Implicarea directă a lui Gabriel Muraru în scandalul Microsoft, în calitate de intermediar între banii de la beneficiarul contractelor Microsoft și off-shore-ul lui Decebal Drăghiș, unde trebuia să se colecteze partea cuvenită lui Gheorghe Ștefan, ar trebui să-i facă pe toți cei care îi cunosc activitatea să-i reconsidere talentele. Scandalul Microsoft pare să-l așeze exact acolo unde îi este locul – un intermediar pe bani mulți, școlit de cunoscutul avocat Doru Boștină, pentru care a prestat mai mult decât pentru Gheorghe Ștefan și ale cărui jocuri probabil le-a făcut. Relația profesională, de intermediari în diverse afaceri (pe o parte dintre aceste intermedieri procurorii le numesc șpăgi), s-a dus mai departe, statuând și relațiile de putere dintre cei doi: avocatul Boștină i-a devenit naș și în relația de zi cu zi, cununându-l pe Gabriel Muraru în cea de-a doua căsătorie. Ambii au fost foarte cooperanți cu procurorii. În cazul lui Doru Boștină, cooperarea se întinde asupra a foarte multe cazuri cu implicații majore în economia românească și există toate premisele ca în niciunul dintre ele să nu lipsească și Muraru.
Din această cauză credem că tot ce s-a scris până acum despre Gabriel Muraru trebuie reconsiderat în funcție de ultimele evenimente. Mai există și un alt motiv care îndeamnă la asta: o declarație a cuiva care mărturisea că numirea lui Muraru ca director la Societatea Națională a Sării ”Salrom” SA nu s-a făcut pe mâna lui Gheorghe Ștefan – care, însă, a fost de acord cu ea – pionii care s-au implicat în această promovare fiind Doru Boștină și… Viorel Hrebenciuc!
Iar de aici înainte lucrurile devin și mai interesante, având în vedere unde este acum deputatul PSD de Bacău și calitatea pe care a avut-o acesta în dosarul retrocedărilor, cea de factor de influență și intermediar.
Evident că nu se poate începe această reconsiderare, fără a pleca de la rechizitoriul din dosarul Microsoft, unde apar nume și situații interesante pentru oamenii din Neamț. Miezul este cuprins în următoarea frază din rechizitoriu: ”Declarația martorului Drăghiș Decebal Silviu din cuprinsul căruia rezultă că a acceptat ca tranzacțiile cu firma Barringwood Investment Ltd. să se realizeze prin firma DD Land Oil Corporate Ltd la solicitarea lui Muraru Gabriel, un apropiat al lui Gheorghe Ștefan, fost consilier al acestuia la Primăria Piatra Neamț”.
The Studio SRL și un scandal uitat
Din tot circuitul parcurs de cele aproape 4 milioane de euro care au intrat în contul firmei lui Decebal Drăghiș, DD Land Oil Corporate Ltd, din Cipru, o parte din bani a ajuns la societatea The Studio SRL, din Piatra Neamț. Aceasta are, pe hârtie, doi acționari: pe Marius Gruia Novac și Gabriel Muraru, intermediarul de succes. În rechizitoriul procurorilor DNA se vorbește despre 2 plăți de la DD Land Oil Corporate către The Studio: prima în 5 februarie 2010, în valoare de 86.131,39 euro, cu titlul de participare la capital, și a doua de 40.885 euro, reprezentând 50% din companie. Ceea ce ar însemna că 50% din companie, partea lui Marius Gruia Novac, a fost cumpărată de altcineva, în principiu de cel care a făcut plata. Apropiații localului Casablanca știu același lucru, că Novac nu mai este acționar și că și-ar fi primit banii pe acțiuni, ceea ce i-a permis să dezvolte alte afaceri.
Aceasta este situația acum. Dar nu trebuie să uităm că The Studio a fost o favorizată a autorităților din Neamț. Ea a obținut foarte repede un spațiu la subsolul Teatrului Tineretului, un contract extrem de avantajos, a câștigat bani frumoși din afacere și, când s-a pus problema părăsirii spațiului din motive de contract european de reabilitare a TT, a primit o despăgubire substanțială și achitată dubios de confidențial. În octombrie 2012, Mesagerul de Neamț rememora, într-o anchetă semnată Viorel Cosma, ce s-a întâmplat în jurul acestei locații.
«Izvorul de bani din subsolul TT
Scandalul a apărut odată cu despăgubirea consistentă solicitată de Marius Novac și SC The Studio SRL ca urmare a rezilierii contractului de închiriere. Astăzi, este de notorietate că rezilierea a fost determinată de predarea teatrului liber de obligații pentru derularea proiectului destinat reabilitării Curții Domnești, precum și a câtorva obiective importante din zonă.
După ce multă vreme se așternuse liniștea peste poveste, în vara acestui an s-a aflat cum peste 100.000 de euro din banii publici ai județului au plecat – discret, foarte discret – spre conturile firmei The Studio doar pe semnătura fostului vicepreședinte Mircea Pintilie. Ca referință a despăgubirii se oferă un proces-verbal semnat de membrii comisiei speciale desemnată prin hotărâre a Consiliului Județean Neamț, respectiv Andrei Ignat, Dan Morar și Cristian Livescu. Prin documentul încheiat pe 30.09.2011, cei trei anunță: “Urmare a adresei nr. 11461/26.09.2011, prin care s-a predat comisiei documentele pentru completarea dosarului The Studio și în urma studierii acestora, comisia a ajuns la concluzia că despăgubirile datorate firmei The Studio SRL, de către Teatrul Tineretului (părțile semnatare ale contractului de închiriere 896/13.12.2006) sunt în valoare de 101.600 euro, la cursul zilei, sumă care reprezintă costurile efective de amanajare a spațiului în care a funcționat firma The Studio reieșită din documentele prezentate”.
Anterior, după cum reiese dintr-o serie de acte recent capturate, se încercase promovarea unei sume de 1.381.700 lei, ca ”VDNCI”, adică ”valoare de despăgubire pentru nerealizare contract de închiriere”. Dovadă stă Raportul de estimare prezentat în martie 2011 de SC EVAL CONSULTING SRL.
Aparent, sursa explicațiilor pentru despăgubire ar trebui căutată în hotărârea de Consiliu județean nr. 139 din 20.08.2010, prin care s-a revocat acordul privind închirierea spațiului. E tentant, e chiar ofertant, cum se zice astăzi. Utilitatea publică e o temă generoasă, iar a te contra cu firma de avocatură Boștină și Asociații (reprezentantul legal al The Studio – n.a.) nu se întâmplă în fiecare zi. De fapt, lucrurile sunt mai simple și se leagă fix de începuturile afacerii.
Pe 30 noiembrie 2006 se votează, sub președinția lui Vlad Marcoci, HCJ nr. 151, ”privind emiterea acordului pentru închirierea prin licitație publică a unui spațiu din domeniul public al județului Neamț”. E vorba de amenajarea unui ARTCLUB într-un spațiu de 260 mp. Totul se mișcă incredibil de repede, încât pe 13 decembrie se semnează contractul de închiriere, cu o durată de 10 ani, invocat fiind procesul verbal de adjudecare din 4 decembrie 2006, probabil data licitației despre care nu am găsit vreo urmă certă. Noroc că am găsit contractul, cam târziu, dar mai bine decât deloc. Primul element care sare în ochi este valoarea chiriei: doar 6 euro/ mp!!!. Emoția se risipește un articol mai la vale, de unde aflăm că-i vorba despre chiria lunară. Chiar și așa, nu e nevoie de prezentarea chiriilor practicate în piață. Orice om cu mintea acasă nu va ezita să tragă propriile concluzii. Reținem operativitatea și chiria.
Tot contractul de închiriere, pe lângă evidenta acuzație de favorizare a chiriașului, pune și bazele unor posibile acuzații de premeditare a despăgubirilor ”generoase” și dificil de combătut. Cheia stă în art. 13, din capitolul IX – Forța majoră. Scrie acolo, negru pe alb, în felul următor: ”Exceptând cazurile în care nu au prevăzut în mod expres altfel, nici una din părțile prezentului contract nu va fi răspunzătoare pentru neexecutarea la termen și/sau în mod corespunzător, total sau parțial, a oricăreia dintre obligațiile care îi incumbă în baza prezentului contract, dacă neexecutarea obligației respective a fost cauzată de un eveniment imprevizibil la data încheierii contractului (…). Nu sunt considerate evenimente de forță majoră: (…) restricțiile/ limitările impuse de autoritățile de stat sau de către alte instituții(…)”. Prin urmare, e limpede ca lumina zilei: proiectul cu finanțare europeană era perfect previzibil, iar restricțiile nu reprezintă forță majoră. Dacă nu a fost premeditare, în adevăratul sens al cuvântului, ceva-ceva tot a fost și cineva trebuie să răspundă. Măcar la întrebări.
Nimeni nu spune că The Studio nu era îndreptățită la o compensație justă pentru rezilierea contractului. Numai că, după cum se vede treaba, toată povestea – de la licitație, la plata despăgubirii ”pe barba” lui Mircea Pintilie – e încă o dovadă despre răspândirea ”băieților deștepți”. Sunt atât de siguri pe ei încât nici nu s-au gândit că, într-o zi, cândva, cineva va întreba a cui e semnătura (facsimil 5) din dreptul Teatrului Tineretului pe contractul de închiriere? Să aducem aminte și cine era secretar de județ, cu certe răspunderi teoretice în privința legalității actelor? Dar șef de direcție juridică la CJ? Dar președinte de județ? Cu siguranță, cititorii nu au uitat. Doar personajele în cauză, ”deștepte” foc de bună-seamă, nutresc speranțe că ne lasă memoria.»
Personaje care au facilitat afacerea ”Cafeneaua”
Dacă nu ne ascundem după degete, trebuie să spunem că Gabriel Muraru a știut să creeze un cerc de relații extins, profitând la maximum de serviciile pe care le-a făcut unor oameni din PSD și apoi lui Gheorghe Ștefan și celor din jurul său. Aranjamentul de mai târziu, cu dualitatea Pruteanu președinte la Consiliul Județean și Ștefan primar și președinte la PDL Neamț, a fost mai apoi rampa de lansare pentru Muraru. Asta nu înseamnă că nu sunt și alte personaje ”răspunzătoare” de modul cum s-au prelins bani în ceea ce noi numim afacerea ”Cafeneaua”.
Vlad Marcoci este primul personaj care trebuie avut în vedere. La vremea aceea, era președinte al Consiliului Județean Neamț din partea Partidului Național Liberal, venit după ce prefectul Toader Mocanu, omul lui Gheorghe Ștefan, l-a demascat pe PSD-istul Dan Vasile Constantin de incompatibil și l-a demis. Trioul Mocanu-Marcoci-Ștefan a funcționat, la vedere, puțin timp, dar a fost suficient pentru ca Marcoci să promoveze hotărârea Consiliului Județean prin care a pus la dispoziția The Studio un spațiu în buricul orașului. Pentru Consiliul Județean, s-a dovedit a fi o afacere foarte proastă, deoarece a ajuns să plătească despăgubiri și nu am auzit până acum ca vreun oficial sau vreun organ de anchetă să se fi deranjat cu vreo cercetare. Dacă, vreodată, se va stabili că respectivul contract a fost păgubos din start, președintele și consilierii județeni ar fi normal să acopere din buzunar sumele plătite ca despăgubiri, precum și sumele, ”compensate” în fel și chip, despre care nu se vorbește decât după multe pahare de vin ale protagoniștilor afacerii respective.
Circumstanțe agravante pentru Vlad Marcoci și consilierii județeni apar de unde nu te aștepți. În APRILIE 2006 și în DECEMBRIE același an, deci înainte de hotărârea Consiliului Județean, a trecut prin DEZBATERE PUBLICĂ, proiectul de reabilitare a zonei. Este foarte greu de crezut că nu s-a discutat și despre Teatrul Tineretului și posibila sa reabilitare. Cu toate acestea, a fost promovată hotărârea care a generat, apoi, despăgubiri tocmai pentru că beneficiarii de la The Studio au fost nevoiți să plece din cauza lucrărilor.
Vasile Pruteanu, președinte al Consiliului Județean Neamț 2008-2012, în timpul căruia a fost promovat proiectul de restaurare a Teatrului Tineretului și care nu a activat clauza de forță majoră în rezilierea contractului. El și consilierii județeni au asistat pasivi la toată afacerea și nu poți să nu te gândești și la interese personale sau de grup. Mai mult decât atât, a stat pasiv 
în fața presiunilor generate de The Studio, care era reprezentată de casa de avocatură a lui Doru Boștină, care, între timp, era bine reprezentată și în alte proiecte la Piatra Neamț, inclusiv în cel privind reabilitarea centrului istoric, în care intra și Teatrul Tineretului. Situația nu a deranjat pe nimeni și aici va intra în scenă un alt personaj cunoscut din Consiliul Județean.
Mircea Pintilie este cel care a semnat, pe ultima sută de metri, ordinul de plată prin care se plăteau despăgubiri de peste 100.000 de euro către societatea The Studio. De ce a făcut-o, de ce împreună cu Pruteanu nu a ales calea unui proces în care Consiliul Județean măcar ar fi putut lupta, este greu de înțeles. Niște consilieri județeni – Andrei Ignat (liberal și apropiat, ca preocupări extraprofesionale, de Vlad Marcoci), Dan Morar (om devotat la tot ce însemnă PDL) și un om care habar n-are de cifre și evaluări, precum criticul de artă Cristian Livescu – au făcut un raport care, cu multă competență, stabilea suma care trebuia virată. Bazându-se pe un alt raport, de evaluare, și mai competent. Acest fapt făcea parte din efortul de acoperire, necesar justificării plății respective în fața eventualilor curioși. Raportul de evaluare a fost făcut de o firmă din Piatra Neamț, unde ca acționari apar niște oameni care au avut legături strânse cu Primăria Piatra Neamț.
Liviu Timuș, directorul TT, nu trebuie nici el uitat în toată această tevatură. Dornic de avea avea un alt loc de întâlnire pentru boemă, acesta a fost un fel de intermediar între firmă și Consiliul Județean, lucru care reiese foarte clar din corespondența vremii. Sunt de-a dreptul amuzante adresele trimise Consiliului Județean, mai ales cele care vin de la The Studio via firma de avocatură a lui Boștină. Dacă nu l-am cunoaște pe directorul teatrului, aproape că am putea considera că se punea o presiune în plus pe Consiliul Județean, care abia aștepta acest lucru.
Gheorghe Ștefan nu poate fi uitat în tot acest țintar. Legăturile sale cu Gabriel Muraru și tot ce însemna acesta – vezi legăturile cu Decebal Drăghiș, vezi lucrările pe care le-a primit firma fratelui său, Bogdan Muraru, și care au generat alte scandaluri chiar printre apropiații primarului de Piatra Neamț – nu lasă nicio îndoială asupra faptului că l-a protejat pe intermediarul din dosarul Microsoft. După închiderea cafenelei Gatsby, interesul lui Ștefan pentru ca Muraru și ai lui să deschidă o altă cafenea a fost mascat sub interesul public de a construi un WC în Parcul Tineretului, din centrul orașului, lângă Teatru. Este de notorietate scandalul iscat la vremea aceea și de această inițiativă. Atunci au fost scoase la înaintare toate armele și s-a ajuns până acolo încât primarul a spus că se va 
construi cafeneaua oricum. A fost și un concurs de proiecte, au fost tot felul de consultanți care arătau că este imperios necesar să ne bem cafeaua doar într-un anumit decor, care nu putea fi amenajat decât de GED Oil Company.
Cine este GED Oil Company? Potrivit datelor oficiale prezentate de Monitorul Oficial, GED Oil Company SRL București este membru fondator al companiei Authentic Travel&Management, alături de Authentic Trustees Ltd Cipru și DD Land Oil Corporated Ltd Cipru.
Cine este Authentic Travel&Management? Societatea care trebuia să administreze firma Perla Invest, a Primăriei Piatra Neamț, evident după ce finanțarea era deja asigurată de autoritățile municipale. Această societate apare, și ea, în rechizitoriul procurorilor din dosarul Microsoft și, prin ea, personaje care fac/ refac legăturile dintre Gabriel Muraru și Decebal Drăghiș.
Cercul se închide în aceleași coordonate, în care Gabriel Muraru reprezintă elementul central pe care se construiesc scenarii pentru direcționarea de bani și bunuri publice.
Valentin BĂLĂNESCU
___________________________________
Citiți în numărul următor despre cum trebuie reconsiderată activitatea lui Gabriel Muraru la Salrom SA și despre legăturile cu gruparea Hrebenciuc – Boștină.
