devenit emblemă neoficială a turismului pietrean, una cu profil italian nu putea lipsi din centru. Venus Parc scrie deasupra, adică fiecare cu zeiţa altuia… Îşi promovează grătarul cu cărbuni, nu şi salata de ton. Galeria comercială e consolidată de un magazin cu haine pentru copii, unul Clujana şi altul cu perdele. Probabil că studiile de specialitate, plătite din bani publici, au relevat că dorinţa turistului român e să cumpere perdele de la Piatra Neamţ. Avem şi o dovadă a crizei, un fost sediu de bancă, acum de închiriat. Centrul after-school şi Metro Service nu-s pentru turişti. Poate au trecere centrul de păcănele (Fenix Slot Machines) şi automatele pentru biluţe.
Pînă să scapi de formidabilul periplu, înainte de Altex, te pufneşte rîsul în faţa farmaciei tuturor românilor, Catena, care are un program exact ca pentru toţi românii: 10-13. Turist fiind, oricum nu poţi rîvni nici la un Algocalmin, doar nu vii cu reţeta după tine. În fine, rămîne să ne lămurească vreun optimist despre valoarea turistică a Bibliotecii tinerilor, deschisă de pedelişti pentru a fi ţinută închisă.
E gata, n-a durut prea tare, însă ştiu sigur pe unde n-am să plimb vreun musafir nici să fiu plătit, la ceas de după amiază, sîmbăta. Cu părculeţul din centru le trimit eu poze.
Viorel COSMA
2 comentarii
Da, mare adevar. Si aici de vina este doar arhitectul orasului care a fost de acord cu asa ceva. Ce frumos era centrul in vremurile trecute !!! Acum cu atata inox si termopane si-a pierdut farmecul.
Interesant articolul. O singura precizare: Venus nu e zeita grecilor, ci a romanilor. Zeita grecilor era Afrodita. Asa, pentru corectitudine … mitologica.