Ana-Maria Nechifor este un medic pediatru relativ nou în Piatra Neamț. Are 34 de ani și lucrează în slujba copiilor de aproape cinci ani de zile la Spitalul Județean Neamț și la clinica Antares. A copilărit în Iași și a crescut cu ideea de a se face medic. Mama i-a transmis foarte mult această dorință și nu s-a mai văzut făcând altceva. Gimnaziul l-a urmat la un liceu foarte bun din Iași, ”Costache Negruzzi”, profil real, iar apoi, ca liceeană, a continuat acolo, la clasa specială de medicină, de fizică- chimie. Apoi a urmat cursurile la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”. A prins rezidențiatul de Pediatrie cu modul de Neonatologie, de un an jumătate.
„Neonatologia a venit foarte firesc. Mă gândeam că acolo toată lumea e fericită. Se naște un copil și e o mare fericire. Nu știam eu ce înseamnă neonatologia la ora aia. În timp, am aflat că nu totul e minunat. Problemele la puii de om sunt mai mari decât la adulți, deci și necazul este și mult mai mare”, spune Ana-Maria.
S-a căsătorit cu un nemțean, din Tașca, și, într-un timp foarte scurt, a început să-și caute post în Neamț. Inițial, a vrut să profeseze la spitalul din Bicaz, acum aproape 5 ani, dar o profesoară de la maternitatea Cuza-Vodă a recomandat-o aici, în Piatra Neamț. Era rezidentă în anul 5 când a început să facă gărzi la maternitate. Cu timpul, și datorită unei relații profesionale bune cu Suzana Constantinescu, șefa secției de Pediatrie, a început să facă gărzi și pe Pediatrie. „Am așteptat să se scoată post de neonatolog la concurs, dar s-a scos de pediatru. Așa m-am angajat pediatru, cu detașare pe Neonatologie la Spitalul Județean”.
„Eu sufăr mult pe lângă copilașii mei”
„La Neonatologie vin probleme de unde nu te aștepți. Peste 50% sunt surprize. Că n-au mers la medic în perioada sarcinii poate fi o cauză, dar uneori se poate întâmpla și la sarcini urmărite de medic. Sunt multe probleme care nu se pot detecta din burtică. Nimeni nu poate da o garanție că totul va fi bine. Și atunci supărarea este și mai mare și nu ești deloc pregătit pentru ele. În prima fază, mama caută un vinovat. Primul ești tu, ca medic neonatolog, care îi spui că puiul de om nu e bine”, povestește dr. Nechifor. Dar și Pediatria are partea ei frumoasă: „Când îl vezi că zâmbește după ce e bolnăvior, te-a cucerit. Oricum, te consumă foarte mult când sunt bolnavi. Eu sufăr mult pe lângă copilașii mei. Încerc să nu arăt stresul și toate fricile mele, pentru că mă gândesc la toate complicațiile care pot apărea. De asta și spun că eu nu aș fi putut să fiu pe boli cronice. Am copii cu probleme, la care evoluția nu e rapidă, bolile nu trec. Mă supăr pentru ei. Am câțiva pentru care mă doare sufletul și mă bucur ori de câte ori văd o schimbare în bine”.
O mămică îngrijorată are nevoie pe loc de sfatul medicului
Pediatrul Ana-Maria Nechifor povestește cum, uneori, cazurile din spital o urmăresc și acasă: „La culcare, în momentul de relaxare, copilul care-și pune amprenta pe ziua respectivă… nu-l uit nici noaptea. Tot mă gândesc dacă mai pot face ceva. În stresul de atunci, poate nu-mi dau seama de totul și seara reiau firul, să văd dacă mai e ceva ce n-am făcut”. Noaptea își închide telefonul dacă nu e de gardă, dar, în general, atunci când sună o mămică preocupată, face tot posibilul să o liniștească. „Nu merge pe sistemul de programare «pe săptămâna viitoare». Mă sună mama că acuma are bube sau acum are febră. Dacă îi spun să vină poimâine, s-a terminat totul. Oricum, destul de puține mămici mă sună noaptea. E foarte important ca mămica să știe că poate să sune oricând. Dacă pot să dau un sfat, măcar cât să amâne urgența până dimineață, e minunat pentru ele”.
„Drumul spre casă e oaza mea de liniște”
Îi place în Neamț, s-a adaptat foarte bine și a prins drag de locurile nemțene: „Suntem destul de legați de casă și de-un loc. De aceea nici n-am plecat în străinătate. Eu mereu spun că nu plec, că nu am să mă adaptez. Toți colegii de facultate care sunt medici în străinătate îmi spun că nu există așa ceva. Partea financiară te face să te adaptezi oricum”. Cât despre Tașca, locul minunat de munte unde s-a mutat… „La început, eram într-un continuu concediu. Și acum drumul meu spre casă e ca o oază de relaxare. Atât e de frumos, pădurea este superbă în toate anotimpurile, ba e verde crud, ba maro în toate nuanțele. E o zonă foarte frumoasă. Mi-ar plăcea să stau la casă și să am o seră. Am flori foarte multe, mi-am umplut casa de «buruieni», cum le zice soțul meu. Și nu mai am unde să le pun pe toate… Mi-s dragi. Și cum mi-s dragi florile, tot așa mă văd îngrijind și de pătrunjel, și de mărar. E destul de departe visul ăsta, nu-i ușor să-ți faci o casă cu salariile din România și nici nu avem vreo mătușă care să ne lase moștenire”.
Economie pentru călătorie
Călătoriile sunt una din marile sale pasiuni. Anul acesta a fost la Roma și abia ce s-a întors din sudul Spaniei. „Muncesc tot anul, trag tare, facem economie, doar să știm că plecăm undeva . Poate și pentru că vin dintr-o familie simplă, n-am plecat decât la mare. Am început să plec în străinătate după ce m-am căsătorit și am început să avem banii noștri. În medicină te întrețin foarte mult părinții și nu mi-am permis să plec în străinătate pe banii părinților. Dar, de când avem banii noștri, facem ce facem, să putem pleca. Mereu plecăm în patru, cu nașii noștri. Și, la final de concediu, ca să nu plecăm triști, ne planificăm unde vom pleca data viitoare”, povestește ea zâmbind.
Frici de mămici aflate la început de drum
«Febra e cea mai mare temere. Cu toate că încerc să le liniștesc, tot mai am mămici care, la 38.5, vin la spital. Febra nu este un pericol. Trebuie doar să ții febra sub control, să nu ajungă la valori mari de peste 39°C. Dacă mămicile înțeleg schema de antitermice, n-ar trebui să fie probleme. Și alimentația este o mare problemă. Cât mănâncă, cum, e destul?
Regurgitațiile, la fel. Sau pielea. Pielea bebelușului este, în viziunea proaspetelor mămici, ca în reviste. În realitate, apar bubițe. Dar sunt normale până la un anumit punct.
Alergiile de asemenea reprezintă o mare frică. În timpurile de azi, alergiile sunt foarte comune. Pe pielea mea văd, eu nu sunt o persoană alergică. Cred că ne sensibilizăm la aditivi, substanțe noi pentru corp, hormoni, din cosmetice. Folosim mai multe cosmetice încă de la copii. Înainte se folosea mușețel și ulei. Nu zic că nu sunt bune dermato-cosmeticele, dar ce e prea mult strică.
Leacuri băbești sau medicamente?
«Și, și. Sunt pro leacuri băbești. Și funcționează. Am văzut pe pielea mea. Nu fac minuni, dar merg. Unde e nevoie de medicație, e nevoie. Sunt firme care promovează noi antitermice din plante. N-am curaj să tratez febra cu plante. Dar un ceiuț, o legătoare, o plăntuță… merg. Nici nu trebuie, totuși, dusă la extremă această metodă.
Oana IOSUB-TOMA
